TEOTIHUACAN -PIRAMIDE AMERICANE

Primele trei poziţii din topul celor mai mari piramide ale lumii sunt ocupate, în ordine descrescătoare, de piramida lui Keops din Egipt, de cea de la Cholula, Mexic şi de Piramida Soarelui de la Teotihuacán. Dacă acest ultim nume vă spune puţine lucruri, momentul este potrivit pentru a afla că se referă la unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume şi la cel mai vizitat din Mexic.

Exploatat abia la începutul secolului XX, complexul de piramide de la Teotihuacán îmbină construcţiile maiestuoase cu arta murală de înaltă fineţe, ascunzând totodată firul istoriei sale reale, desfăşurat de-a lungul a câtorva secole.

 

Drumul spre Teotihuacán

Din capitala Mexico City, autostrada străbate aproape 55 de kilometri spre nord-vest pe platoul de la 2300 metri altitudine, până la intrarea în situl de la Teotihuacán, deschis zilnic dis-de-dimineaţă, la ora 9, când soarele abia mijeşte deasupra lui. Şi chiar este recomandată o vizită matinală, căci mai târziu aerul se încinge, iar absenţa refugiilor răcoroase se resimte puternic, umbra cactuşilor din decorul arid fiind dedicată exclusiv insectelor!

Pe departe, cel mai confortabil şi chiar foarte rezonabil ca preţ rămâne turul de o zi cu o agenţie de turism, iar oferte se găsesc pretutindeni nu doar în capitală, ci şi în oraşele din împrejurimi. În acest mod, de pe scaunul autocarului pornit din Mexico City poţi admira fără griji întinderile mari ale periferiei metropolei, acoperind colinele blânde. Înainte de ieşirea din oraş, o scurtă oprire se face pentru vizitarea frumoasei Biserici Maria de Guadalupe, cel mai important loc de pelerinaj catolic din lumea latino-americană.

O inspirată introducere în atmosfera locală cotidiană o realizează un simpatic mexican atunci când, la micul atelier meşteşugăresc din apropierea Teotihuacánului, turiştii sunt chemaţi să aibă răbdarea de a-l asculta timp de câteva minute. Mai întîi, în faţa unei agave uriaşe cu frunze cărnoase şi ţepi pe margini, acesta enumeră posibilităţile de utilizare a plantei având denumirea comună de maguey: extragerea din frunze a fibrelor naturale subţiri şi foarte rezistente, producerea vestitei băuturi fermentate pulque şi obţinerea siropului de zahăr cu indice glicemic scăzut.

Apoi, prezentarea trece la un alt element important din economia precolumbiană: obsidianul, o rocă vulcanică având o duritate crescută ce o făcea potrivită în special pentru confecţionarea uneltelor şi a armelor, comerţul cu aceste obiecte contribuind la înflorirea oraşului Teotihuacán. Date fiind culorile sale în străluciri misterioase, astăzi ea se şlefuieşte doar sub forma unor minunate obiecte de artă ori bijuterii.

Marele oraş

Undeva la începutul secolului XIII, aztecii descopereau piramidele de la Teotihuacán adormite printre alte construcţii din piatră, fără să ştie ceva despre zidarii lor. Impresionaţi de măreţia oraşului părăsit, ei l-au numit "locul unde oamenii devin zei", iar cele două piramide le-au atribuit cultului Soarelui şi al Lunei. Conchistadorul Cortes, după ce cucereşte Mexicul în 1521-1522, trece nepăsător pe lângă locul unde regii azteci veneau să se închine, iar cu timpul zona este complet lăsată în uitare. Abia de la sfârşitul secolului al XIX, săpăturile arheologice încep să furnizeze primele dintre puţinele informaţii despre oraşul pierdut şi creatorii săi.

Se ştie doar că un popor a întemeiat în jurul anilor 150-100 î.e.n. o aşezare ce va deveni peste cinci secole al şaselea mare oraş al lumii şi cel mai mare şi mai aglomerat al Lumii Noi (având peste 200.000 de locuitori). Centru economic şi religios, Teotihuacán se întindea pe mai mult de 20 km², cuprinzând în mijlocul său cele trei mari piramide, dintre care cea mai mare (numită ulterior Piramida Soarelui) se pare că era acoperită în culoarea roşie.

În 650 e.n., un mare incendiu distruge oraşul ce atinsese apogeul dezvoltării sale, ultimele descoperiri indicând că locuitorii săi au fost cei care l-au provocat, din motive încă necunoscute.

Piramida Lunii

Deşi există mai multe intrări în site, ghizii preferă începerea turului dinspre Piramida Lunii, căci de pe platforma acesteia poţi să-ţi imaginezi cel mai bine grandoarea oraşului de altădată. De la mai mult de 40 metri înălţime, se vede cum impresionantul Bulevard al Morţilor pleacă din faţa piramidei şi se întinde drept până la Templul Şarpelui-cu-pene (Templo del Quetzalcóatl), lăsând pe partea stângă Piramida Soarelui. Alte temple şi edificii însoţesc cei 2,5 km de şosea largă, aliniată după stele şi părând a-şi pierde capătul în munţii din zare.

În aceeaşi Piaţă a Lunii, alături de piramida ce juca în trecut un rol important în ceremonialurile religioase şi constituia mormânt regal, se mai află alte 15 mici construcţii cu aspect asemănător. În apropiere, Palatul lui Quetzalpapálotl are curţi interioare cu stâlpi din piatră cubică şi decoraţi cu basoreliefuri reprezentând fluturele-pasăre cu pene(de unde vine şi numele) sau doar pasărea quetzal.

Piramida Soarelui

Cu o bază la fel de largă ca cea a Piramidei lui Keops, Piramida Soarelui are o înălţime aproape înjumătăţită, de 70 m, cu 248 de trepte care urcă abrupt pe platforma superioară, cândva locul unui templu. Trei milioane de tone de piatră formează corpul construcţiei încă din jurul anului 100 e.n, vremuri în care nici uneltele de metal, nici animalele de tracţiune şi nici roata nu erau cunoscute de către populaţiile locale.

Sub piramidă, arheologii au descoperit un tunel ce duce spre o grotă plină cu artefacte religioase, astfel că se presupune că Soarele era venerat aici înainte ca marele edificiu să se ridice.

Imediat lângă bază, după ce ameţitoarea vizită a înălţimilor a împlinit imaginaţia fiecăruia, se poate sta în două grădini special amenajate sau în restaurantul La Gruta, pentru o binemeritată pauză de efort ori soare.

La Ciudadela

Este numele unui complex arheologic de formă pătrată, cuprinzând Templul lui Quetzalcóatl (Şarpele-cu-pene, zeul fertilităţii, al renaşterii naturii şi al apei) şi numeroase edificii, toate înconjurate de ziduri largi susţinând mai multe piramide. Oamenii de ştiinţă apreciază că aici a fost reşedinţa conducătorilor oraşului, alături de birourile administrative, iar spaţiul larg din interiorul complexului se folosea pentru diferite ceremonii religioase.

Capetele de şerpi din piatră, reprezentările zeului Tláloc (al ploii) şi cochiliile cu pene sculptate pe ziduri impresionează prin frumuseţea lor cenuşie.

 

La final

La finalul zilei, turistul cu rezerve de energie poate intra în celelalte palate răspândite prin oraş, ori se poate opri una dintre micile galerii de artă. Muzeul sitului de la Teotihuacán, aflat la sud de Piramida Soarelui, expune artefacte, fresce şi un model la scară al oraşului, acoperit de o podea transparentă. Centrul de Studii Teotihuacane găzduieşte o expoziţie permanentă a istoriei sacrei pulque, folosită de către elite în ritualurile importante din timpul anului.

Se spune că piramidele generează energie, ceea ce face ca oamenii să mediteze pe suprafaţa plană superioară a acestora. Greu de ştiut dacă este sau nu aşa, căci cei ajunşi sus oricum admiră priveliştea largă şi tăcută a depărtărilor semideşertice, într-o şedere prelungă pe pietrele încălzite. Nu este exclus ca unii să fie doar epuizaţi de urcuşul pe treptele abrupte, iar gafâitul lor să fie risipit în şuieratul moale al vântului. Într-adevăr, pe platforma largă, fiecare se retrage cât mai departe de cei deja în popas, doar pentru a fi singur cu gândurile lui, oricare ar fi acelea. Orizontul crenelat de munţii în ceaţă uneşte toate privirile pierdute, la fel cum o face de mii ani neîncetat, păzind misterul piramidelor de la Teotihuacán.

20 DE DESTINATII UNESCO MAI PUTIN CUNOSCUTE

Trăim cu impresia ca lucrurile si locurile pe care le cunoastem, nu neaparat din experienta proprie, cat macar prin informare, reprezinta miezul si esenta a ceea ce exista si trebuie sa stim. Unii cred ca Universul se limiteaza la sfera lor de acces, in timp ce altii, mai putin ignoranti, inteleg ca lumea inseamna mai mult decat ceea ce stiu ei, dar concluzioneaza ca, daca nu le-au ajuns pasiv la urechi informatii despre acest necunoscut, probabil ca nici nu merita prea multa atentie. In aceasta gama uriasa a lucrurilor necunoscute, dar care merita cu siguranta documentate, se numara si o sumedenie de peisaje si obiective, locuri suficient de importante si de fragile incat sa fie luate in evidenta de UNESCO, sub forma de patrimoniu mondial. Iata cateva exemple foarte interesante.

Insula Goree, Senegal
Statut de patrimoniu: 1978
In apropierea coastei senegaleze, nu departe de capitala Dakar, insula Goree sta ca un fel de monument comemorativ al diasporei africane. Din secolul XV pana in secolul XIX, a reprezentat cel mai amplu centru de comert cu sclavi de pe coasta occidentala a Africii. Serveste astazi ca un memoriu al exploatarii umane si ca sanctuar de reconciliere.

Padurea Bialowieza, Belarus
Statut de patrimoniu: 1979
O zona impadurita antica incalecand granita dintre Belarus si Polonia. Este singurul exemplu ramas in picioare al padurilor originare care acopereau candva mare parte din Europa. Arborii sai asigura habitatul unor animale remarcabile, intre care linxul, vidra si bizonul european.

Templele megalitice din Malta
Statut de patrimoniu: 1980
Cele sapte temple megalitice din acest loc, datand din mileniul al treilea i. Hr., sunt exemple uluitoare ale dezvoltarii majore in domeniul culturii si tehnologiei. Doua temple din Gozo sunt notate in mod special pentru sculpturilor lor uriase din epoca de bronz.

Regiunea Lacurilor Willandra, Australia
Statut de patrimoniu: 1981
Aborigenii australieni au trait pe malurile acestei regiuni lacustre extinse vreme de cel putin 50.000 de ani, iar regiunea este un reper terestru unic al evolutiei umane de pe continentul australian. Ramasitele descoperite in dunele din preajma lacului Mugo sunt considerate ca ar apartine unei femei incinerate in cadrul celui mai stravechi sit de crematiune descoperit vreodata.

Situl arheologic Cyrene, Libia
Statut de patrimoniu: 1982
Candva, Cyrene a fost unul dintre pricipalele orase elene. A fost romanizat si a ramas o mare capitala, pana cand un cutremur devastator l-a lovit, in anul 365 d.Hr. Mii de ani de istorie stau inca intipariti in ruinele sale.

Parcul National Pirin, Bulgaria
Statut de patrimoniu: 1983
In sud-vestul Bulgariei, Parcul National Pirin are un peisaj calcaros, cu lacuri, cascade, pesteri si paduri de pin, toate alcatuind impreuna un camin pentru sute de specii de animale rare si endemice.

Parcul National Huascaran, Peru
Statut de patrimoniu: 1985
Parcul se intinde pe cea mai mare portiune din Cordilierii Albi, cel mai inalt lant muntos tropical al lumii. Canioane, lacuri glaciare si o vegetatie variata transforma situl intr-unul de o frumusete spectaculoasa, unde fauna include condori, cerbi si vicugna (lame).

Quseir Amra, Iordan
Statut de patrimoniu: 1985
Este vorba despre o fortareata desertica extrem de bine prezervata, ce a fost construita in secolul al optulea. Este bogat ornamentata, cu picturi murale figurative, ce reflecta arta seculara a vremii respective, locul reprezentand, totodata, si un obiect de semnificativ interes arhitectural.

Rezervatia Naturala Tsingy Bemaraha, Madagascar
Statut de patrimoniu: 1990
Aceasta rezervatie naturala se afla la o distanta de aproximativ 80 de kilometri in interiorul tarii fata de coasta vestica a Madagascarului si este remarcabila mai ales pentru padurea ei de varfuri calcaroase, marginita de stanci abrupte, dintre care unele se inalta si pana la 300-400 de metri deasupra raului Manambolo.

Bisericile Baroce din Filipine
Statut de patrimoniu: 1993
Este vorba despre exemple remarcabile ale interpretarii filipineze a arhitecturii baroce. Exista aici patru lacase de cult, dintre care primul a fost construit in Manila de catre spanioli, la finele secolului al saisprezecelea.

Centrul istoric din Bukhara, Uzbekistan
Statut de patrimoniu: 1993
Amplasat pe Drumul Matasii, Bukhara este cel mai complet exemplu de oras medieval din Asia Centrala, gazduind, intre altele, mormantul lui Ismail Samani (fost emir samanid al Khorasanului, inhumat in mausoleul Buhara) si minaretul din caramizi decorate if Poi-Kalyan, datand din secolul al unsprezecelea.

Orasul hanseatic Visby, Suedia
Statut de patrimoniu: 1995
Probabil cel mai bine prezervat oras medieval din Scandinavia, Visby a fost centrul principal al Ligii Hanseatice din Marea Baltica, intre secolele 12 si 14. Liga Hanseatica a fost o alianta a breslelor comerciale care au stabilit si mentinut un monopol comercial care s-a extins asupra intregii Mari Baltice si a unei buni parti a Europei nordice, pentru o perioadă de peste patru secole, incepand cu Evul Mediu tarziu (secolul al 13-lea) si pana in perioada moderna timpurie (secolul al 17-lea).

Cartierul istoric din Sacramento, Uruguay
Statut de patrimoniu: 1995
Cel mai vechi oras uruguaian, Sacramento, se afla in peninsula Rio de La Plata, iar cartierul istoric pe care il gazduieste are strazi pietruite, piete mari, precum si unul dintre cele mai spectaculoase exemple de cladiri coloniale spaniole de secol 19, incluzand alaturi de aceste elegante case urbane si locuinte boeme de artizani.

Rezervatia Salbatica Okapi, Republica Democrata Congo
Statut de patrimoniu: 1996
Rezervatia contine aproximativ 5.000 dintre cele 30.000 de mamifere okapi, despre care se crede ca ar mai trai pe suprafata Pamantului, si ofera peisaje cutremuratoare, intre care se numara cascadele formate la varsarea raurilor Ituri si Epulu. Rezervatia este locuita de traditionalii pigmei nomazi Mbuti si vanatori Efe.

Linia de aparare a Amsterdamului, Olanda
Statut de patrimoniu: 1996
Construita intre anii 1883 si 1920, aceasta fortareata este o fortificatie unica, bazata pe priceperea considerabila a olandezilor in domeniul hidraulicii. Consta din 42 de forturi dispuse in jurul orasului Amsterdan, care avea sa fie inundat in eventualitatea unui atac, tocmai pentru a fi protejat. Totusi, inventarea pe parcurs a tancului si a avionului au uzat foarte rapid mareata constructie.

Peisajul cultural Salzkammergut, Austria
Statut de patrimoniu: 1997
Salzkammergut este o regiune de tip statiune a Austriei, unde prosperitatea se datoreaza, in mare parte, depozitelor de sare. Bogatia locului a facut posibil rafinamentul arhitectural al orasului Hallstatt. De asemenea, muntii Dachstein, care imprejmuiesc zona, sunt remarcabili prin numarul mare de pesteri.

Castelul Mir, Belarus
Statut de patrimoniu: 2000
Asezat intr-o regiune fertila din centrul geografic al Europei, acest castel a inceput sa fie construit, in stil gotic, in secolul al 15-lea, fiind continuat si terminat in secolul 16 dupa tendinte diferite. Bijuteria arhitecturala sta drept marturie pentru istoria turbulenta a zonei, dar fiind faptul ca evolutia sa este tributara stilurilor renascentist si baroc.

New Lanark, Scotia
Statut de patrimoniu: 2001
Aceasta asezare dintr-un coplesitor peisaj scotian a fost dezvoltata ca un sat industrial model, de catre filantropul si idealistul Rober Owen. Viziunea acestuia a avut o influenta profunda asupra bunavointei industriasilor si a influentat dezvoltarile sociale din secolul al 19-lea si dincolo de el.

Fiord-ul inghetat Ilulissat, Groenlanda (Danemarca)
Statut de patrimoniu: 2004
Studiat mai bine de 250 de ani, fiordul Ilulissat reprezinta un fel de estuar al ghetarului Sermeq Kukalleg, unul dintre cei mai rapizi ai lumii - se deplaseaza cu 19 metri in fiecare zi.

Fabricile de salpetru (nitrat de potasiu) Santa Laura si Humberstone, Chile
Statut de patrimoniu: 2005
Este vorba despre o asezare fantoma, parca bantuita, relicva a oraselor producatoare de nitrati, care s-au format in secolul al nouasprezecelea. Abandonate in secolul XX, cele doua fabrici din Chile au fost redeschise, sub forma de atractii turistice.

CANCUN - PERLA A TURISMULUI MODERN IN YUCATAN

 

In 1970, un proiect guvernamental mexican începea transformarea unui un mic sat de pescari din jungla Peninsulei Yucatán într-una dintre marile staţiuni de lux ale lumii, care acum atrage şi farmecă patru milioane de turişti pe an. Ca destinaţie de vacanţă, Cancún a cucerit definitiv un teritoriu turistic aflat în trecut în stăpânirea celebrelor Bahamas, Republica Dominicană, Puerto Rico sau Jamaica, iar ca mărturie a victoriei stau apele perfect albastre, plajele delicate, hotelurile sofisticate şi un nesfârşit şir al opţiunilor de explorare a fantasticei lumi istorice şi naturale din Peninsula Yucatán.

Insula

Probabil cu originea în mayaşul "Kan Kun", însemnând "cuib de şarpe", numele insulei apărea deja în hărţi locale mai vechi. Despărţită de jungla coastei Yucatán-ului printr-o lagună cu mangrove, insula Cancún se întinde subţire, luînd forma cifrei 7, în apele Caraibelor, aşezîndu-le în valuri plaje minunate. Două poduri leagă Bulevardul Kukulcan ("Şarpele cu pene") de drumul dinspre aeroport, în sud, şi de oraşul Cancún, în nord, traversând în felul acesta canalele prin care laguna Nichupte comunică, monoton, cu marea.

Cu o lăţime medie de 500 metri, zonele insulare se definesc prin poziţia lor faţă de bulevardul de central: pe partea stângă, restaurante, debarcadere, mall-uri şi terenuri de golf îşi oglindesc siluetele în apele colorate de lumina apusului ale lagunei; pe partea dreaptă, hotelurile şi condominiurile ocupă plajele albe şi îşi etalează luxul celor patru-cinci stele, într-o competiţie neobosită şi elitistă. În mijlocul staţiunii, o inimă de clădiri palpită frenetic la lăsarea nopţii, când muzica şi dansul din cluburi lasă în uitare cinele tradiţionale şi exotice din marile restaurante. Cancún face, prin viaţa lui de noapte, o concurenţă acerbă Los Angeles-ului şi Ibizei...

Dimineaţa devreme este momentul în care staţiunea se descoperă strălucitoare şi elegantă. O plimbare de douăzeci de kilometri pe aleile alăturate bulevardului Kukulcan duce turistul prin parcuri mici şi mereu pline de flori, pe lângă pajişti verzi, clădiri somptuoase, statui şi monumente albe, golaşe în soare, sau fântâni arteziene susurânde. Briza sărată a mării hrăneşte aerul curat, iar liniştea se tulbură cu cearta păsărilor, răsuflarea sacadată a alergătorilor sau bicicliştilor şi cu trecerea a câte unui autobuz obosit, ce duce localnicii spre şi din staţiunea unde îşi câştigă existenţa. În faţa marilor hoteluri, grădini de palmieri, leandri şi trandafiri japonezi aşteaptă zilnicele autocare şi taxiuri pline de turişti în căutarea vacanţei perfecte.

Ieşind pe plajă, turcoazul apelor cu valuri mici întâlneşte un nisip fin, în care stau înfipte rădăcinile palmierilor plini de nuci şi picioarele scurte ale şezlongurilor. În zare, marea se lăţeşte în profunzimi albastre şi stă în aşteptarea sutelor de iahturi, bărci sau vaporaşe ce vor ieşi curând să navigheze spre insulele apropiate.

Oraşul

În dreptul capătului dinspre nord al Zonei Hoteliere de pe insulă, pe continent s-a dezvoltat oraşul Cancún, cu un centru modern şi atmosferă mexicană, care transpune turistul în lumea concretă şi mult mai accesibilă financiar, din afara sferei de influenţă a staţiunii: magazine de artizanat, agenţii de turism, pieţe, şcoli, stadioane, arenă de coride, bănci şi consulate.
O explozie demografică a rezultat, firesc, din "Proiectul Cancún", atunci când obiectivele lui au fost pe deplin duse la sfârşit şi staţiunea a căpătat un prestigiu turistic internaţional de invidiat. Celor câtorva sute de localnici, adăpostiţi acum patruzeci de ani în singurătatea dunelor insulei de lângă coasta Yucatán-ului, li se vor adăuga într-un timp scurt alte mii, zeci de mii de mexicani şi nu numai - astăzi, oraşul numără peste 500.000 de locuitori.

Hotelurile staţiunii

Hilton, Riu, Oasis, Hyatt, Marriot, Barcelo deschid lista de hoteluri de înaltă clasă care se înşiră maiestuoase de-a lungul plajei, dezvăluind turiştilor o combinaţie de artă, tradiţie şi lux. De la înălţimea etajelor, nu rar ameţitoare, se pot admira grădini luxuriante în jurul piscinelor străvezii, acoperişurile de stuf al restaurantelor mexicane ori terase lungite pe plajă, păzite de pescăruşi. Regimul all inclusive poate crea dependenţă celor aflaţi în căutare de odihnă, confort şi bucătărie excelentă, din care nu lipsesc celebrele tostadas, quesadillas, enchiladas, tacos ori sosurile care au făcut Mexicul celebru.

Serviciile de cea mai bună calitate sunt întregite prin oferta turistică pe care birourile postate în marile holuri o prezintă în prima zi de cazare. Nişte cataloage imense, cu fotografii atractive şi preţuri rezonabile, îi indică turistului atât de multe posibilităţi de distracţie şi aventură, încât acestuia nu i-ar fi suficientă o şedere de câteva luni de zile, pentru a le epuiza. Alegerile devin grele, se negociază preţuri, date, niveluri de adrenalină, pentru ca, la final, clientul să plece mulţumit de o reducere de 10-20% pentru un pachet de oferte.

Seara târzie aduce spectacole de dansuri tradiţionale, concerte ale mariachi-lor, concursuri şi ateliere meşteşugăreşti, fiecare în decorul multicolor al scenelor sau grădinilor. Pentru cei romantici, se rezervă cinele fastuoase pe iahturi ieşite în larg, de unde insula se vede ca un şarpe luminos; pentru cei aventuroşi, două trupe de artişti dau viaţă episodului final al poveştii lui Captain Hook, într-un show cu salve de tun, acrobaţii pe frînghiile catargelor de corăbii şi încrâncenate lupte între piraţi.

Poarta spre lumea maya

O călătorie în istoria prezentă şi trecută a lumii mayaşe poate începe cu uşurinţă din Cancún, unde jungla se întâlneşte cu marea. Poveştile minunate ale vechii civilizaţii precolumbiene vor fi rostite pe durata turului de o zi în fiecare dintre cele mai celebre, mai mari şi mai impresionante oraşe mayaşe din Yucatán. Piramida Kukulcan (denumită şi "Castelul") din complexul Chichen Itza se numără printre minunile Lumii Noi şi reprezintă ca structură un masiv calendar mayaş construit din piatră. Împrejurul ei se pot admira marea curte pentru jocul cu mingea de cauciuc, templul jaguarilor, platforma craniilor, un cenote sfânt, grupul celor o mie de coloane, osuarul şi El Caracol, observatorul astronomic.

La Tulum, ruinele maya împodobesc coasta înaltă a mării. Piramida principală a imensului oraş Coba, din care abia 8 % a fost recuperat de arheologi din braţele junglei, se înalţă până deasupra coronamentului, dând o privelişte superbă asupra depărtărilor. Uxmal-ul, prin structurile sale de calcar foarte bine conservate, oferă ochilor armonie, iar sufletelor, pace.

Pentru lumea maya, cenote-le (peşterile sau gropile cu apă, create prin eroziunea solului şi prăbuşirea lui) au fost sursă de viaţă şi spiritualitate, datorită apelelor dulci şi curate, din străfundurile de calcar ale peninsulei. Prin ele, se pătrundea într-o lume minunată, ce comunica cu zeii. Astăzi, ele pot fi explorate cu barca, prin snorkeling sau scuba-diving, înfăţişând un paradis subacvatic, sub rădăcinile adânci ale junglei. În apropierea cenotelor, sate mayaşe şi tradiţionale haciendas sunt locuri de repaus în călătoriile prin pădurea tropicală, dând ocazia turiştilor fie să participe la un ritual de purificare condus de un preot maya, fie să cumpere un suvenir amintind de istoria veche a Yucatán-ului.

Paradisuri de vacanţă

La sud şi est de Cancún, natura şi omul au creat câteva paradisuri pentru iubitorii de aventură şi distracţie: XCARET, XEL-HA, Parcul Naţional Isla Cotoy şi Rezervaţia Sianka'n. Cel mai grozav parc eco-arheologic, XCARET, îmbină bogăţia biodiversităţii Yucatán-ului cu moştenirea culturală mexicană, într-o suită de componente: grădină zoologică, rezervaţie, scenă de spectacole, muzeu, restaurant, parc acvatic, toate de o mare diversitate, pe o suprafaţă imensă.

Snorkeling, înot cu delfinii, scuba-diving, călătorii pe fundul mării, spa - sunt activităţile la mare căutare din parcul acvatic XEL-HA.

Insula Cotoy rămâne sanctuarul păsărilor: peste 100 de specii pot fi urmărite şi admirate, printre care roşul flamingo, pelicanii maro, cormoranii, egretele albe.

"Unde s-a născut cerul" sau Sianka'n reprezintă o rezervaţie ecologică recunoscută drept "World Heritage Site" în 1987 de către UNESCO. Lagunele şi canalele sale cu mangrove legau în trecut oraşele mayaşe, iar astăzi poartă bărcile cu turiştii nerăbdători să zărească vreunele dintre animalele protejate: pume, crocodili, tapiri, pecari, jaguari, maimuţe etc.

Atracţii finale în Cancún

Dacă orice ieşire din Cancún sau imediata sa apropiere poate însemna un efort prea mare pentru un turist, acesta va fi sfătuit să încerce măcar una dintre nenumăratele atracţii la îndemână: vizitarea sitului arheologic "El Rey", pescuitul tradiţional de mare adâncime sau cel pe timp de noapte, parasailing, tur cu submarinul, wind-surfing, plimbări cu caiacul sau cu un vehicul-amfibie, înot cu delfinii, scufundări, explorarea junglei cu jeep-ul, zip-line, coride, rafting şi, în cele din urmă, baia de soare pe plajele mării sau pe marginea lagunei. Este de înţeles cum, în 2007, Trustul pentru Promovarea Turismului din Cancún primea titlul de "Best of the Best" din partea Organizaţiei Mondiale a Turismului.

La finalul unei lungi zile, staţiunea adoarme pentru puţine ore, cu apele clipocind în jur. A doua zi, va străluci din nou, spre mândria mexicanilor şi încântarea turiştilor.