CEI MAI PERICULOȘI MUNȚI PE TERRA

Muntii nu trebuie tratati in joaca. Cu toata frumusetea si maiestuoziatea lor, muntii ascund pericole mortale chiar si pentru alpinistii, padurararii sau drumetii experimentati. Pana si Carpatii nostri, care nu au inaltimi ametitoare, pot prezenta pericole si capcane fatale pentru cei care iau in deradere tainele muntelui si nescotesc regulile de fier ale incursiunilor in imparatia de piatra si padure. Stau astfel marturie zecile de morti care sunt jertfiti tribut muntilor in fiecare an. Cu atat mai periculosi se dovedesc a fi cei mai inalti si mai inaccesibili munti ai planetei. Acesti colosi de piatra isi iau tainul de vieti omenesti chiar si din randul celor mai buni alpinisti si montagnarzi din lume. Daca ajungeti vreodata sa-i calcati cu bocancul si sa-i escaladati cu cordelina, fiti constienti nu doar de spectacolul grandios care apare la fiecare pas, ci mai ales, de pericolele care pandesc dupa fiecare crapatura de piatra si bucata de gheata...

10. Muntele Fuji, Japonia

Inaltime: 3.776 m

Muntele Fara Seaman, cum s-ar talmaci din limba japoneza, troneaza neclintit desupra capitalei Tokyo. Timp de milenii, silueta sa vulcanica, de forma unui con perfect, cu varful invesmantat in albul imaculat al zapezilor stravechi, a aprins imaginatia poetilor, pictorilor si iubitorilor de frumos din Tara Soarelui Rasare. Cu tot aspectul sau de munte batran, cuminte si elevat, Fuji este necrutator cu turistii. Niponi sau straini, muntele sacru al Japoniei nu-i iarta deloc. In fiecare an, in perioada cuprinsa intre lunile octombrie si aprilie, zeci de turisti inconstienti care ignora avertismentele autoritatilor, mor prabusiti in prapastii.

Cauza deceselor este una eminamente prosteasca. Muntele Fuji este celebru pentru rasaritul de soare, care, vazut de pe culmile sale, prezinta imagini splendide, unice. Pentru a obtine unghiuri cat mai bune pentru vizionare sau fotografiere, turistii niponi escaladeaza muntele noaptea in speranta gasirii celor mai bune locuri pentru rasaritul soarelui. Cum escaladarea unui munte pe timp de noapte este un act necugetat pentru un neinitiat, multi amatori de fotografii extraordinare isi gasesc obstescul sfarsit in prapastiile celui mai frumos munte din Japonia.


9. Muntele McKinley, Alaska, S.U.A.
Inaltime: 6.194 m

Indienii din triburile Athabasca il numesc Denali, adica Cel Mare in limbajul lor. Si muntele se ridica la inaltimea renumelui... McKinley nu este doar cel mai inalt munte din America de Nord, ci si un mare colectionar de vieti omenesti. Printre recordurile sale se numara si faptul ca regele muntilor din Alaska are o baza mai mare chiar decat a Everestului. Deoarece este situat in nord, latitudinea sa ridicata face ca atmosfera de aici sa fie mult mai rarefiata decat cea a unui munte inalt de 8.000 metri situat ipotetic, undeva langa Ecuator.

Un alt dusman al temerarilor care se incumeta sa-l cucereasca, este omniprezentul ger. Aici temperaturile sunt cumplite. Iarna scad pana la -60 de grade Celsius, iar in momentele cand bate vantul, temperatura resimtita de organismul uman aflat pe Denali este de -83 grade Celsius. Datorita aceleiasi latitudini ridicate, riscul raului de inaltime este foarte frecvent. Din motivele enumerate mai sus, rata succesului escaladarii muntelui se ridica la doar 50% din incercari. Multi au fost cei care au pierdut batalia: in fiecare an, zeci de alpinisti isi pierd viata pe povarnisurile inghetate. Anul 2003 a fost cel mai rau - 100 de alpinisti au murit la intalnirea cu Cel Mare.


8. Charro Chalten, Patagonia, Granita dintre Chile si Argentina
Inaltime: 3.375 m

Cunoscut alpinistilor occidentali si sub denumirea de Muntele Fitz Roy, Charro Chalten isi datoreaza numele original apropierii sale de satul El Chalten. De la prima sa "cucerire" petrecuta in anul 1952, cand alpinistii francezi Lionel Terray si Guido Magnone s-au catarat pe cea mai inalte culme a sa, Fitz Roy a luat anual un tain gras de vieti omenesti. In ciuda inaltimii sale deloc impresionante pentru un munte ucigas de oameni, Fitz Roy este un munte periculos chiar si pentru alpinistii profesionisti si experimentati. Periculozitatea muntelui vine sub forma versantilor de granit, ceea ce face ca orice operatiune de escaladare sa se transforme intr-o aventura extrema, unde moartea poate pandi la orice pas. Adaugati aici si vremea care se poate schimba in mai putin de 5 minute.

Fitz Roy este un munte « specializat », daca putem spune asa, in uciderea de fotografi. Forma sa unica si spectaculoasa, atrage in fiecare sezon sute de fotografi din lumea intreaga, amatori dornici sa imortalizeze instantanee cat mai deosebite. O mare parte sfarsesc pe povarnisurile inghetate, trupurile lor nemaifiind recuperate niciodata. Pentru a va face o idee despte dificultatea lui Fitz Roy, retineti ca, in prezent, in medie, circa 50 de persoane urca si coboara in siguranta de pe Everest. Fitz Roy, este escaladat cu succes doar o singura data pe an!


7. Muntele Matterhorn, Italia, granita cu Elvetia
Inaltime: 4.478 m

Chiar daca germanii il numesc Matterhorn, italienii - Cervino, iar francezii - Cervin, este vorba despre unul si acelasi munte, care candideaza la titlul de cel mai periculos masiv montan din intregul lant al muntilor Alpi. Imaginea sa pitoreasca, de munte care tasneste precum un horn alb spre tariile cerului, ascunde de fapt un mare ucigas de oameni. Simbol a Alpilor, Materhorn a pedepsit crunt prima incercare de cucerire venita din partea oamenilor. Prima ascensiune de succes a fost intreprinsa in anul 1865, cand o expeditie condusa de alpinistul Edward Whymper, a reusit sa urce pe varf.

Muntele nu a lasat nepedepsita indrazneala alpinistilot. Pe drumul de coborare, aproape toti tovarasii lui Whymper au cazut in prapastii. Matterhorn nu s-a multumit cu atat. In intervalul de timp cuprins intre anii 1865-1995, muntele a cerut ca jertfa vietile a peste 500 de oameni. Printre pericolele care pandesc aici, cele mai frecvente iau forma avalanselor starnite din senin, aglomerarii potecilor inguste, caderilor frecvente de stanci si pietre si vanturilor extrem de puternice care duc deseori la dezechilibrari urmate de caderi in prapastii.

6. Muntele Washington, New Hampshire, S.U.A.
Inaltime: 1.917 m

Ei bine, cine s-ar astepta ca un munte de nici 2.000 metri inaltime sa prezinte asemenea dificultati incat sa ocupe pozitia 6 a acestui top? Muntele banal si sters din nord-estul Statelor Unite, nu se lasa mai prejos decat "marii ucigasi de oameni" din Anzi, Himalaya sau Antarctica. In primul rand, trebuie sa retineti ca pe crestele sale modeste, vremea se schimba incredibil de repede. In al doilea rand, muntele cu nume de presedinte american prezinta numeroase portiuni cu zapada si gheata permanenta, care rezista chiar si pe timpul verii.

De la inceputul ascensiunilor istorice pe munte, pana in prezent, pantele inghetate au curmat vietile a peste 100 de persoane. Iarna, temperaturile scad pana la -43 grade Celsius, iar cand bate vantul temperatura coboara pana la -75 grade. Si daca inca va mai intrebati ce cauta acest munte pe lista celor mai periculosi colosi de piatra din lume, tineti-va bine, sa nu cumva sa va ia vantul! Muntele Washington detine un impresionant record mondial. Pe data de 12 aprilie 1934, pe varful muntelui au fost inregistrate cele mai puternice vanturi care au batut vreodata pe Terra, de cand se fac asemenea masuratori. Atunci, vantul a suflat cu viteza de 480 km/ora... Suficient sa darame un zid gros de caramida!


5. Everest, Nepal
Inaltime: 8.848 m

Cel mai inalt munte din lume se mentine la inaltime si atunci cand este vorba despre pericole, ascensiuni dificile sau, mai grav, pierderi de vieti omenesti. Si daca credeati cumva ca inaltimea nu costa, iarasi gresiti. In plus, "brandul" Everestului prezinta inca un pericol. De data aceasta unul financiar. Cum turismul de inaltime este cea mai mare sursa de venituri pentru guvernul nepalez, autoritatile cer bani seriosi pentru orice montagnard care a intrat in Tara Zeilor cu gandul de a cuceri cel mai inalt varf de pe glob. Comasate, costurile finale ale unei aventuri pe Chomolugma, se ridica la aproximativ 25.000 $ de persoana, o suma deloc neglijabila in aceste vremuri tulburi pentru finante...

Din momentul in care, in 1953, Sir Edmund Hillary a cucerit prima data Everestul, si pana la finele anului 2009, "Acoperisul Lumii" a cerut jertfele a 216 oameni. Cel mai grav incident s-a petrecut in anul 1996, cand o furtuna de zapada a ucis 8 alpinisti. Conditiile cele mai dificile pandesc odata cu intrarea in asa-zisa "Zona a Mortii", undeva la peste 8.000 metri inaltime, cand cantitatea de oxigen din aer devine insuficienta si alpinistii care aleg sa urce pe varf fara butelii de oxigen au la dispozitie doar cateva ore pentru a face ascensiunea si a se intoarce. Cele mai multe morti s-au petrecut in acesta zona, cadavrele ramanand congelate pe vecie, ca un tribut macabru platit de indrazneala omului de a sfida inaltimile supreme.


4. Kangchenjunga, Granita dintre India si Nepal
Inaltime: 8.586 m

Medaliat cu bronz in competitia celor mai inalti munti ai lumii, si invins doar de K2 si Everest, Kangchenjunga (a carui traducere din nepali semnifica Cele Cinci Comori de Zapada) este, de fapt, un masiv muntos care contine 5 piscuri, fiecare depasind inaltimea de 8.450 metri.

Pana in anul 1852, lumea stiintifica credea ca masivul muntos este cel mai inalt munte al lumii. Datorita situarii sale intr-o zona inaccesibila majoritatii oamenilor, muntele si-a pastrat puritatea si salbaticia initiala. Nu va bucurati... nu inca. In ultimii ani, in pofida echipamentelor avansate, rata deceselor a urcat pana la 22%, o reflexie trista a avalanselor tot mai frecvente provocate de incalzirea globala, peste care se adauga viscolele iscate din senin. Cum Natura nu ar fi fost indeajuns de ostila pentru alpinisti si montagnarzi, zona a devenit in ultimul timp teatru de operatiuni militare intre gherilele maoiste si autoritatile indiene si nepaleze.

3. Nanga Parbat, Pakistan
Inaltime: 8.125 m

Daca in limba urdu (vorbita in Pakistan), Nanga Parbat se traduce prin Muntele Gol, din cauza imenselor sale culmi stancoase lipsite de vegetatie, ei bine, in jargonul alpinistilor, muntele si-a castigat macabrul renume de "Ucigasul de oameni". Nanga Parbat "ofera" din plin toate modalitatile unui sfarsit tragic in imparatia sa. Aici moartea pandeste la fiecare colt sub forme cat mai hade si variate: edeme pulmonare sau cardiace, degeraturi fatale, hipotermie, avalanse, epuizare fizica, rau de altitudine.

O expeditie germana din anul 1930 a platit cu moartea a 31 de membri curajul de a-l infrunta pe Muntele Gol. Pana in prezent, din cei 261 de alpinisti care au urcat pe varful sau, 61 au decedat in conditiile enumerate mai sus. In anul 2005, celebrul alpinist sloven Tomaz Humar, ramas izolat timp de 6 zile pe un perete de gheata la inaltimea de 5.900 de metri, a scapat cu viata doar datorita interventiei norocoase a armatei pakistaneze, care l-a salvat cu ajutorul unui elicopter militar. Printre ultimele victime ale Muntelui se numara alpinistul italian Karl Unterkircher, care in anul 2008 a cazut intr-o crevasa. Cu un an in urma, cataratorul sud-coreean Go Mi-Sun a alunecat intr-o prapastie datorita vanturilor puternice, in momentul in care cobora de pe munte dupa o ascensiune incununata de succes...


2. Annapurna, Nepal
Inaltime: 8.091 m

Devotii hindusi au ales pentru al 10-lea munte ca inaltime de pe Terra, numele de Annapurna, adica Zeita Recoltelor. Astazi, Annapurna, detine din nefericire un record in recolta de vieti omenesti. Multi il considera cel mai periculos munte din lume, tinand cont ca rata deceselor se ridica la 41% din totalul alpinistilor care incearca sa-l escaladeze. Drumurile sunt intr-o stare dezastruoasa, o cadere cu masina in prapastii putand pune capat oricand urcusului pana la taberele de baza de la poalele muntelui, de unde incepe de fapt ascensiunea propriu-zisa.

Spre exemplu, drumul care face legatura intre Marpha si Tatopani este considerat cel mai periculos din lume. Padurile care inconjoara muntele adapostesc numerosi ursi negri himalayeni, leoparzi, serpi veninosi si chiar tigri. Prabusirile peretilor de gheata si desprinderile de stanci sunt relativ frecvente, in special primavara. Raul de altitudine a curmat insa cele mai multe vieti oemenesti. Din anul 1950, cand a fost escaladat pentru prima data, Annapurna a mai fost escaladat de 130 de temerari. 53 de alpinisti au platit expeditia pe Annapurna cu viata, printre acestia numarandu-se si celebrul spaniol Iñaki Ochoa de Olza.

1. K2, granita dintre Pakistan si China
Inaltime: 8.611 m

Poreclit de alpinisti "Muntele Salbatic", K2 este cel de-al doilea varf al lumii, ca inaltime, dupa Everest. Cu toate acestea, K2 isi intrece cu mult rivalul din punct de vedere al pericolelor si dificultatilor. In randul alpinistilor de elita exista si astazi dispute cu privire la cel mai dificil munte al planetei, opiniile expertilor fiind impartite intre Annapurna si K2, insa din punct de vedere strict tehnic, K2 prezinta cele mai mari dificultati de escaladare. Chiar si cea mai usoara ruta de urcare consta in traversarea unui complicat ghetar alpin de mare altitudine.

Muntele si-a castigat in timp si trista reputatie de "Ucigas de Femei". Din cele 6 alpiniste care l-au escaladat de-a lungul timpului, doar una singura, Edurne Pasaban din Spania, a scapat cu viata. Spre deosebire de Annapurna, muntele cu cele mai multe victime omenesti, K2 este imposibil de urcat pe timp de iarna. Cel putin 77 de alpinisti au pierit pe K2 pana in prezent, majoritatea cadavrelor nemaiputand fi recuperate niciodata... Cel mai trist incident s-a petrecut in anul 1986, in timpul celebrului 1986 K2 Disaster, cand 13 alpinisti au fost ucisi de furtuni violente.

Romanul cu cei mai multi optmiari (varfuri mai inalte de 8.000 de metri) la activ este timisoreanul Horia Colibășanu care a suit pe K2 (8611 m.), în 2004 (devenind primul român pe K2), Manaslu (8163 m.), în 2006, Dhaulagiri (8167 m.), în 2007, Dhaulagiri (8.167m) in 2007 si Annapurna (8091 M.), ÎN 2010 (primul român pe Annapurna).

In lume exista 14 optmiari, iar primul alpinist care a reusit sa urce pe toti este italianul de origine germana Reinhold Messner - performanta realizata intre anii 1970 si 1986.

RECORDURI ALE TERREI

Recordurile extreme ale Terrei

Pamantul este o planeta ospitaliera. Viata abundenta si complexa din aproape toate mediile terestre este o marturie incontestabila in acest sens. Totusi, nu e mai putin adevarat ca, desi nu este foarte mare, astronomic vorbind, Pamantul gazduieste pe suprafata sa si o sumedenie de extreme, climatice si geografice, care par sa evoce lumi straine. Este vorba despre recordurile planetei noastre, recorduri inregistrate de locuri spectaculoase ce merita cunoscute. Iata cateva dintre cele mai putin stiute.

Cel mai bătrân ținut
Exista cativa canditati pentru pozitia de "cel mai vechi loc al lumii", amplasati in tari precum Groenlanda, africa de Sud si Australia. Totusi, se pare ca Centura Diabazica Nuvvuagittuq, din nordul Canadei, este campioana absoluta a seniorilor geologici. Rocile din acest loc dateaza din urma cu aproximativ 4,28 miliarde de ani, din perioada numita Hadean (cuprinsa intre acum 4,6 si acum 3,8 miliarde de ani), un timp cand Pamantul semana iadului, crusta planetei abia incepea sa se raceasca, iar suprafata ei era asaltata cu ploi de meteoriti si comete. Se estimeaza ca impactul cu o proto-planetă de dimensiune lui Marte, denumită Theia, s-a consumat cu cateva sute de milioane de ani mai devreme, aceasta adaugandu-se masei Terrei si influentand formarea Lunii. In fapt, "cea mai batrana roca de pe Pamant" ar putea fi chiar una selenara. Asa numita Roca a Genezei, colectata de astronauti in timpul misiunii Apollo 15, are o varsta estimata la 4,5 miliarde de ani si ar fi putut face parte candva din crusta originară a Lunii. 

Cel mai ploios ținut
Ne-am astepta ca cel mai ploios loc de pe Pamant sa se afle intr-o padure tropicala; asa si este: provincia columbiana Choco, avand granita comuna cu Panama, este unanim recunoscuta drept cel mai umed loc din lume. Cat de umed, mai exact? In 1974, orasul Tutunendo, de aici, a fost "imbibat" de ploi intr-o masura absolut uluitoare, 26,303 milimetri de precipitatii, un record mondial absolut. In medie, Tutunendo primeste aproximativ 11 metri de precipitatii anual, iar in proportie de doua treimi din timp acestea cad pe timpul noptii. Pentru comparatie, nivelul mediu de precipitatii caracteristic zonelor treopicale este, in mod normal, cuprins intre 2.000 si 5.000 de milimetri anual. Ar mai trebui mentionat, de asemenea, ca muntele Wai-ale'ale din insula Kauai, Hawaii, are cele mai multe zile ploiase pe an, aproximativ 350.

Cel mai nins ținut
Ninsori extrem de grele si de abundente cad in diferite parti de lume, indeosebi acolo unde inalti masivi montani deviaza spre piscuri mase de aer incarcate de umeazeala, trecandu-le de pragul condensului. Ninsori exceptional de puternice pot aparea, astfel, chiar in locuri mai putin asteptate: pe 14 februarie 1927, cercetatorii au masurat adancimea stratului anual de zapada din apropierea muntelui japonez Ibuki, ca avand 11,82 metri. Totusi, recordul absolut de ninsoare il detine nord-vestul Pacific al Americii. Zapada de la Muntele Rainier, din statul Washington, s-a depus aici intr-un strat de o grosime epica, masurand nu mai putin de 28,5 metri, in iarna dintre anii 1971 si 1972. Chiar si acest record a fost doborat de ninsorile din iarna '98-'99, din apropierea muntelui Maker, din aceeasi regiune, unde zapada depusa a ajuns sa masoare 28,896 de metri in inaltime/adancime. Desi ninsorile abundente in regiunile montane inalte rareori incurca pe cineva, exceptand skiorii, la altitudini mai mici ele pot paraliza centre urbane vreme de mai multe zile, uneori chiar saptamani.

Cel mai arid ținut
Desertul chilian Atacama nu se bucura de prea multe precipitatii nici in cele mai favorabile imprejurari, iar in cele mai neprielnice, care se intampla de fapt cam intotdeauna, nu este umezit aproape deloc. S-a notat ca in orasul Arica, aflat pe raza desertului din Chile, din octombrie 1903 si pana in ianuarie 1918 nu a cazut pe sol nici macar o picatura de precipitatie - cea mai lunga perioada fara ploi din intreaga istorie cunoscuta a lumii. Din acest motiv, unele regiuni din Atacama se aseamana puternic cu imaginile captate pe planeta Marte, in mod nu foarte surprinzator dat fiind faptul ca nici acolo nu prea ploua. De asemenea, celebra Vale a Mortii (unde se afla si unul dintre cele mai bune drumuri de sofat din lume), din SUA, ocupa adesea locuri fruntase pe listele celor mai fierbinti si uscate locuri din lume, dimpreuna cu Desertul Mojave. Cea mai lunga perioada de seceta inregistrata in Statele Unite s-a inregistrat in localitatea Bagdad, din California, si a durat 767 de zile, din 3 octombrie 1912 pana pe 8 noiembrie 1914. In prezent, Bagdadul americanilor este un oras fantona, inca din 1991.

Cel mai suflat de vânturi ținut
Golful Commonwealth este listat, oficial, in Cartea Guinness a Recordurilor si in cea de-a opta editie a Atlasului National Geografic, drept locul cel mai puternic si constant batut de vanturi de pe Pamant - si pentru a da o gravitate si mai mare lucrurilor, se afla in Antarctica. Vanturile din Golful Commonwealth sunt puternice, continue si sufla cu pest 240 km/h. Exploratorul antarctic de origine australiana Douglas Mawson a stabilit baza principala a Expeditiei Australiene a Antarcticii din 1912 in Cape Denison, la marginea Golfului Commonwealth. Probabil a facut acest lucru intr-una din extrem de rarele zile fara vand de aici, altfel nu ar fi avut nicio sansa de reusita. Unul dintre "cele mai eoliene" locuri din emisfera nordica a Pamantului este Cape Blanco, din Oregon, SUA. Aici, puternicele furtuni ale iernii se manifesta adesea prin vanturi care depasesc viteza de 200 km/h.

Cel mai nivelat ținut
Desertul Salar de Uyuni, din Bolivia, s-a format din cateva lacuri preistorice care s-au unit si au secat, lasand in urma un platou salin gros de mai multi metri, intins pe o suprafata de 10.582 de kilometri patrati. Mai multe elemente rare sunt concentrate in sarurile diverse care alcatuiesc desertul Salar, indeosebi mult ravnitul litiu - pana la 70% dintre rezervele mondiale ale acestui material sunt inamagiznate in sarurile boliviene. Anormal de uscat si lipsit de viata, Salar de Uyuni invie in fiecare luna noiembrie, atunci cand ploile verii atrag stoluri intregi de pasari flamingo, ce se hranesc cu alge rosii. In aceste perioade, Salar devine chiar mai plat, efectul obtinut fiind acela al unei oglinzi naturale uriase, de care satelitii ce orbiteaza planeta se folosesc pentru a-si calibra instrumentele de masurare a distantelor.

Cea mai adancă peșteră
Amplasata in Republica Abkhazia, Pestera Voronya, sau Pestera Corbului, plonjeaza 2.191 de metri in adancurile Masivului Arakbika, o formatiune calcaroasa datand din Era Dinozaurilor. Cunoscuta si sub denumirea de Krubera, dupa geograful rus Alexander Kruber, pestera a fost descoperita in 1960 si tot atunci a si devansat din pozitia de cea mai adanca pestera a lumii formatiunea carstica Lamrechtsofen, din Austria, cunoscuta drept singura pestera mai adanca de 2.000 de metri de pana la acel moment. Meritele pentru explorarea Pesterii Voronya trebuiesc acordate Asociatiei Ucrainiene de Speologie (A.U.S.) pentru ca a stabilit o serie de recorduri de adancime in aceasta pestera si in cele subsidiare ei. Incepand cu anii '80, cei de la A.U.S. au inceput sa demoleze blocadele si sa largeasca punctele stramte din pestera astfel incat speologii sa poata patrunde si mai adanc in grotele interconectate. Actualul record de adancime, de 2.191 de metri, a fost stabilit in toamna lui 2007 dar, cum A.U.S. organizeaza anual expeditii in sistemul de pesteri Voronya, este posibil ca aceste cifre sa se modifice.

Cel mai izolat ținut
Un "pol de inaccesibilitate" este acet punct dintr-un continent aflat la cea mai mare distanta fata de oricare ocean in orice directie. Acest punct marcheaza o locatie care este cel mai greu de atins, din pricina izolarii sale, din perspectiva geografica a cailor de acces. Exista o ierarhie si in randul polilor inaccesibili, dar cel mai greu de ajuns dintre toti se afla in frigidul pustiu al Antarcticii. In 1958, Uniunea Sovietica si-a stabilit baza la Polul Antarctic al Inaccesibilitatii, pe care l-a si abandonat, la scurt timp. Totusi, inainte sa paraseasca baza, echipa de sovietici a instalat un bust auriu al lui Lenin, pentru ca acesta sa supravegheze peisajul inghetat si sa marcheze performanta URSS. Ochii lui Lenin scruteaza indepartarile in directia Moscovei. Sub bust, aproape acoperit de zapezi, se afla un mic sopron care adaposteste o carte de oaspeti, pe care vizitatorii o pot semna. Cu siguranta ca mai este inca destul spatiu ce asteapta sa fie completat in paginile sale.

Cea mai izolată insulă
Cea mai izolata insula locuita de pe Pamant este Tristan de Cunha, din sudul Oceanului Atlantic. Totusi, mergand la extremul absolut, cea mai izolata insula din lume este micuta Bouvet, aflata tot in aceelasi sector al Atalnticului si, in mod destul de ciudat, stapanita de Norvegia. Cel mai apropiat uscat neinsular de acest petec de pamant este Teritoriul Reginei Maud din Antarctica, aflat la o distanta de aproape 1.600 de kilometri. Cea mai apropiata insula, la 2.260 de kilometri departare, este Tristan de Cunha, iar cel mai apropiat teritoriu non-insular populat este Africa de Sud, de care o despart 2.580 de kilometri de ocean. Cateva detalii interesante despre insula Bouvet: a servit drept platou de filmare pentru pelicula "Alien vs. Predator", in 2004; de asemenea, Insula Bouvet are propriul cod de Internet (nefolosit) - bv. Insula este acoperita cu ghetari in proportie de 93%, are o suprafata de numai 49 de kilometri patrati si este aproape complet lipsita de vegetatie, exceptand mici petice de muschi si licheni. Insula Bouvet a devenit cunoscuta abia in 1979, atunci cand un satelit spion american a dectectat o dubla stralucire luminoasa in apropierea ei. Desi nu s-a confirmat niciodata oficial, ipotezele pretind ca sclipirile ar fi fost semnatura unui test nuclear israeliano-sudafrican.

Cel mai jos nivel al apei
Albia Marii Moarte este cunoscuta sub denumirea de "groapa Iordanului". In cea mai joasa portiune a sa, oglinda apei coboara in medie la 396 de metri sub nivelul marii, aflandu-se in continuarea nordica a "Marii Gropi Africane". Nivelul scazut al apei si salinitatea extrema sunt explicate prin evaporarea intensa, existand chiar pericolul de secare a marii. In urma celor mai recenta masuratori s-a dovedit ca oglinda apei este chiar cu peste 400 de metri mai jos decat nivelul marii. In plus, tot aici, drumul de pe granita dintre Iordania si Israel se intampla sa fie si el cel mai jos din lume, aflandu-se in depresiunea detinatoare a aceluiasi record.

ȘAPTE MINUNI GEOLOGICE

Va inceta, oare, vreodata, Natura sa ne surprinda cu minunile ei? Probabil ca nu, de vreme ce a avut la dispozitie aproape cinci miliarde de ani pentru a se intrupa in splendori unice si inca nu a sistat procesul. Minunile naturale ale Terrei sunt aproape nenumarate, dar ne vom opri, de aceasta data, asupra cate unei singure maretii geologice a fiecaruia dintre cele sapte continente ale planetei.

Spectacolul Arcadelor, Utah, SUA, America de Nord
Parcul National Arches se afla in apropierea oraselului Moab, din Utah, in vestul Statelor Unite ale Americii. Locul este recunoscut national si international, mai ales prin regiunea denumita Gradina Diavolului, gratie unui numar impresionant de arcade din piatra si gresie, formate prin eroziune. Unele dintre aceste bolte dispar, prin erodare, pana la surpare, dar mereu unele noi se formeaza pentru a le lua locul.

Numarul de arcade cunoscute si vizitate este estimat intre 900 si 2.000, iar cele mai inalte se ridica pana la 88 de metri in aerul uscat al desertului din Utah. Parcul ocupa o suprafata de 309 kilometri patrati, regiunea fiind declarata "monument natural" in 1929 si "parc national" in 1971. Scobite, progresiv si constant, de nisipul purtat de vant si de rarele furtuni desertice, de-a lungul miilor si zecilor de mii de ani, arcadele sunt o marturie, perena si schimbatoare in statornicia ei, a dimensiunii geologice in plina miscare a Terrei.

Desertul de Sare, Bolivia, America de Sud
Atunci cand Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care paseau pe Luna, la 20 iulie 1969, una dintre primele privelisti pe care ochii lor le-au intalnit privind in urma catre Pamant, a fost pustiul Salar De Uyuni. Pe masura ce Pamantul se rotea, cei doi au fost probabil captivati de un petec intins de culoare alba de-a lungul partii inferioare a Americii de Sud, pe care l-au considerat initial o zona glaciara. Era, de fapt, desertul bolivian Salar De Uyuni, putin cunoscut, dar intins pe o suprafata de aproximativ 8.000 kilometri patrati, acoperita de cactusi, lagune cu apa de ploaie si mai ales de zece miliarde de tone de sare. De atunci, campul de sare a ramas un colt in mare parte uitat, al unuia dintre cele mai izolate si inaccesibile platouri ale lumii; o destinatie a drumetilor ratacitori catre granita chiliana, aflata la mare departare de capitala Boliviei, La Paz.

Este o panorama unica, suprarealista, un camp alb si gol care se intainde nemarginit. In timpul sezonului ploios, o impresionanta iluzie optica are loc, atunci cand apa care se formeaza pe suprafata sarii reflecta exact ca o oglinda cerul. Nimeni nu locuieste in inima acestui desert. In primul rand, nu exista vegetatie, iar sarea otraveste orice picatura de apa de la suprafata sa. De-a lungul platoului nu exista niciun semn de industrie sau dezvoltare, numai spre margini siruri sporadice de colibe maronii, ale caror camarute adapostesc familii indigene sarace, cu pielea arsa de soare, ce traiesc aici de generatii. Totusi, la liziera platoului de sare, guvernul bolivian da cu lentoare forma unei fabrici. Este vorba despre o mina al carei obiectiv consta in extragerea pretiosului lichid de sub crusta de sare. Atunci cand este scos pentru prima oara din sol, lichidul seamana cu noroiul. Insa dupa ce este lasat sub soarele desertului, apa se evapora, lasand in urma o baie de mineral galbui, ce poate fi usor confundat cu uleiul gros de masline: este vorba despre litiu, cel mai usor dintre toate metalele de pe Pamant si puterea ascunsa in spatele noi noastre vieti tehnologizate.

Ochiul Saharei, Mauritania, Africa
Cunoscuta si sub denumirea de Structura Richat, aceasta bizara formatiune circulara, asemenatoare unui glob ocular, din tinuturile vestice ale Saharei, a fost nestiuta la scara larga pana ce astronautii, aflati pe orbita planetei, nu au cercetat in amanunt ceea ce parea sa fie un ochi urias care ii urmarea de pe Pamant. Considerata la inceput craterul unui meteorit, formatiunea cu un diametru de 50 de kilometri ar putea sa nu fie altceva decat un afloriment stancos produs prin eroziune, sau un dom vulcanic, un artefact geologic situat in mijlocul desertului Maur Adrar.

Cele mai noi misiuni spatiale il folosesc ca pe un punct topografic, entuziastii aventurieri cu masini de teren il considera "locul lor de joaca", iar cercetatorii dezbat inca pe marginea originilor sale. Teoria impactului cu un meteorit nu explica aplatizarea podelei "craterului", asadar acceptata la scara larga ramane explicatia eroziunii, care ar fi "decojit" gradual straturile de roca, creand actuala forma asemanatoare cu cea a interiorului unei cepe. In mod total surprinzator, exista chiar si un soi de complex, un hotel in mijlocul Structurii Richat. Nimic luxos, dar adecvat turistilor si calatorilor nepretentiosi care ajung prin pustiul Saharei vestice.

Poarta spre Iad, Namaskaro, Islanda, Europa

Islanda abunda in miracole geografice imense. Trecatoarea Namaskaro, situata in nordul Lacului Myvatn, cu cea mai fierbinte apa termala a tarii, este una dintre ele. Traversand Muntele Namafjall, la o altitudine de 410 metri, aceasta trecatoare gazduieste un urias crater vulcanic, populat de izvoare de aburi vierbinti, denumite Hverarond sau Hverir. Tot aici se pot admira un numar de furnale cu fum vulcanic, "piscine" de noroi si vulcani noroisi, toate parand a fierbe cu o energie nesecata. Namaskaro si-a castigat notorietatea mai ales datorita izvoarelor de noroi sulfuros, denumite solfatare, si a izvoarelor de abur, denumite furnale.

Desi cu greu se poate gasi un izvor de apa pura, potabila, in acest frumos sit geotermal islandez, frumusetea si coloritul mineralelor sfideaza orice comparatie. Dimensiunea gigantica a craterelor de noroi socheaza, iar parcare, cazare si masa pot fi gasite in cadrul amenajarilor din apropiatul Grytubakki. Un alt amanunt ce impresioneaza la Namaskaro este lipsa totala de vegetatie. Este o trasatura logica a locului, dar impresioneaza. Emisiile constante de fum si sulf au facut solul de aici steril si acid, nepotrivit intretinerii vreunei forme de flora sau fauna. Nu trebuie neglijat potentialul nociv al acestor substante nici asupra oamenilor. Se recomanda chiar protejarea fetei si a nasului cu o masca sau cu o esarfa si atentie sporita la mers. Ironic, daca ne gandim la numele sau "racoros", Islanda este una dintre cele mai active tari din punct de vedere vulcanic. Unul dintre cele mai puternice si intise evenimente vulcanice din istoria modenra, cea de-a 1783-a eruptie a sistemului vulcanic Laki a provocat moartea prin infometare a pana la 25% din populatia Islandei si a condus la pierderea celei mai mari parti din vietatile salbatice ale tarii.

Pestera Reed Flute, Guilin, China, Asia

Are o vechime de peste 180 de milioane de ani si a fost descoperita in urma cu mai bine de 1.000 de ani. Amplasata la cinci kilometri nord-vest de orasul Guilin, Pestera Reed Flute sau Palatul de Arta Naturala este o caverna stralucitoare si viu colorata, marcata in aproape toate itinerariile de calatorie. Pestera si-a primit numele de la stuful crud ce ii creste la intrare, din care oamenii obisnuiau sa confectioneze flaute si fluiere. In interiorul acestei pesteri erodate de apa se dezvaluie lumea spectaculoasa a unei varietati uriase de stalactite, pilastri din calcar si formatiuni stancoase create prin depozitarea sarii din acidul carbonic.

Inundata de lumini colorate artificiale, minunea geologica redeschisa vizitelor publicului din 1962, isi ofera spectacolul fantastic in multe variatiuni pe parcursul celor 240 de metri pe care ii parcurge prin subteran. Vizitarea pesterii dureaza aproximativ o ora. Si, conform obiceiului chinezesc, fiecare formatiune de aici are o legenda sau un nume poetic, cum ar fi Palatul de Cristal, Pagoda Dragonului, Padurea Virgina, Floarea si Muntele de Fructe. Povestea din spatele fiecarei denumiri este mereu una fascinanta. Palatul de Cristal al Regelui Dragon este una dintre cele mai voluminoase incaperi ale pesterii, ce poate suporta pana la 1.000 de persoane si care a fost folosita ca adapost impotriva raidurilor aeriene din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe peretii interiori sunt gravate aproximativ 70 de inscriptii despre care se spune ca ar fi povesti de calatorie si poeme ale Dinastiei Tang, care a transformat la vremea sa pestera intr-un loc de pelerinaj. S-a construit, special, in jurul pesterii, un parc cu pavilioane elegante, cu helesteuri si poduri, plante si gradini.

Bijuteriile Diavolului, Australia
In geneza aborigenilor australieni, Sarpele Curcubeu a modelat pamantul si apoi s-a retras intr-un punct din estul r
egiunii Kimberleys, unde curcubeul se ingemaneaza cu solul, si si-a depus ouale. Acestea s-au fosilizat si au devenit ceea ce nativii denumesc Karlukarlu, iar restul omenirii cunoaste sub denumirea de Bijuteriile Diavolului. Datorita acestei legende, Rezervatia Bijuteriile Diavolului are o semnificatie spirituala si reprezinta un sit sacru pentru bastinasi.

Concret, denumirea desemneaza o colectie de pietre uriase, rotunjite si cu tenta rosiatica, aflate in regiunea Tennant Creek a Teritoriul Nordic australian. Este vorba despre roci din granit, de origine vulcanica, erodate cu timpul in forma si formatiunea in care se afla astazi. Vantul, apa, temperatura si lumina solara, toate conspira la erodare si, ocazional, chiar despica masivele ovoide care stau, individual sau in grupuri de-a lungul uriasei vai.Unele pietre au diametre de pana la sapte metri si toate sunt vechi de aproximativ 1,7 miliarde de ani. Rezervatia Bijuteriilor Diavolului acopera o suprafata de 1828 de hectare.

Turnurile de gheata de pe Muntele Erebus, Antarctica

Sute de turnuri din gheata stau semete pe varfurile de pana la 3810 m altitudine ale Muntelui Erebus, din Antarctica. Vulcanul permanent activ este poate singurul loc al continentului inghetat unde focul si gheata se intalnesc, se amesteca si creeaza ceva unic, care mosteneste din trasaturile ambilor parinti. Turnurile pot fi inalte de pana la 20 de metri si par aproape vii atunci cand pufaie valuri de aburi si fum spre cerul Polului Sud.

O parte din aburul vulcanic ingeata pe partea interioara a furnalelor, inaltandu-le si marindu-le. Daca turnurile de gheata din Antarctica par desprinse din alta lume, ei bine, comparatia este foarte nimerita, deoarece structuri similare exista pe lunile lui Marte, Jupiter, Saturn si Neptun. Desigur, acelea nu au pinguini sau ceva asemenea lor care sa supravietuiasca in timp ce asista la fantasticul spectacol.

*

LOCURI MISTERIOASE PE TERRA

 

Traim pe o planeta minuscula care pluteste printre trilioane de stele, si totusi, chiar si in era minunilor tehnologice, realizam cat de putine lucruri cunoastem si putem explica despre Pamant. Inclusiv astazi, pe Terra exista numeroase locuri stranii, unele dintre ele fascinante prin frumusetea si legendele lor, care au puterea de a ne inspira si de a ne determina sa reflectam asupra tuturor minunilor inca neintelese ale lumii. In lista care urmeaza, descopera.ro va prezinta doar o parte a acestor locuri incredibile, o parte dintr-un intreg cu mult mai mare decat ne-am putea imagina...

1. Eaglehawk Neck - TasmaniaSituata in sudul Tasmaniei, limba de pamant care leaga doua insule este celebra din doua motive. Primul ar fi acela ca Eaglehawk Neck este cel mai elocvent exemplu al unui fenomen geologic extrem de rar intalnit, acela al aspectului de dale pe care il capata solul in urma eroziunii si a fragmentarii rocilor sub actiunea placilor tectonice. Practic, solul arata ca si cum ar fi format din zeci sau sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial.
Un alt motiv este acela ca de Eaglehawk Neck se leaga povestea macabra a primei inchisori pazita de caini uriasi, infometati inadins pentru a deveni cat mai fiorosi. Limba de pamant era singurul loc prin care detinutii britanici ai temutei inchisori din asezarea tasmaniana Porth Arthur puteau traversa catre libertate.

Era nevoie ca detinutii sa strabata o lungime de circa 400 de metri pe istmul lat de nu mai mult de 30 de metri pentru a scapa. Trebuiau, insa, sa strabata un loc in care, alaturi de garzi inarmate, se aflau 9 caini extrem de fiorosi care fusesera legati cu lanturi lungi, la distante egale unul fata de celalalt, astfel incat sa nu se poata atinge unul pe altul, dar sa poata insfaca pe oricine ar fi incercat sa treaca printre ei.
Orice detinut s-ar fi aflat expus permanent, intr-o astfel de situatie, la bunul plac a doi dintre cerberii inchisorii. In plus, legenda apelor infestate de rechini ii impiedica pe prizonieri sa se aventureze in apele oceanului. In intreaga istorie a locului de detentie, doar trei detinuti au reusit sa evadeze ( Martin Cash, Lawrence Kavanagh si George Jones), eveniment care a avut loc in anul 1842. Desi au fost capturati dupa cateva luni, iar George Jones a fost spanzurat, detinutii au continuat sa incerce sa evadeze iar, singurul care a reusit aceasta performanta fiind acelasi Martin Cash.


2. Desertul Alb - SaharaCu numai 4.000 de locuitori si circa 200 de kilometri pana la cea mai apropiata localitate, oaza Farafra este una dintre cele mai mici si mai izolate asezari din Egipt. Si totusi, numerosi turisti vin aici an de an, in asa numitul Circuit Vestic, pentru a admira una dintre minunile geologice ale lumii... Desertul Alb din Sahara.

Cu milioane de ani in urma, atunci cand Sahara de astazi era acoperita complet de ape, numeroase depozite de creta s-au depus pe fundul oceanului formand uriase aglomerari calcaroase. Odata cu retragerea apelor, vantul a modelat creta dand acesteia forme impresionante, desertul parand impanzit astazi cu uriase ciuperi albe. Anii de peregrinare iresponsabila a turistilor si a membrilor diferitelor formatiuni religioase care au tinut festivaluri in mijlocul acestor minuni geologice a dus la erodarea si deteriorarea, in special din cauza focurilor aprinse la baza formatiunilor de creta, a multora dintre "ciupercile" albe de calcar. A fost nevoie de interventia energica a mai multor grupari ecologiste si a arheologilor din tarile nord africane pentru ca autoritatile responsabile sa includa Desertul Alb pe lista zonelor protejate.

Astazi, Sahara el Beyda, asa cum il numesc localnicii, este un loc in care turismul este inca o activitatea principala, dar care se desfasoara numai sub atenta supraveghere a ghizilor si a persoanelor autorizate sa insoteasca grupurile de turisti.

3. The Big Hole - Africa de SudCreata in secolul al XIX-lea de catre cautatorii de diamante din Africa de Sud, The Big Hole este, intr-un clasament al celor mai mari gropi artificiale din lume, cea de a doua creatie de acest gen, fiind depasita doar de mina Jagersfontein din aceeasi tara. Totul a inceput in anul 1871, atunci cand unul dintre angajatii fratilor De Beers a descoperit primul diamant pe locul actualei mine.

De atunci si pana in anul 1914, atunci cand mina a fost inchisa, peste 50.000 de lucratori au sapat pana la o adancime de un sfert de kilometru, scotand la suprafata aproximativ 3.000 de kilograme de diamante. Uriasa mina verticala, cu o suprafata de 17 hectare, a fost apoi inundata, nivelul apei atingand in prezent 40 de metri adancime.

Astazi, autoritatile sud-africane fac eforturi pentru a include The Big Hole pe lista monumentelor aflate in patrimoniul mondial UNESCO. Chiar si asa, fosta mina de diamante a devenit in timp una dintre principalele atractii turistice ale orasului Kimberly.


4. Lacul ucigas - CamerunNyos, pe numele sau adevarat, Lacul ucigas din Camerun si-a castigat acest trist renume dupa un tragic eveniment care a avut loc in anul 1986. Atunci, localnicii din satul Nyos aflat in apropierea lacului au fost alarmati de un zgomot puternic venit din interiorul apelor si de un puternic cutremur de pamant. Aproape instantaneu, o tromba de apa a tasnit din mijlocul lacului iar din acesta s-a ivit un urias nor alb cu o lungime de peste 100 de metri, dupa cum sustin martorii oculari. Imediat dupa acest episod, animalele si oamenii au inceput brusc sa isi piarda cunostinta.

Pe o raza de aproximativ 25 de kilometri, nimeni nu a rezistat atacului misteriosului nor, iar dinte sutele de persoane afectate, doar cateva si-au mai revenit la viata. Norul a disparut dupa aproximativ 2 zile, lasand in urma circa1.700 de victime umane si un numar aproape duble de animale moarte. Ca un sumbru exemplu, din satele Nyos si Kam, primele localitati atinse de norul ucigas, doar patru persoane au supravietuit.

De atunci lacul si-a schimbat aspectul, apele odinioara albastre devenind intunecate si pline de plante moarte, un aspect sinistru care sustine numele de "lac al mortii" dat de localnici lacului Nyos. Se estimeaza ca atunci, din lacul aflat in craterul unui vulcan stins, au fost eliberate in aer circa 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon.

Tragica poveste a aprins, insa, imaginatia amatorilor de turism negru iar lacul a devenit tinta a numerosi turisti din toate colturile lumii.


5. Dealurile de ciocolata - FilipinePerfect conice, Dealurile de Ciocolata din Filipine, asa cum au fost numite, reprezinta unul dintre cele mai rare si mai misterioase fenomene geologice de pe Terra. Un ultim studiu arata ca pe o suprafata de circa 50 de kilometri patrati din provincia Bohol se afla nu mai putin de 1.776 de dealuri, ele fiind reprezentate si pe drapelul regiunii ca un simbol al frumusetilor naturale filipineze. In prezent, dealurile sunt considerate cel de al treilea monument geologic din Filipine si au fost propuse pentru includerea in patrimoniul UNESCO.

Inaltimea dealurilor oscileaza de la 30 pana la 120 de metri in cel mai inalt punct, acestea formandu-se in Pleistocen, in urma cu aproximativ 2,5 miliarde de ani, sub actiunea placilor tectonice care au ridicat calcarul de pe fundul oceanului. O alta teorie sustine ca dealurile misterioase au aparut sub actiunea unui vulcan stravechi, acesta impingand la suprafata blocuri uriase de piatra acoperite de calcar marin. Acoperite in timp de vegetatie, dealurile capata in timpul sezonului secetos, din cauza lipsei ploilor, o culoare bruna asemanatoare cu cea a ciocolatei, de aici rezultand si neobisnuitul lor nume.

6. Antelope Canyon - Arizona, SUAEste, de departe, cel mai cautat si mai vizitat canion din sud-vestul Statelor Unite, si asta in ciuda faptului ca frumusetea sa s-a dovedit de multe ori ucigatoare. Format din doua sectiuni, canionul se afla in tinuturile Navajo din Arizona iar recent a fost declarat monument al naturii, turismul fiind efectuat numai sub atenta supraveghere a ghizilor specializati.

Numele sau original "Tse'bighanilini" vine din limba amerindienilor Navajo si inseamna "locul prin care apa curge printre pietre". De altfel, acesta este si modul in care superbul canion s-a format de-a lungul sutelor de mii sau chiar milioanelor de ani. Apa acumulata in timpul musonilor a erodat treptat roca, creand bazine subterane pe peretii carora sunt vizibile straturile de roca acumulate de-a lungul timpului.

Canionul este deosebit de periculos, mai ales in timpul ploilor, suvoaie ucigatoare de apa adunandu-se in camerele subterane intr-un timp incredibil de scurt. Nu mai departe de anul 1997, 11 turisti straini si unul dintre ghizi au fost inghititi de un torent de apa fara ca cineva sa sesizeze vreun pericol prealabil. Astazi, canionul este inchis turistilor pentru circa cinci luni pe an, si a fost dotat cu scari metalice pentru a preveni producerea altor accidente. Vezi aici cum arata si canionul Bryce, poate cel mai frumos canion al Terrei.


7. Valurile de piatra - Arizona, SUA

Tot in Arizona, si tot in tinuturile Navajo se gaseste un alt monument geologic extrem de bizar si de atragator totodata. Celebre printre cataratori si fotografi, valurile de piatra din acest colt de lume par rupte dintr-un peisaj extraterestru, ele formandu-se in urma cu circa 190 de milioane de ani din dune de nisip desertic care s-au solidificat sub actiunea ploilor si a vantului.

Calcifierea s-a produs atat pe orizontala cat si pe verticala, transformand dunele preistorice in formatiuni ce amintesc de valurile unui ocean. Chiar si astazi, stratul solid este inca extrem de subtire, turistii fiind sfatuiti sa calce cu atentie pentru a nu sfarama marginile sensibile ale dunelor. Cel mai bun moment al zilei pentru a fotografia valurile de piatra este la amiaza, atunci cand umbra se reduce pana aproape de disparitie iar dunele capata o culoare rosiatica, asemanatoare solului martian.

8. Pietrele Moeraki - Noua Zeelanda
Legendele nativilor maori sustin ca misteriosii bulgari de piatra nu sunt altceva decat ramasitele cosurilor, tartacutelor sau cartofilor pietrificati pe care primii locuitori ai Noii Zeelande, uriasii, le-au pierdut in incercarea lor de a coloniza insula.  In fapt, neobisnuitele pietre sferice reprezinta un fenomen rar intalnit de erodare a unor formatiuni de roci ce s-au format in Paleocen. Practic, namolul si aluviunile preistorice s-au solidificat, capatand in timp, in cea mai mare parte, forme perfect sferice.

O treime dintre bulgări au diametre cuprinse intre 0,5 metri si 1 metru, in timp ce restul de doua treimi ajung la un diametru de 1,5-2,2 metri. Fenomenul nu este, insa, unic. Roci asemanatoare se gasesc si pe alte plaje din Noua Zeelanda, celebre fiind cele din apropiere de Shang Point, asa numitele Pietre Katitki, in care s-au descoperit oase de mososauri si plesiosauri. Astazi, pietrele au devenit o atractie turistica principala in Noua Zeelanda, fiind descrise in cele mai multe ghiduri turistice precum si in paginile web care promoveaza turismul de la antipozi.


9. Muntii Sanqingshan - ChinaParcul National Muntii Sanqinshan din China, cu o suprafata de 23.000 de hectare, a devenit recent, mai precis in anul 2008, cel de al 7-lea monument natural din China inclus in patrimoniul UNESCO. Loc asociat de obicei cu manastirile Taoiste, parcul este o adevarata capodopera a naturii, peisajele sale parand rupte dintr-un film science-fiction. Formatiuni uriase de granit, perfect verticale, se inalta catre nori, la inaltimi uriase, asemanandu-se cu siluete umane sau animale legendare.

Tot cadrul este impanzit de copaci inalti, iar fenomenele meteo fac ca norii, curcubeele si ceata sa acopere adeseori stancile si putinele manastiri din acest loc. Muntii Sanqinshan au, realmente, un aer mistic, poate ca nu intamplator vechii preoti taoisti i-au ales drept loc de meditatie si rugaciune. Astazi, ei reprezinta una dintre cele mai valoroase si mai apreciate destinatii turistice din China, numarul celor care aleg sa viziteze salbaticele paduri crescand uluitor, mai ales dupa ce peisajele de aici au aparut in grandioasa productie hollywoodiana "Avatar".

10. Pu'u O'o - Hawaii
Vulcanul Pu'u O'o din Parcul National Vulcanic din Hawaii a devenit celebru in toata lumea dupa ce a fost catalogat drept cel mai longeviv vulcan din ultimele cinci secole. Practic, din anul 1983 si pana in prezent, vulcanul a erupt permanent, acoperind o suprafata de 117 kilometri patrati din exoticul arhipelag american.

Legendele nativilor hawaiieni sustin ca zeita vulcanilor, Pele, si-a folosit bagheta magica pentru a deschide acest vulcan, numele O'o desemnand tocmai acest instrument cu puteri supranaturale al zeitatii. Suvoaiele de lava se ridica uneori si la 460 de metri inaltime, cea mai distrugatoare eruptie fiind cea din anul 1990, atunci cand lava a acoperit 2 localitati, distrugand peste 100 de case din alte doua asezari.

Dupa 3 ani de la prima eruptie, in 1986, lava a atins apa oceanului in care se varsa si astazi, la mai bine de 12 kilometri distanta de crater. Si cu toate acestea, vulcanul, pe langa interesul major starnit in mijlocul vulcanologilor din toata lumea, a devenit o atractie uriasa pentru turistii amatori de senzatii tari. In fond, imaginea spectaculoasa a unui vulcan atat de violent nu este una cu care te intalnesti in fiecare zi, iar fotografiile realizate aici au aparut pe copertile unora dintre cele mai pretigioase publicatii de stiinta din toata lumea.

*