Franziskanerkirche - Biserica Franciscanilor
Biserica Franciscană din Viena (Franziskanerkirche) este o clădire renascentist[ neobișnuită care mai târziu a suferit modificări în stil baroc. Se află în nucleul medieval al orașului, nu departe zona universitară veche. Este plasată într-un colț oarecum ascuns, puțin fregventat de turiști. In fața bisericii de deschide o mică piață italienescă și mai multe cafenele, restaurante și magazine de antichități.
Lăcașul este dedicat Sfântului Hieronymus, care este reprezentat deasupra intrării principale. Piața din fața bisericii este decorată cu o fântână ce are în centru o statuie a lui Moise și un bazin octagonal.
Biserica a fost construită în anul 1603 pe un loc care a fost ocupat anterior de biserica unei mânăstiri. Acea biserică mai veche, a fost dedicată tot Sfântului Hieronymus. Biserica precedentă a franciscanilor din districtul de astăzi Mariahilf a fost distrusă de turci la asediul din 1529.
Stilul clădirii este predominant în Renașterea târzie sud-germană, notabilă fiind fațada, ferestrele ascuțite și ornamentele. Poarta de intrare menționată mai sus, ca purtătoare a imaginii Sfântului Hieronymus, a fost adăugată mai târziu, în 1742, și este realizată în stil baroc, prin urmare nu se potrivește întru-totul cu restul clădirii.
Interiorul s-a ornamentat în stil baroc. Altarul a fost realizat de artistul italian Andrea Pozzo. Orga bisericii (Wöckherlorgel) a fost executată în 1642 și este considerată cea mai veche din Viena. O alta atractie este reprezentată de relicve ale Sfântului Anton. Cele mai multe dintre ornamentele interioare au fost realizate înainte de 1720.
O excepție importantă este mormântul pentru Pater Petrus Pavlicek, franciscan din Viena. Acesta a început o mișcare rozariu care este acum o organizație internațională. A murit în 1982, dar mișcarea sa este destul de activă, cu câteva sute de mii de membri. Petrus Pavlicek este în curs de a fi beatificat. Mormântul său a fost reînnoit în 2001 și este în prezent o caracteristică modernă în interiorul barocului.
O altă caracteristică interesantă a bisericii franciscane este catacomba mormintelor de sub biserică. „Familiile“ monastice ale minoriților, capucinilor și fanciscanilor au fost receptoare populare de cadavre ale unor nobili și oameni bogați. Sicriile cu cadaver au fost depozitate sute de ani în subsolurile bisericilor acestor călugări. Acest mod de adăpostire a morților s-a aplicat și la Michaelerkirche precum și la biserica capucinilor (Kapuzinerkirche) unde se află sarcofagele imperiale Habsburg. Catacomba de sub Biserica franciscană nu este deschisă publicului și, prin urmare, nu este foarte bine cunoscută.
Există aproximativ 1.000 de oameni îngropați în acest mormânt colectiv. Mulți dintre ei au fost nobili așa că au tentat pe jefuitori. Când trupele napoleoniene au invadat și jefuit Viena, soldații francezi au deschis catacomba franciscană și au distrus multe dintre sicrie în căutarea bijuterii. Multe dintre cadavre sunt mumificate datorită mediului. După ce s-au retras francezii, catacomba a fost închisă din nou și nu s-a deschis mai mult de un secol.
Cu câțiva ani înainte de al doilea război mondial, monahii a deschis din nou și au găsit mizeria lăsată de francezi după ce au plecat. Un călugăr a decis să facă curat (adică să adune părțile de cadavre mumificate și să le pună din nou împreună în sicrie), dar el a murit, probabil de la o infecție. Ca rezultat, mormântul colectiv a fost închis din nou și renovat în mod corespunzător abia în anul 1970.
Punctele de atractie din preajma acestui lăcaș includ Mozarthaus, Casa de Muzică și Muzeul de Arte Aplicate într-o direcție și Stephansdrom în direcția opusă.