CABANA BÂRCACIU X

CABANA BÂRCACIU - 1550 metri - 2000

Altitudine: 1550 metri

Localizare: Pe muchia Scărișoarei, la 2 ore distanța de Cabana Poiana Neamțului

Capacitate de cazare: Cca. 60 locuri (24 locuri la prici, 12 locuri in cameră separată, 15-20 locuri în mansardă)

Dotari: Sala de mese, bucătărie, încalzire cu lemne în sobă de teracotă, lumina de la grup electrogen, spălătorie și un duș gen camping cu captare de apa de izvor

Acces: Din orasul Avrig, situat pe DN1 intre Sibiu si Făgăraș, se intră pe drumul care merge spre Fabrica de Sticla, se parcurg cca. 14 km până la Cabana Poiana Neamțului, dintre care peste jumatate este asfaltat; de la cabana Poiana Neamțului se intră pe marcaj cruce rosie, poteca urcând prin pădure pe muchia Scărișoarei până la Bârcaciu.

CABANA BÂRCACIU - 2015



Cabana bârcaciu - 2012

- Cabana este deschisă tot anul
- Este necesară rezervarea atât pe timpul verii cât și pe timpul iernii
- Cabanieri foarte amabili, mâncare foarte bună, prețuri acceptabile
- Meniuri calde tradiționale, iar la cerere meniul poate fi vegetarian
- Se stinge lumina la ora 23:00
- Apa de la izvor aflat lângă cabana.



CABANA BÂRCACIU - 2012



CABANA BÂRCACIU - 2012



CABANA SKV BÂRCACIU - interbelic



CABANA SKV BÂRCACIU - antebelic



CABANA BÂRCACIU - 2000



CABANA BÂRCACIU - 2012



CABANA BÂRCACIU - 2012



CABANA BÂRCACIU - 2013



CABANA BÂRCACIU - inceputuri



CABANA BÂRCACIU - început de primăvară

CABANA DIHAM X

CABANA DIHAM în flăcări - decembrie 1995



CABANA DIHAM - 1995 - înainte de incendiu



CABANA DIHAM - îninte de incendiu



CABANA DIHAM - spre sfârșitul reconstrucției



CABANA DIHAM - reintrată în circuitul turistic - 2013



CABANA DIHAM - 2014



CABANA DIHAM CEA NOUĂ - 2014



CABANA DIHAM - văzută din spate



CABANA DIHAM - anii 50



CABANA DIHAM - 1966 - văzută din spate



CABANA DIHAM - anii 80

Altitudinea: 1320 metri

Se află pe Muntele Diham, la marginea unei poieni largi, in șaua ce face legătura cu Măgura Cenușie
Capacitate de cazare: 87 locuri in camere cu 2-6 locuri si dormitoare commune

Dotari: Bufet si restaurant – cantina permanenta, apa curenta + apa calda, baie in camera (buda, dus si chiuveta), curent electric, incalzire cu centrala proprie

 Acces:  Din Busteni pe drum forestier practicabil iarna doar pana la Cabana Gura Diham sau din Predeal 
Istoric: Vechea cabană a apărut în 1934 pe locul unor grajduri de vite, fiind construită de către Clubul German de Ski din București. După naționalizarea din 1948 a intrat in administrarea C.G.M. (Consiliul General al Muncii) apoi a O.N.T. și apoi în rețeaua B.T.T. De-a lungul anilor la vechea cabană au gospodărit cabanieri oameni de munte care nu au precupețit nici un efort pentru a fi aproape de turismul montan: 1934-1947 Rott, 1947-1962 Pita, 1962-1968 Eftimie, 1968-1977 Corsate, 1977-1979 Radulescu, 1979-prezent Familia Gigi si Oara Bordea. Familia Bordea s-a îngrijit de construirea unei noi cabane noi alăturate în anii 2000-2001.

In decembrie 2002 un incendiu inexplicabil a mistuit până la temelii cele doua cabane de la Diham - cea mică, bătrână de un veac - și cea nouă, modernă, ridicata de soții Maria si Gheorghe Bordea, Oara si Gigi, cum le spuneau toți. A fost o lovitura grea, însă, se vede, muntele le-a dat celor doi cabanieri tărie de stâncă. Și-au suflecat mânecile și s-au pus pe treaba cu hotărârea să ridice pe cenușa vechilor cabane una nouă. Incă nu se stinsese jarul incendiului devastator și Oara și Gigi au rostuit un mic adăpost în care primeau cu aceeași inimă de gazde bune pe cei ce veneau pe piscurile Bucegilor.

Adoratorii muntelui au hotărât să-i sprijine la reconstrucția cabanei Diham, nu cu vorbe, nu cu sfaturi: au donat, fiecare după puteri, într-un cont deschis anume, din inițiativa Clubului de Turism Montan "Gioni Babos" din București; turiștii veneau la Diham valuri-valuri, cu corturi și unelte, ca să sprijine și cu munca lor la ridicarea noii cabane. Acum, cabana cea mare este mai frumoasă și mai mare decât cea răpusă de incendiu. Pe o placă scrie cu majuscule: DIHAM POHENIX. E numele nou al cabanei, asa a hotărât doamna Oara Bordea.

Actuala cabană reprezinta o importanta baza turistică, un punct de plecare în diferite trasee de pe versantul nordic al masivului Bucegi. 

CABANA SURU X

CABANA SURU - 1957


CABANA SURU- anii 60 - și anexa cu posibilități de cazare

Cabana Suru - 1960
abana uru - 1989



CABANA SURU - 1994



CABANA SURU - varianta veche de până în decembrie 1996


Cabana Suru cea nouă și ruine ale celei vechi - 2016

CABANA SURU - după reconstrucție, dar nefinalizată

Se află pe culmea Moașa în locul numit Fruntea Moașei la limita superioară a pădurilor de molid, la altitudinea de 1450 m. 

Cabana dispune de 20-25 locuri de cazare și apă curentă la bucătărie și spălător. Accesul se face dinspre Sebeșul de Sus pe drum forestier și poteca marcată și de la Turnu Roșu și Câineni, tot pe poteci marcate.

Din Avrig se ajunge pe la Cabana Poiana Neamțului și apoi pe drum forestier până la izvorul Florii, continuat de traseu marcat de cca 2 h.
Cabana a fost construita in anul 1940 de Turing Clubul României (TCR). Din pacate, un incendiu devastator a ars din temelii acest adăpost montan în decembrie 1996. El s-a declansat datorita suprasolicitării coșului de fum de la soba bucătăriei. Fisurat, locul a permis izbucnirea focului mai întâi la etajul 3, apoi la etajul 1. Micile incendii s-au stins, dar, apoi, focul a cuprins toate etajele. Cei vreo suta de turiști din cabana au salvat o parte din bunuri, însă clădirea a ars ca o torță, având mult material lemnos și chiar trestie in tencuiala. 

In 2000 s-a amenajat grajdul, A existat și cabanier și ajutor, dar din 2004 a început iar să se degradeze (nici cabanierii nu mai stăteau acolo). In 2008 nu mai erau uși și nici ferestre.

Incepând cu luna iulie 2012 a reintrat in circuitul turistic cabana Suru pe fostul amplasament. Actualul patron, pasionat de munte, a construit din capatul drumului forestier, zona "Izvorul Florii" un funicular pana la fostul amplasament si a urcat materiale de construcție și meseriași. Lucrările la noua cabană au debutat în 2009 când a deschis pentru turiști, din fosta magazie un spațiu de cazare (cam 10-12 persoane). Astazi mai sunt de amenajat mici chichițe (bănci in sala de mese, prin bucătărie, una-alta, o toaleta din spate) dar în mare este gata... Se poate locui in ea.  

c

REFUGIUL MONTAN CÂLȚUN X

REFUGIUL MONTAN CĂLȚUN - 2135 metri - 2014

Ridicat în această toamnă cu ajutorul a zeci de voluntari, Călţun este cel mai înalt refugiu eco din Europa şi se află pe traseul de creastă din Munţii Făgăraş. Arhitectul care s-a ocupat de proiect, Marius Miclăuş, speră că astfel de realizări vor schimba şi atitudinea în munţii României. Noul refugiu Călţun, amplasat la o altitudine de 2.135 de metri pe malul lacului cu același nume, înlocuieşte un refugiu vechi, construit în urmă cu patru decenii.Refugiul a costat în jur de 150.000 de lei şi este realizat, în cea mai mare parte, din lemn stratificat. Adăpostul se află în apropierea Vârfului Negoiu.Noul refugiu ecologic a fost construit în comuna sibiană Cârţişoara şi transportat pe bucăţi, cu elicopterul, până la peste 2.100 de metri, în zona lacului glaciar Călţun. La acţiunea de instalare au participat zeci de voluntari şi salvamontişti.

REFUGIUL CĂLȚUN - 2135 metri - Munții Făgăraș

REFUGIUL CĂLȚUN - Munții Făgăraș - 2135 metri

CRUCEA EROILOR NEAMULUI - CARAIMAN X

Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare. Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m. Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.

Construcția

Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.

Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.

Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.

Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. 

De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.

Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.

Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată.

Iluminarea

La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Inălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Invierea Domnului), când este și Ziua Eroilor.

In perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie. 

Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.

In anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.

Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.

In 2014 Crucea Eroilor de pe Caraiman a intrat în Cartea Recordurilor fiind cea mai înaltă cruce din lume (39,30 m), amplasată la peste 2.291 de metri.

CABANA CARAIMAN X

 CABANA CARAIMAN - anii 70 - 2025 metri

La o distanță de cateva sute de metri de Cabana Babele, la 2025 de metri altitudine, pe versantul prahovean al Munților Bucegi, în căldarea Văii Caraimanului, se găsește o cabană montană care, deși nu mai este, oficial, în circuitul turistic, este deschisă vizitatorilor și rămâne o atracție pentru iubitorii de munte. Se ajunge la ea din Bușteni, pe poteca marcata prin valea Jepilor, pe sub linia de telecabină Bușteni-Babele. Este vorba de Cabana Caraiman.
Cabana a fost ridicată în 1907, pe locul unui vechi pavilion al Eforiei Spitalelor Civile, și distrusă puțin timp după primul război mondial. In primăvara anului 1937, un grup de tineri îndrăgostiți de munte și în special de Bucegi, constituiți în Grupul Alpin Brav, ce avea să devină Clubul Carpatin Roman (CCR), au decis construirea unei cabane pe culmea Caraimanului. Șaua Mică a Caraimanului era locul perfect de admirat Valea Jepilor și culmile Munților Baiului. Bucegii sunt spectaculoși numai pe laturile estice și nordice. Platoul Bucegilor este anost și lipsit de priveliști interesante.

Liderul Grupului Alpin Brav, Dumitru Gherassy, a reușit să obțină de la proprietarii terenului concesionarea pentru 90 de ani, iar tinerii au început construcția. Lucrările au pornit imediat, sub conducerea antreprenorului Petre Pascu, care a realizat numeroase amenajări turistice în Bucegi și Piatra Craiului. Proiectul cabanei aparține arhitecților Gabriela Stork și Stelian Gănescu.

Puțini dintre cei care poposesc în prezent  la Cabana Caraiman cunosc eforturile prin care s-a înălțat, cu sacrificii și cheltuieli foarte mari. Drumurile nu erau amenajate, iar transportul materialelor de constructie era maimult decât anevoios. In mare parte, a fost folosit funicularul Fabricii de Hârtie din Bușteni, dar și cai, măgari și căruțe pe anumite porțiuni. Pe de altă parte, Clubul Carpatin Român s-a confruntat cu lipsa de muncitori, care se lăsau păgubași, părăsind șantierul, fiind izgoniți de vitregiile climatului alpin. Pentru strângerea fondurilor, membrii CCR au organizat serate dansante și s-au străduit, prin diverse metode, să obțină finanțare din partea Oficiului National de Turism (ONT). A fost nevoie atunci să-l ademenească pe șeful ONT, Sergiu Dumitru, la o masă copioasă și o beție pe măsură la restaurantul "Modern", ca sa le aprobe finanțarea cabanei.

In toamna anului 1937, cabana era aproape gata si se dorea ca inaugurarea sa nu fie mai tarziu de Anul Nou. Doar că visteria CCR era golită și funicularul de la Bușteni nu mai funcționa. Organizați în caravane de câte 15-20 băieți și fete, membri ai asociației, s-a pornit în zilele lunii octombrie, pe vreme cu burniță, ceață și vânt rece cu spic de zapadă, la înzestrarea cu cele necesare a interiorului cabanei. Incărcați cu paturi, obiecte de mobilier, lenjerie si menaj, obținute mai mult din donații, tinerii au reușit sa care totul la cabană. Cu lacrimi în ochi de emoție și de bucurie, la trecerea dintre anii 1937 și 1938, membrii Clubul Carpatin Român au sărbătorit inaugurarea cabanei de pe Șaua Mică a Caraimanului.

Spre deosebire de alte cabane, construite în aceeași perioadă în Carpații Meridionali, Cabana Caraiman a rezistat destul de bine intemperiilor, cu excepția acoperișului, care a fost luat de vânt în anii 1938, 1947 și 1959. In perioada 2005-2006, cabana a fost renovată.

In prezent cabana nu mai este deschisă circuitului turistic, fiind proprietatea unui cetațean britanic, care o folosește, de doua ori pe an, drept casă de vacanță. Cu toate acestea, drumetii pot fi cazați, acum mergându-se pe principiul "primul venit - primul servit". Actualii cabanieri sunt si administratorii "casei de vacanță", iar salariul acestora provine exclusiv din sumele de cazare plătite de turiști.

In prezent, Cabana Caraiman poate găzdui un număr de 40 de persoane. Sunt șanse să se găsească camere de închiriat chiar si în week-end. Curent electric de la generator. Incălzirea se face cu gaze naturale. Nu se serveste mâncare.


CABANA CARAIMAN - 2005 - lucrări la terasă



CABANA CARAIMAN - 2005



CABANA CARAIMAN - 2000



CABANA CARAIMAN - 2006



CABANA CARAIMAN - anii 80



CABANA CARAIMAN - 2000



CABANA CARAIMAN - anii 70




CARAIMAN - CRUCEA EROILOR NEAMULUI - 2291 metri



CABANA CARAIMAN - 2014



CABANA CARAIMAN - poteca spre Crucea Eroilor Neamului - pe brâna vârfului secund al Caraimanului



CABANA CARAIMAN - anii 70 - prin corupția românească a ajuns în proprietatea unui cetățean englez și retrasă din circuitul turistic.

PRIMA CABANĂ CARAIMAN



CARAIMAN - CRUCEA EROILOR NEAMULUI - 1926-1928     2291 metri

In perioada regimului comunist, un primar obedient a dorit să taie 

Crucea Eroilor Neamului și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie. 

CARAIMAN - VÂRFUL SECUNDAR - CRUCEA EROILOR NEAMULUI - 2291 metri

Acest monument a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă 

cruce din lume amplasată pe un vârf montan.

CARAIMAN - VÂRFUL SECUNDAR - CRUCEA EROILOR NEAMULUI

CARAIMAN - Crucea Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman va intra într-un proces de modernizare. Autoritățile locale din Bușteni și guvernul norvegian vor să investească aproximativ doua milioane de euro într-un heliport luminat pe timpul nopții, o terasa suspendată deasupra prăpastiei, precum și un muzeu al Casei Regale. De pe terasa suspendată, construită din sticlă, turiștii vor putea admira peisajul și vor avea parte de internet wireless și de camere web care transmit imaginile direct. In încăperea de la baza crucii va fi amenajat un muzeu virtual cu panouri digitale pe care vor rula informații despre familia regală și despre Primul Război Mondial.