Joseph Haydn (1732-1809) a petrecut ultimii
doisprezece ani ai vieții sale în Gumpendorf, pe timpul său un sat îndepărtat
din Viena. După ce a cumpărat casa dorită între două perioade de ședere în
Anglia, el a extins-o cu un etaj și s-a instalat în ea la vârsta de 65 de ani,
în 1797. Aici a murit pe data de 31 mai 1809. Pentru a marca 200 de ani de la
moartea sa, expoziția permanentă din casa sa, Haydnhaus, a fost complet
reproiectată. Accentul s-s pus pe ultimii ani ai vieții compozitorului,
legându-le la starea politică și socială a timpului său. Gradina a fost
reamenajată conform modelelor istorice și este acum accesibilă pentru
vizitatori pentru prima dată, o oază verde în zona Mariahilferstrasse.
In centrul expoziției se află muzica lui Joseph Haydn, stilul său de viață și renumele
său în creștere. Popularitatea și reputația lui Haydn a atins apogeul în acea
ultimă perioadă de viață. Sărbătorit la nivel internațional, el a fost admirat
de tovarășii lui compozitori, și curtat de editorii de muzică. Străinătate.
Omagiile și aprecierile vizitatorilor din Viena și
din străinătate, înregistrările și memoriile au fost folosite de către
curatorul muzeului, Werner Hanak-Lettner, pentru a ajuta la structurarea
expoziției. Acesta a spus: „Haydn a fost cel mai faimos compozitor din toată
Europa, în ultimii ani ai vieții sale. Ceea ce am găsit a fost fascinant pentru
a vedea cine și cât de mulți oameni îl omagiau. Inregistrările lor ne dau mai
multe indicii despre viața în casă, precum și despre lupta creatoare a lui
Haydn în finalizarea lucrărilor sale finale, cât și despre eforturile sale de a
alunga efectele bătrâneții.“
Ca o introducere în expoziție, la parter s-au afișat
imagini ale Londrei și Vienei în jurul anului 1800. In continuare, pereții
scării, până la primul etaj, sunt împodobiți cu portrete și comentarii cu
privire la gazdă. Datorită restaurării atente, camerele fostei locuințe sunt
acum împărțite cu exactitate în același mod ca și în zilele lui Haydn.
Cele mai importante lucrări ale bătrâneții compozitorului
au fost create în această ultimă reședință, inclusiv cele două oratorii „Creațiunea“
(1796-1798) și „Anotimpurile“ (1799-1801). Aici Haydn a trăit una dintre cele
mai creative și rodnice perioade ale
vieții sale. El a spus: „imaginația mea se
joacă cu mine ca și cum aș fi fost un pian.“ In același timp, ultimii ani
ai luiHaydn au fost marcați și de o pierdere de vitalitate.
Artefactele muzeului includ unele copii ale compozițiilor
încadrate de Haydn și agățate în
dormitorul său. Această cameră a fost destinată pentru afișarea de „obiecte de
onoare“, adică medalii, diplome și cadouri, pe care le-a primt Haydn de la cei
bogați și puternici din vremea sa, și pe care le arăta oaspeților săi cu mare
mândrie. Pe lângă fortepiano lui Haydn, există și un clavecin al său,
achiziționat mai târziu de Johannes Brahms. Aceasta este una dintre piesele
centrale ale expoziției, care a fost extinsă totuși prin numeroase exponate
noi.
O bijuterie a Haydnhaus este o mică grădină, care a
fost reproiectată în colaborare cu Departamentul de grădini al Vienei.
Reprezintă o recreere a grădinii burgheze în jurul anului 1800. Așa-numita
„Franziszeischer Kataster“ (circa 1820), prima hartă cadastrală completă (numele
său derivă din împăratul Franz I), prezintă o grădină simetrică. Oaspeții au
menționat că Haydn deținea pomi fructiferi în grădina sa.
Această clădire a devenit un loc de comemorare la
scurt timp după moartea lui Haydn. „Haydn“ Orchestra Club a închiriat o parte a
casei, și a pus piatra de temelie pentru un Muzeu Haydn, deschis ulterior, în
1899.
Din 1904 locația comemorativă a fost deținută de orașul
Viena. S-a amenajat aici un apartament dedicat celui mai vechi muzician de Wien Museum .
Johannes Brahms, un admirator fervent al lui Haydn, a făcut mari eforturi
pentru a păstra amintirea marelui său idol în viață. O cameră specială este
dedicată lui Brahms în Haydnhaus.
Prezentarea recentă despre Haydn deschide noi fațete
ale importantului compozitor și a ale perioadei în care a trăit lângă Viena.
Principala preocupare a curatorilor muzeului, Werner Hanak-Lettner și Alexandra
Honigmann-Tempelmayr, a fost de a documenta viațasa petrecută în această casă. In acest fel,
compozitorul este prezentat într-o lumină nouă, una care reflectă atât epoca sa,
cât și pe contemporanii săi.
Haydnhaus este încă un exemplu al respectului purtat
de vienezi valorosului lor trecut istoric și artistic, cu toate că această
locație nu se ridică la rangul obiectivelor de primă importanță ale orașului..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu