Vladimir Rosulescu - Geografie: CRAIOVA

Renumitul Palat „Vorvoreanu” şi-a grefat existenţa în inima Olteniei prin rafinament, nobleţe şi culoare.

Palatul se află în Craiova, Strada Fraţii Buzeşti, nr. 10. Aici, în urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscut avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reşedinţe de familie. Pentru acest scop, boierul a folosit cele mai bune materiale şi cei mai talentaţi meşteri, dorind cu tot dinadinsul ca noua construcţie să poarte cu succes peste timp blazonul şi întreaga moştenire a neamului său.

Executată după planurile cunoscutului arhitect Maimarolu,silueta elegantă a distinsei clădiri se poate observa cu ușurință de departe. Porțile înalte, meșteșugite cu foarte mare grijă în firea dură a fierului forjat, lasă se se întrevadă primele detalii arhietecturale.

Palatul „Vorvoreanu” a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905-1910, după planurile cunoscutului arhitect Dimitrie Maimarolu. Palatul „Vorvoreanu” a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905-1910. Armonia formelor, împletite autentic într-un curat stil renascentist, aduc laolaltă delicateţea şi finele ornamente ale unui interior bogat în decoraţii cu impetuozitatea formelor şi bazoreliefurilor exteriore.

Intrarea în palat este pecetluită de blazonul proprietarului, Gogu Vorvoreanu, frumos încrustat în trupul masiv al lemnului de stejar care îmbracă în chip solemn fastuosul portal. Câteva trepte de marmură pavează direcţia spre generosul hol, împodobit astăzi, de o parte şi de alta, cu icoanele Sfinţilor: Nicodim de la Tismana, Calinic de la Cernica şi Irodion de la Lainici. Lumina plăpândă şi discretă, desprinsă din sfioasele candele, conturează imaginea prezentului, înduhovnicind parcă amintirea vremurilor trecute. Este locul în care toate obiectele vechi prind viaţă, regăsindu-se într-o perfectă şi armonioasă aşezare.

La capătul holului de la parter, o scară masivă din marmură de Carrara se bifurcă spre etaj. Ascendenţa balustradelor este stopată de siluetele celor două sculpturi din bronz, reprezentări ale Pământului şi Apei, semnate de cunoscutul artist francez Lequein.

Frumoasa arhitectură interioară se oglindeşte în coloanele cu capitele compozite, în pereţii decoraţi cu lambriuri sau acoperiţi cu mătase, în plafoanele încrustate în stuc aurit sau pictat. Nu pot trece neobservate nici candelabrele din cristal de Murano şi Boemia, vasele japoneje sau mobilierul marca „Empire” şi „Seccesion”.

Motivele fitomorfe şi zoomorfe (bujori, irişi, maci, fluturi, păuni) împodobesc frumos faţadele şi ornamentaţiile palatului. Toate acestea au fost pecetluite de dibăcia marelui pictor polonez Francisc Tribalski. Maestru al picturilor murale, artistul s-a stabilit în Cetatea Băniei înainte de 1890, la invitaţia familiei regale. Timp de peste patru decenii a fascinat întreaga burghezie doljeană printr-un stil original, plin de culoare şi viaţă. Creaţia sa a rămas în istorie, putându-se admira şi astăzi în Liceul Carol I din Craiova, Palatul Administrativ al judeţului Dolj, Palatul „Jean Mihail”, astăzi Muzeul de Artă, Biserica catolică „Sfântul Anton”, clădirile Scrisul Românesc şi Ramuri. A lucrat pentru cele mai importante familii boiereşti ale timpului, reuşind să decoreze cu succes reşedinţele Romanescu, Săvoiu, Pleşa, Peresuti, Delabarba, Economu, Popp, Marincu şi Drăgulescu. Cu toate acestea, capodopera marelui artist rămâne de departe Palatul „Vorvoreanu”. Aici a lăsat cea mai mare parte a talentului său, imprimat ca un testament în fiecare decoraţie.

Vorvorenii au păşit în Oltenia la sfârşitul sec.al 18-lea. Intr-un timp foarte scurt au reuşit să se afirme între familiile de frunte ale Craiovei. Seriozitatea în muncă şi mai ales iscusinţa de a gestiona fiecare venit, au făcut ca această spiţă boierească să lase posterităţii valori inestimabile.

Vârful de lance în genealogia acestui neam a fost, fără îndoială, Gogu Vorvoreanu (1840 – 1911). Personalitate proeminentă în viaţa urbei, Gogu a parcurs cu succes itinerariul unei mai mult decât generoase cariere. Doctor în drept şi avocat de prestigiu internaţional, a îndeplinit pe rând următoarele demnităţi: primar al Craiovei, Preşedinte al Consiliului Judeţean, membru la Curtea de Apel Craiova, Procuror General, deputat, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii Comerţului şi Comandor al Ordinului „Steaua României”, Mare Ofiţer al Ordinului „Coroana României” şi membru activ al Partidului Liberal. Pe lângă calităţile sale incontestabile şi agilitatea politică de care totdeauna dădea dovadă, Gogu Vorvoreanu a fost şi un mare filantrop. De această calitate a dat dovadă mai ales în timpul Războiului de independenţă, dintre anii 1877-1878, atunci când, la rugămintea Majestăţii Sale Carol I, Regele României, a transformat una din locuinţele sale în spital pentru îngrijirea răniţilor.

S-a căsătorit cu distinsa domnişoară Polina Vrăbiescu, descendentă a unei familii de mari proprietari, bine situată în ierarhia boierească a Băniei. Dumnezeu i-a binecuvântat cu nouă odrasle, trei băieţi şi şase fete: Aurelia, Zoe, Eliza, Constantin, Polineta, Ioan, Eleonora, Angela şi Gheorghe (Goguleţ). Prin căsătoriile de mai târziu, Vorvorenii au ajuns să domine întreaga viaţă a oraşului. In arborele genealogic au apărut nume noi precum: Pleşia, Geblescu, Călinescu, Brătăşianu sau Prodan, sonore prin poziţie socială, avere sau carieră. Pe parcurs familia Vorvoreanu a suferit și pierderea din fragedă pruncie a patru dintre copii, duere care lovea în acele timpuri marea parte a familiilor.

Familia Vorvoreanu s-a distins și numeroase acte filantropice, precum donaţiile pe care Polina le-a făcut către mai multe sfinte locaşuri din Oltenia. Din darurile ei s-au restaurat Bisericile „Sfinţii Arhangheli” din Craiova şi „Sfântul Dumitru” din Bârca.

Biserica din Oltenia i-a fost recunoscătoare şi, la propunerea preotului Marghescu, parohul de la „Sfinţii Arhangheli”, mitropolitul Nifon Criveanu a încuviinţat ca sfântul locaş „să poarte numele de Biserica «Gheorghe şi Polina Vorvoreanu» cu hramul Sfinţii Arhangheli”. La data de 26 ianuarie 1943, preotul paroh Aurel Basilescu a autentificat faptul că Vorvorenii au fost ctitorii Bisericii „Sfinţii Arhangheli”, din Craiova precum şi a altor locaşuri de închinare din judeţul Dolj, printre acestea numărându-se şi Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Brabeţi.

Ziua de 24 ianuarie 1911, Gogu Vorvoreanu s-a stins din viață iar. înmormântarea a avut loc pe data de 27 ianuarie 1911, cu slujba săvârşită la Biserica „Vorvoreanu”.

A lăsat în urmă o avere imensă şi cu greu de estimat. O parte din proprietăţile deţinute au fost consemnate în cadrul partajului întocmit după înmormântare. Dintre acestea amintim: moşiile „Mihăileşti, cu trupurile Plăviceni şi Plăviceasca din judeţele Vlaşca şi Ilfov, Brânceni-Smârdoioasa-Găuriciu din judeţul Teleorman, Rusăneşti, Grădinile, Robăneşti – Bujoru – Golfin în Romanaţi, Dârveşti – Urzica, Bârca, Horezu -Poenari, Preajba, în judeţul Dolj, nouă rânduri de case la Craiova (una dintre ele fiind actuala reşedinţă a Mitropoliei Olteniei), şase locuri de casă în Corabia unde mai avea magazii de cereale în port şi moară, Fabrica de frânghii de la Craiova, moara de la Grădinile și multe altele” .

Cel care a purtat mai departe în timp blazonul familiei a fost Costinel. Echilibrat şi inteligent, asemenea tatălui, tânărul s-a străduit să păstreze laolaltă toate bunurile şi podoabele Palatului, într-o perioadă critică pentru ţară. Prezenţa trupelor germane în Craiova între 1916-1918 a determinat transformarea reşedinţei Vorvoreanu în sediu comandamentului german. Cu toate acestea, lucrurile de valoare nu au fost atinse.

In timpul regimului comunist, Casa „Vorvoreanu” a fost naţionalizată, iar bunurile şi terenurile familiei confiscate. Valorile din palat nu au fost înstrăinate. Cu toate acestea, jertfa înaintaşilor nu a rămas nerăsplătiră şi, în data de 31 mai 1964, după repetate demersuri înaintate de reprezentanţii Arhiepiscopiei Craiovei către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, bijuteria din strada Fraţii Buzeşti Nr. 10 a trecut în proprietatea Bisericii Oltene, la schimb cu Casa Băniei.

In curtea vechilor Vorvoreni a răsărit o frumoasă bisericuță din lemn, strămutată aici în anul 1975, tocmai din Tălpășeștii Gorjului. Sfântul locaș, închinat „Tuturor Sfinţilor”, are o vechime de peste 260 de ani şi a fost ctitorit de monahul Daniil din lavra Tismanei, cu sprijinul gorjenilor din Tălpăşeşti. Astăzi funcţionează în regim de paraclis mitropolitan, cu program liturgic zilnic.