HAVANA - VICTIMĂ A COMUNISMULUI

 

Sa mergi in Cuba inseamna sa-l impaci pe Hemingway cu Che Guevara, adica sa bei daiquiri la Floridita si, pe geam, sa citesti o lozinca impotriva imperialismului american, in timp ce in strada ruleaza roata langa roata un Ford maiestuos din 1937 si o Lada rablagita din 1977. Un paradis in care pana si timpul, in loc sa se scurga, leneveste la soare si bea un cocktail de rom dintr-un pahar cu umbreluta. O insula a carei legenda sporeste pe zi ce trece: Cuba.

Un tărâm incremenit în secolul trecut

Doar Cuba mai e ce-a fost. Mai exact, ceea ce era in anii '50, inainte ca Fidel Castro, sustinut de Camillo Cienfuegos si, mai ales, de Che Guevara, sa doboare regimul dictatorial al lui Fulgencio Batista si sa instaureze comunismul de tip subtropical in cea mai mare insula din Caraibe, aflata, de altminteri, la o aruncatura de bat de Miami.

Vestigiile epocii proamericane sunt toate inca la vedere: Havana e impanzita de mii de automobile Ford, Oldsmobile, Cadillac sau Chevrolet datand din 1930-1950 si aflate in perfecta stare de functionare (costa intre 3.000 si 5.000 de dolari, dar nu pot fi scoase din tara), cartierul rezidential de vile e ca si neschimbat, fabrica de tutun Partagas merge din plin, muzica se aude peste tot (in conditiile in care artistii din Buena Vista Social Club iau majoritatea Premiilor Grammy la categoria latino), iar romul (el ron) curge in valuri, atat in varianta straight, cat si, mai ales, mixat cu arta, in cocktailuri: Mojito, Daiquiri, Pina Colada, Cuba Libre. Doar ca, in acest din urma amestec, se foloseste Coca Cola importata din Mexic, nu din SUA (tara incriminata frecvent de lozincile pictate pe ziduri, care inlocuiesc aici ideea de reclama).

De altfel, izolarii comandate de vecinul de la nord (catre care ambarcatiuni de toate felurile continua sa plece, intesate de refugiati, la adapostul noptii) i se raspunde cu un contraboicot: dolarul (candva, moneda alternativa) este taxat suplimentar cu 20% la cursul de schimb, cardurile emise in SUA sunt refuzate si, pentru orice eventualitate, nu exista bancomate, toate schimburile fiind facute la hotel sau la banca. In plus, CNN-ul de limba engleza este bruiat la hotel, just in case.

Rom, rum, ron în valuri

Romul clasic, cel creat pe la 1870 de familia lui don Facundo Baccardi, dar devenit dupa 1959 rum in America, acum se numeste Havana Club (ron) si este, in continuare, cel mai bun din lume. Intrat in portofoliul firmei franceze Pernod Ricard, romul este produs anual in cantitati mari, peste 2,4 milioane de ladite (x 9 litri) si respecta pana la fanatism rigorile traditionale, sub coordonarea nemiloasa a lui José Navarro, el maestro ronero.

Ca o ironie pentru americanofobie (generata de blocada ce dureaza de o jumatate de secol), Havana Club se invecheste in butoaie de stejar alb american, achizitionate insa, pe o filiera complicata, din Europa si folosite o singura data.

Invechit intre 2 si 25 de ani, romul care ajunge sa fie imbuteliat la sticla este de fapt un amestec de licori cu varste variabile, ceea ce scrie pe eticheta (de pilda, Anejo 7 años) indicand, de fapt, varsta celui mai tanar component din mix. Havana Club genereaza si o suita de manifestari internationale, la cea de-a sasea editie a Cocktail Grand Prix Romania fiind reprezentata de bartenderul Eugen Vernea, care a concurat cu competitori din peste 20 de tari.

De altfel, acest produs de lux , el ron, reprezinta, alaturi de zahar (celalalt derivat din melasa obtinuta prin presarea trestiei de zahar), de nichel si trabucuri, principalul produs de export al tarii. Cat despre trabucuri, cele mai celebre marci sunt produse la fabrica Partagas (Cohiba, Hoyo de Monterrey, Romeo y Juliet) si costa enorm, pana la 300-400 de euro cutia de 25 de bucati, dar pot fi cumparate cu usurinta de pe piata neagra la preturi de zece ori mai mici.

Chiar daca, oficial, nu poti scoate din tara mai mult de o cutie, in realitate vamesii nu zic nimic nici la cantitati mult mai mari. Iar tricouri, berete sau alte obiecte decorate cu numele sau figura lui Che Guevara poti scoate oricate, chiar daca a trecut demult vremea exportului de revolutie cubaneza in lumea larga.

Habana, mi amor

Daca Havana este concomitent branduita cu nostalgii si aprehensiuni americane, Varadero , principala zona turistica a tarii (mereu comparata cu Acapulco, desi proportiile trebuie pastrate) a devenit o destinatie de travel destul de occidentalizata, in regim de all inclusive. Cu bratara alba la incheietura atestand ca esti posesorul unui pachet de travel complet, ai acces permanent la o multime de baruri si restaurante sau beneficiezi de facilitati sportive, ba chiar poti aborda oricand un posesor de maceta care sa iti descapataneze live o nuca de cocos pe plaja.

Peisajul e lucrat la detaliu, pare chiar, uneori, artificial de luxuriant. Daca nu vrei sa te scalzi in mare, poti opta pentru una dintre numeroasele piscine strajuite, evident, de un bar unde Pina Colada curge in valuri. (Am vazut doamne de 70 de ani, venite din Germania, care se prezentau din ora in ora in fata barmanului cu termosul de un litru!)

Inapoi la Havana, eventual intr-un vagon al Sugar Cane Train, in care melasa, muzica si romul devin perfect miscibile, nu-ti mai ramane decat sa cauti o punga mare cu bomboanele cubaneze care ti-au bantuit copilaria, pentru a putea declara apoi acasa, in deplina cunostinta de cauza: "Et in Fidelia ego, fac parte din Club". Cat despre fetele de 16 ani pe ale caror coapse se ruleaza insinuant trabucuri imense, aceasta nu este decat o fictiune de uz turistic.

Calatorul care ajunge in Havana se simte teleportat in urma cu o jumatate de secol, intr-un oras adormit. Timpul pare sa se fi oprit in loc prin anii '50, nimeni nu se grabeste la munca, iar majoritatea magazinelor nu se deschid inainte de ora 10.00. Cuba este o tara a contrastelor - marile orase, toropite in timpul zilei, sunt cuprinse noaptea de o agitatie frenetica, arhitectura uluitoare se degradeaza pe zi ce trece, dar muzica rasuna oriunde. Plajele cubaneze sunt adevarate oaze, cautate de cei care doresc sa se bronzeze si sa inoate in liniste sau doar sa fumeze un trabuc bun, la umbra unui palmier. Pentru turisti, Havana (sau La Habana) este de regula un punct de pornire oarecum obligatoriu macar pentru mostrele superbe de arhitectura coloniala, viata de noapte si faimoasele fabrici de trabucuri.

Magnet pentru vedete

Capitala cubaneza intra in fierbere dupa ora zece, cand barurile, cluburile, cinematografele si teatrele se trezesc la viata. La Bodeguita del Medio, langa Plaza del Catedral, este cel mai faimos bar din Havana, frecventat printre altii, de-a lungul vremii, de Ernest Hemingway, Fidel Castro, Harry Belafonte sau Nat King Cole.



Havana - Piaţa San Francisco

 El Floridita e un alt bar innobilat de vizitele lui Hemingway, iar cel mai mare club de noapte din oras se numeste Tropicana si e vestit pentru Dansul Candelabrelor (mai multi dansatori uniti de cabluri electrice apar pe scena, purtand pe cap lampi aprinse). Desi americanii nu au voie sa calatoreasca in Cuba, in baza embargoului comercial impus Havanei de catre Statele Unite, vedetele de la Hollywood folosesc orice prilej pentru a o vizita, mai ales daca invitatia este lansata personal de Fidel Castro.

In urma cu 6 ani, administratia cubaneza a invitat in secret peste o suta de mari afaceristi si vedete din SUA la o cina oficiala in Havana, pentru a sarbatori cea de-a treizecea aniversare a faimoaselor trabucuri Cohiba. Se pare ca pe lista invitatilor s-au aflat staruri precum Jack Nicholson, Danny de Vito, Matt Dillon si Arnold Schwarzenegger.

O cutie cu 25 de trabucuri Cohiba, preferatele lui Fidel Castro inainte de a se lasa de fumat, costa peste 1.000 de dolari in America, unde importul acestor produse e interzis. Printre vedetele care apreciaza Cuba, sau care pur si simplu nu pot rezista ispitei unei conversatii tête-à-tête cu Castro, se numara si Steven Spielberg, care a descris cele opt ore cat a luat cina cu liderul cubanez drept cele mai importante opt ore din viata sa, dar si Danny Glover, Kevin Costner, Robert Redford sau Leonardo DiCaprio. La randul lor, supermodelele Naomi Campbell si Kate Moss calatoresc frecvent in Cuba.

Centrul si marginea

Obiectivele turistice traditionale ale capitalei cubaneze includ Plaza del Catedral, unde maturatorii executa un adevarat ritual zilnic (poate la fel de spectaculos ca schimbarea garzilor la Palatul Buckingham), Catedrala San Christobal de La Habana si Castillo de la Real Fuerza, cea mai veche fortareata coloniala din America Centrala si de Sud. Bineinteles ca spiritul lui Che Guevara inca mai bantuie Cuba, prin intermediul afiselor, posterelor, tricourilor si al cartilor postale.

Mormantul simbolului revolutiei cubaneze se afla la Santa Clara, in zona de sud-est a Havanei, si este cel mai vizitat obiectiv turistic cubanez.

Provincia Pinar del Rio este preferata de cei care merg in Cuba mai mult pentru sporturile in aer liber si mai putin pentru viata de noapte si fetele frumoase. Cordillera de Guaniguanico este un adevarat paradis pentru persoanele carora le place sa umble pe jos. Vinales e o zona celebra pentru dealurile de calcar, ireal de albe, iar Maria la Gorda (denumita asa dupa o hangita celebra si trupesa, dupa cum o arata si numele, care ii adapostea pe pirati) este o zona ideala pentru scufundari. Dupa atatea zile de eforturi, turistii osteniti se pot relaxa la San Diego de los Banos, o statiune balneoclimaterica veche de un veac, vestita pentru izvoarele sale termale.

Isla de la Juventud este regiunea cubaneza cu cei mai putini locuitori. Denumita initial Insula Papagalului, ea era ascunzatoarea preferata de corsari faimosi precum Francis Drake, John Hawkins, Thomas Baskerville si Henry Morgan, de unde si aura romantica si misterioasa, care atrage o sumedenie de vizitatori. De remarcat ca insula i-a servit drept subiect de inspiratie lui Robert Louis Stevenson pentru Insula Comorilor.



Havana - Teatrul Mare

 Turistii care ajung in Cuba nu au timp sa se plictiseasca, pentru ca se gaseste cate ceva pentru fiecare: expeditii, calarie, surf sau pescuit in largul oceanului. Drumurile marcate, hartile si ghizii lipsesc aproape cu desavarsire, insa localnicii cunosc toate zonele ca-n palma si isi ofera serviciile pentru cativa dolari (ca si localnicele, de altfel).

Tot in schimbul catorva dolari, puteti vizita si una dintre fabricile de trabucuri, unde marci celebre precum Cohiba, Montecristo, Romeo y Julieta sau H. Upmann sunt realizate manual. Daca doriti sa cumparati o cutie, vizita va va costa in jur de 350 de dolari.

Gurmanzii nu se vor simti totusi impliniti in Cuba, unde optiunile culinare se limiteaza in general la "trilogia cubaneza" - pui, porc si peste. Lucrurile nu stau mai bine nici pentru vegetarieni, pentru ca mesele contin invariabil carne.

Daca mancarea nu este extrem de variata, in schimb turistii se pot hrani cu muzica, deoarece, la lasarea serii, strazile rasuna neincetat de acorduri de salsa. Restaurantele, cafenelele, hotelurile si discotecile din Havana rivalizeaza cu cele ale Vienei in privinta adoratiei pe care locuitorii o arata muzicii.

Un taram suspendat in timp, Cuba este destinatia perfecta pentru cei care sufera de depresia provocata de iarna sau, pur si simplu, de frig.

 Informatii utile pentru Cuba

• Turistii nu au neaparata nevoie de carti de credit sau de cecuri de calatorie, pentru ca dolarul american este acceptat oriunde. Preturile sunt ispititoare: o camera dubla intr-un hotel cu vedere la ocean costa 50 de dolari pe noapte, sau 100 de dolari cu toate facilitatile incluse.
• Pentru o camera intr-o pensiune se platesc intre 15 si 25 de dolari.
• O masa la restaurant variaza intre 10 si 15 dolari.
• Pretul unui bilet de tren pe distanta de 150 de kilometri se ridica la 4 dolari, iar inchirierea unei masini ajunge la 100 de dolari pe zi.
• Majoritatea lucratorilor din turism se bazeaza pe bacsis, asa ca e recomandat sa oferiti cate un dolar ghizilor de la muzee, paznicilor care va supravegheaza masina toata noaptea sau soferilor de autobuz care va indruma in directia potrivita.
• In majoritatea locatiilor turistice se poate plati atat in dolari, cat si in euro.
• La plecarea din Cuba, pe aeroport, se aplica o taxa de 25 de pesos convertibili (25 de euro). Ghidul nu va pomeni de ea decat in ultima clipa.
• In piata de langa catedrala din Havana, veti fi abordati de mici comercianti care, pe langa produsele traditionale, va vor oferi cutii cu trabucuri originale. Marcile bune (Esplendidos, Cohiba, Hoyo de Monterrey, Romeo y Juliet, Partagas) costa in jur de 15-25 de euro cutia de 25 de bucati (in magazin, costa in medie de zece ori mai mult). Un humidor semiprofesional: de la 60 de euro.
• Inchirierea taxiurilor de epoca valoreaza 15 euro/ora. Taxiurile obisnuite se platesc la kilometru (1,5 euro), iar motocicletele cu trei roti (Coco Rico) sub 1 euro/km. Bicicletele cu 3 roti: 0,5 euro/km.
• Reteaua de curent electric e la 110 volti, nu la 220 ca in Europa continentala. La receptia hotelului, chargerele costa 3 euro.
• Peste tot, turistii sunt intampinati de mici orchestre ambulante, ai caror membri nu vor intinde niciodata sapca pentru a cersi cateva monede. Dupa ce vor interpreta Chan chan, Hasta la siempre sau Dos gardenias, ei va vor oferi spre cumparare (contra a 10 pesos convertibili, adica aproximativ 10 euro) CD-uri artizanale cu melodiile interpretate.

GREENWICH - NAŞTEREA TIMPULUI

 

Nu mai este pentru nimeni un mister faptul ca, undeva in Marea Britanie, exista un loc denumit Greenwich, prin care trece meridianul zero al planetei si la care se raporteaza toate fusurile orare ale lumii. Si, in general, toti se multumesc cu aceasta informatie, fara a se intreba ce fel de localitate este Greenwich sau care i-ar fi potentialul turistic. Probabil sunt destui care nu s-au gandit ca ar putea fi vorba despre o asezare locuita, ci numai despre un petec de pamant dotat cu un observator astronomic si atat. Ei bine, Greenwich exista si pe harta lumii, nu doar pe cea a timpului, si este chiar un burg londonez din sud-estul capitalei britanice.

Pentru cei care se afla pe urmele "casei timplului", ale meridianului care da tonul coordonatelor planetei, dar si ale bogatiei istoriei maritime, Greenwich este locul de vizitat. Majoritatea atractiilor sitului de patrimoniu mondial merita explorate si bogata varietate de magazine si restaurante merita incercata pe durata unei sederi de mai multe zile aici. Totul se afla pe o raza relativ mica, la distante de parcursul cu piciorul, descoperirea pe indelete a fiecarui colt din Greenwich fiind o adevarata placere.

In primul rand, este important de stiut despre Greenwich ca este inscris in patrioniul cultural al lumii. Ansamblul de cladiri de aici, precum si cadrul natural in care sunt dispuse, incluzand Parcul Regal, reprezinta un simbol arhitectural puternic al dezvoltarii artistico-stiintifice englezesti din perioada cuprinsa intre secolele 17 si 19. Resedinta Reginei, proiectata de Inigo Jones, a fost prima cladire palladiana din Anglia, reprezentand o miscare revolutionare in arhitectura britanica. In prezent, muzeul gazduieste o frumoasa colectie de obiecte artistice, oferind un cadru festiv cu totul special pentru nunti si diferite evenimente. De asemenea, Colegiul Old Royal Naval, construit in principal de Sir Christopher Wren si Nicholas Hawksmoor, este o expresie fidela a stilului arhitectural baroc, cu influente englezesti.

Parcul Greenwich sau Parcul Regal sta pe un loc intrebuintat ca asezamant inca din vremea Imperiului Roman, devenit ceea ce este astazi odata cu intrarea teritoriului sub stapanirea fratelui lui Henric al V-lea, moment din care monarhii au indragit si s-au ingrijit in mod special de acest parc. Cu o suprafata de peste cinci hectare, intarcuirea adaposeste mult spatiu verde populat de caprioare, vulpi si diverse specii de pasari. Cel mai vechi parc inchis al Angliei, parcul Greenwich este situat pe o zona de deal cu privelisti impresionante asupra intregii Londre, de-a lungul raului Tamisa, pana spre faimosul district Canary Warf, catre arena internationala O2 si dincolo de ele. Pe langa vietuitoare, parcul gazduieste minunate gradini flori, gazon perfect tuns, un lac destinat plimbarii cu barca si un mare teren de joaca pentru copii.

Observatorul Regal, amplasat in chiar inima Parcului Greenwich, a fost prima cladire cu scop stiintific special construita pentru a servi acestui tel. Observatorul a fost fondat ca institutie stiintifica pentru cercetare in navigatie in 1675, de catre Charles al II-lea. Timp de 250 de ani, acest observator a reprezentat centrul national de cercetare in astronomie, reglarea timpului si evenimente solare si magnetice. Rolul sau navigational si temporal a condus la stabilirea Meridianului Greenwich (longitudinea de 0 grade), acceptat ca Prim Meridian al Lumii in 1884. Ceasurile dezvoltate de John Harrison pentru a determina longitudinea pe mare se numara printre cele mai pretuite posesiuni ale Observatorului Regal Greenwich. Alipit de el este Planetariul Peter Harrison, o opera de arta construita intr-o noua cladire cu arhitectura contemporana, unde este gazduit cel mai mare telescop cu refractie din intregul Regat Unit.

Greenwich se afla la o distanta de numai 20 de minute de Centrul Londrei, in Zona 2 a retelei turistice londoneze. Se ajunge facil aici, cu barca pe raul Tamisa, cu metroul usor de suprafata (DLR), cu trenul sau cu autobuzul. Nu se recomanda vizitarea zonei cu automobilul personal sau inchiriat, deoarece parcarea este cu timp limitat.

Rafinament si cultura

"Tolerand" pe pamanturile sale, din secolul 15 pana in anul 1670, un fost palat regal din care numai Resedinta Reginei a mai ramas in picioare, fiind folosit ca muzeu si sala de spectacole, situl Greenwich si cladirile pe care le gazduieste au evoluat de-a lungul timpului traversand o sumedenie de roluri.

Dezvoltarea fizica si institutionala a "Greenwich-ului istoric" este inseparabila de perioadele-cheie ale istoriei moderne britanice timpurii, de puterea maritima britanica, de stiintele relationate, de comert, educatie si cultura, toate dainuind din secolul al 17-lea pana astazi. "Greenwich-ul Maritim" consta din centrul istoric al zonei, Parcul Regal si cladiri institutionale anexe, situl fiind luat in evidenta de Conventia Patrimoniului Mondial in 1997. Acest lucru este important deoarece inseamna ca "Greenwich Maritim" s-a alaturat unui club exclusivist al celor mai importante locuri naturale de pe Pamant - locuri speciale pe care oamenii sunt incurajati sa le viziteze si sa le exploreze atat acum cat si peste generatii.

Mostenirea vietii pe mare a Marii Britanii este extrem de fidel recreata in cadrul Muzeului Maritim National, in camere de expozitie ticsite cu ambarcatiuni si accesorii de explorat oceanul, ce alcatuiesc unul dintre muzeele maritime de top ale lumii. Povesti despre batalii cu nave ale marinarilor faimosi, aventurieri si exploratori, precum si viata si moartea eroica ale amiralului Lord Nelson sunt intens readuse le viata in galerii uluitoare si prezentari interactive.

Vizitatorii Greenwich-ului pot descoperi, de asemenea, trecutul colorat al Colegiului Old Royal Naval, precum si Greenwich-ul Maritim, in cadrul unui contemporan si modern proiect cultural, in valoare de sase milioane de lire sterline - Descopera Greenwich. Proiectul local cuprinde, printre altele, un centru de informare turistica, Centrul de Invatare Clore, galerii temporare, magazine de suveniruri si puncte de recreere - restaurante, baruri si mici berarii.

Construit pe locul palatului Tudor, acolo unde Henric al VIII-lea si Elisabetha I s-au nascut, Colegiul Old Royal Naval este unul dintre cele mai rafinate exemple britanice de stabiliment baroc. A fost proiectat de unii dintre cei mai mari arhitecti ai vremii, intre care Wren, Hawksmoor si Vanbrugh. Frumoasa Capela, cu magnificul sau Perete Pictat, unde trupul Lordului Nelson a fost depus in urma decesului sau din timpul Bataliei de la Trafalgar, sunt deschise zilnic publicului, spre vizitare.

Cutty Sark a fost cea mai sprintena ambarcatiune din timpul ei, fiind lansata in 1869, in Scotia, si navigata, initial, pe ruta ceaiului catre China. Mai tarziu, a adus lana din Australia. Din 1954, nava se afla pe o platforma andocata in Greenwich si este, in prezent, inaccesibila publicului, pentru executarea unor lucrari de restaurare si conservare, urmand sa poata fi vizionata la timp pentru Jocurile Olimpice si Paralimpice care vor avea loc, in 2012, la Londra.

Pe locul unde a fost torturat martirul Sfant Alfege, arhiepiscop de Canterbury, ucis de vikingii pradatori la inceputul celui de-al doilea mileniu, inca din 1012 se afla o biserica. Lacasul de cult ce se ridica acum pe acest loc, al treilea construit aici, a fost proiectat de Nicholas Hawksmoor, care si-a desfasurat ucenicia sub Sir Christopher Wren, lucrand impreuna cu acesta la Colegiul Old Royal Naval.

Celebra colectie de obiecte artistice ale Renasterii, precum si piese de mobilier antic si picturi georgiene adunate de Sir Julius Wenher sunt expuse in Rangers House, resedinta aflata candva in proprietatea celui de-al Patrulea Earl din Chesterfield. Sir Julius, fondator al De Beers, una dintre cele mai mari companii de minerit din lume, si-a facut averea in minele de diamante din sudul Africii la finele secolului al 19-lea.

In Greenwich se gaseste si ineditul Muzeu al Evantaielor, acesta fiind singurul din lume dedicat artei si manufacturarii evantaiului. Exemple de exceptie, datand din secolele 17 si 18, ale acestui accesoriu elegant sunt expuse spre vizionare in muzeul gazduit in doua case georgiene. Gazduind mai mult de 3.500 de evantaie, acest muzeu este o nestemata arhitecturala si artistica.

In Palatul Eltham, vizitatorii se pot scufunda in decadenta Art Deco a anilor '30, la doar cativa kilometri de centrul Greenwich-ului. Construit de instarita familie Courtauld chiar langa ramasitele casei din copilarie a lui Henric al VIII-lea, palatul se afla printre cele mai rafinate exemple de arhitectura Art Deco din Anglia. Uimitorul hol de acces, splendida camera de zi, dormitoarele luxoase si magnifica Sala Mare sunt doar cateva dintre splendorile palatului. Inconjurat de incantatoare gradini, locul este perfect pentru o zi de plimbare.

Tot la distante mici de Greenwich se afla Well Hall Pleasaunce, din Eltham, un rai al gradinilor, iazurilor si paduricilor, datand din secolul al 13-lea, casa Charlton, unul dintre cele mai rafinate specimene de arhitectura domestica iacobista din Anglia, Muzeul Regal de Artilerie, Parcul Ecologist Peninsula Greenwich, aflat langa arena O2 si alcatuit dintr-un lac interior si unul exterior, camin al unei varietati fascinante de vietuitoare, si Bariera Tamisei, unul dintre cele mai mari diguri mobile din lume.

Relaxare a trupului si a spiritului.

 

Ca mijloace de amuzament, exista in Greenwich teatrul cu acelasi nume - ce pune in scena piese si muzicaluri de calitate adunate de pe intregul teritoriu britanic; de asemenea, impozanta arena O2 - destinatie de entertainment de varf, gazduind IndigO2, O2 Bubble, cluburi de noapte, cinematografe si o varietate de restaurante si baruri; Greenwich Dance este o sala de spectacol cu o fantastica atmosfera a anilor '30, unde se pot admira si invata mai multe stiluri de dans; un alt teatru respectabil si in incinta caruia se joaca mai ales piese clasice este Greenwich Playhouse; Blackheath Halls este unul dintre cele mai impresionante centre pentru muzici si arte din Londra, prezentand o larga gama de muzica populara si clasica.

Nici cinematografele nu lipsesc din Greenwich - cel mai prolific este Cineworld din cadrul O2 Arena, un multiplex cu 11 sali, dintre care cea mai spatioasa ofera 770 de locuri precum si cel mai mare ecran din Londra. Greenwich Picture House si Odeon sunt si ele alegeri foarte nimerite. Doua cluburi de mare angajament in Greenwich sunt Up the Creek si O2. Cel dintai este unul dintre cele mai mari cluburi de comedie din Londra, unde se tin show-uri in fiecare week-end, urmate de nopti de dans pana in zori. O2 este un club colosal si spectaculos, din pacate inchis momentan.

 

Dar, orice calatorie aduce cu sine si momentul mesei. Pentru cei care cauta un restaurant, Greenwich ofera o mare varietate de localuri cu specific italienesc, japonez, thailandez, chinezesc, indian si mexican, adecvate oricarui buget. Micul dejun poate fi savurat intr-una din numeroasele cafenele, chioscurile magazinelor ofera posibilitatea unei gustari scurte, iar cina se poate consuma intr-ununul dintre restaurantele deschise pana tarziu. Barurile de pe malul Tamisei, localurile cu specific sportiv si pub-urile traditionale sunt locuri comune in Greenwich. Se recomanda vizitarea paginii de Internet tripadvisor.co.uk pentru a cerceta recomandarile turistilor cu experienta privitor la cele mai bune locuri de mancat si de baut in districtul londonez.

Cumparaturile sunt accesibile si ceva amuzant de facut in Greenwich - poti merge oricunde si te bucura cu usurinta de combinatia fascinanta dintre istorica Piateta Greenwich si excentricele magazine de moda, alaturi de populara piata moderna Clocktower, deschisa doar in weekend. Greenwich e un loc unde turistii pot gasi piese vestimentare vintage, haine semnate de designeri celebri, magazine de pantofi, de carti, de arta, de cd-uri, de mobila, magazine de cadouri, de delicatese si mancare de orice fel. Majoritatea magazinelor sunt deschise aici de la 10 dimineata pana spre dupa-amiaza, inclusiv sambata, duminica si chiar cu ocazia unor sarbatori.

Fie ca vizitatorii se afla in Greenwich cu afaceri, fie ca sunt aici de placere, se recomanda sa faca in asa fel incat sa exploreze toate frumusetile acestui loc. Desi se afla la mica distanta de centrul Londrei, districtul capitalei britanice are o atmosfera de sat si ofera cazare confortabila si accesibila ca pret pentru cel mai important oras britanic. In Greenwich, posibilitatile de cazare includ hoteluri si pensiuni cochete, toate aflate la mici distante de magazine, restaurante, baruri, obiective turistice si alte atractii.

Greenwich a jucat un rol-cheie in povestea puterii maritime a Marii Britanii vreme de peste 400 de ani, iar astazi, muzeele sale celebreaza aceasta istorie mareata. Aceste atribute, strans legate de domniile Tudorilor si Stuartilor, ii ofera Greenwich-ului o identitae simbolica fara rivalitate. Istoria asezamantului este strans conectata de cea a Tamisei, a Parcului si a Spitalului Regal pentru marinari.

 Populat de veterani ai marii si de cei care lucreaza pe raul Londrei, Greenwich a fost un loc eminamente "maritim" si un loc popular de evadare spre liniste pentru londonezi. Iar pozitia in vechinatatea Tamisei a reprezentat intotdeauna cheia prosperitatii oraselului.

GLASGOW - CU BUNE ŞI RELE

 

Situat pe malurile râului Clyde, Glasgow este cel mai mare oraş din Scoţia şi al treilea ca mărime din Regatul Unit. Dar acest aspect este de importanţă minimă. Glasgow ramâne cel mai mare centru industrial al Scoţiei, inima culturii şi civilizaţiei scoţiene, un oraş viu, pasional chiar, cu o atmosferă unică de care nu vrei să te dezlipeşti uşor.

Este surprinzător, sofisticat, clasic, arhaic, melancolic şi vibrează de minunatul spirit al nemuritoarei Scoţii...

Acasă la scoţienii cei aprigi

Aproape orice ghid de călătorii te informează din start că acest oraş are o populaţie de circa 600.000 locuitori. Inexact: cu tot cu suburbiile de pe ambele maluri ale râului Clyde, care îl desparte în două, Glasgow numără peste 2 milioane de suflete, majoritar scoţieni.

Pentru turistul care îl străbate pentru prima oară cu piciorul, Bătrânul Glasgow este împărţit în două mari zone: City Centre, partea cea mai mare, compusă din zonele de shopping şi distracţie, precum şi instituţii de comerţ, şi aşa-numitul West End - un cartier cu aer boem şi aristocratic, plin de cafenele, pub-uri şi restaurante diverse, care înconjoară Universitatea din Glasgow şi Muzeul Kelvingorve.

City Centre, denumit de localnici şi Town sau The Toon, este partea din oraş care atrage cei mai mulţi vizitatori, fiind caracterizată de clădirile construite în stil victorian şi edwardian. Marile artere de circulaţie din City Centre sunt Argyle Street şi Sauchiehall Street, care străbat zona de la est la vest, şi sunt legate între ele de Buchanan Street, care le intersectează de la nord la sud.

Probabil cea mai vizitată subdiviziune din City Centre este celebrul Merchant City, o zonă perfect conservată care circumscrie centrul medieval al oraşului. Această porţiune plină de edificii şi monumente istorice este dominată de turnul cu ceas al City Chambers şi clădirea Tolbooth cu forma sa hexagonală caracteristică.

Altă prezenţă marcantă este statuia lui John Knox de lângă cimitirul Necropolis. Acesta din urmă, foarte mare, adăposteşte rămăşiţele a aproximativ 50.000 de oameni, fiind poreclit de englezii din perioada victoriană Oraşul Morţilor.

In imediata apropiere, vă puteţi plimba prin George Square şi puteţi vizita Muzeul de Artă Modernă, o clădire somptuoasă ornată cu coloane în stil doric.

Dacă sunteţi deja pe Bath Street, ţineţi direcţia de mers până ajungeţi în Piaţa Blythswood, unde puteţi admira Old Scottish Automobile Club, astăzi amenajat sub forma unui exclusivist şi aristocratic hotel de epocă.

Prin West End

In vestul oraşului Glasgow popularul şi dinamicul West End.

Nu este nici cartier, nici zonă rezidenţială, dar toată lumea, turişti şi localnici deopotrivă, îl cunosc drept perimetrul uriaş mărginit la est de autostrada M8, la nord de Great Western Road, la sud de Argyle Street, iar la vest de Crow Road.

Inima West End-ului este marcată definitoriu de silueta în stil gotic a Universităţii din Glasgow, cel mai vechi şi mai impresionant lăcaş de învăţătură din această citadelă clasică a Scoţiei. Prestigioasa universitate este a patra ca vechime din întregul Regat Unit, fiind fondată în anul 1451. Astăzi este considerată una dintre cele mai importante instituţii academice din Marea Britanie. Prezenţa Universităţii dă zonei West End caracterul său distinctiv - străzile sale mărginite de copaci, sunt pline, pe aproape tot parcursul anului, de studenţi.

Majoritatea turiştilor care explorează zona West End pornesc din preajma Byres Road, artera principală de circulaţie de aici. Byres Road este garnisit pe ambele laturi de pub-uri, restaurante şi magazine cu specific divers, unde poţi găsi aproape orice lucru din lume. Coborând de la Universitate spre Kelvingrove Park, de-a lungul Kelvin Way - o stradă largă, încadrată de copaci, ajungeţi într-o piaţetă asemănătoare cu centrul vechi al oraşului englezesc Bath. Continuând drumul, descoperim Muzeul şi Galeria de Artă Kelvingrove, cel mai mare muzeu de profil din Scoţia. Aşezământul cultural adăposteşte unele dintre cele mai valoroase colecţii din Marea Britanie, amintind aici doar lucrările semnate de Salvador Dali.



Glasgow - Complex de conferinţe



In apropiere este şi interesantul Muzeu al Transporturilor din Glasgow, care merită vizitat, de asemenea, pentru o incursiune în istoria mijloacelor de locomoţie, de la atelaje sau vehicule cu aburi, la ultimele modele de automobile din prezent.

Arhitectură, eleganţă şi cultură

Marea majoritate a clădirilor din Glasgow sunt construite în clasicele stiluri victorian şi edwardian, dar acestea coexistă cu edificii moderne, cu un aspect îndrăzneţ şi inovator. Dintre acestea se remarcă Clyde Auditorium, o imensă sală de concerte care face parte din complexul Scottish Exhibition and Conference Centre.

Impozanta clădire a City Chambers, construită în anul 1881, se remarcă prin stilul său arhitectural de inspiraţie italian-renascentistă. Catedrala din Glasgow este, pe de altă parte, un exemplu strălucit de arhitectură gotică, datând din vremurile Evului Mediu timpuriu.



Glasgow - Centrul de conferinţe



Biblioteca Mitchell este cea mai mare bibliotecă publică din Europa, cu o sală de lectură impresionantă; poţi petrece o zi întreagă aici, şi tot te vei întoarce în ziua următoare!

Nu ocoliţi nici faimoasa Willow Tea Rooms, o ceainărie construită în anul 1904 după planurile lui Charles Rennie Macintosh, este o clădire cu adevărat magnifică.

Glasgow, în ciuda aparenţei sale sale de oraş scoţian mohorât, este un centru al artei şi al frumosului. Doar primăria singură are în grijă un număr de 13 muzee şi galerii de profil, fără a le mai socoti muzeele şi colecţiile particulare.

Iubitorii de ştiinţe se vor simţi inspiraţi vizitând Glasgow Science Centre, un edificiu cu sute de prezentări interactive, expoziţii de popularizare a ştiinţelor, cinema IMAX şi Glasgow Tower, turnul înalt de 125 metri, singurul turn din lume care efectuează o rotaţie de 360 grade în jurul axei sale. De reţinut că vizitarea acestui minunat centru al ştiinţei şi fantasticului costă 10 lire sterline pentru adulţi şi 8 pentru copii. Suntem in Scoţia, totuşi...

Muzeul şi Galeria de Artă Hunterian: galeria cuprinde o valoroasă colecţie de lucrări de artă, în vreme ce muzeul - cel mai vechi muzeu din Scoţia -, expune vestigii ale prezenţei romanilor, descoperite în fortul din Bearsden, precum şi fosile de dinozauri descoperite în Insula Skye. De vizitat neapărat şi Fossil Grove, care conţine rămăşiţele unei păduri pietrificate, vechi de peste 330 milioane ani - Nu este singura pădure fosilizată datând din acea perioadă,ci are concurentă, vel puţin pe cea din apropierea oraşului Varna, din Bulgaria.

Glasgow este celebru şi pentru scena sa muzicală. In ultimii 20 de ani numeroase trupe din curentele indie, britt pop, rock, s-au lansat ori şi-au cucerit celebritatea în acest oraş.

Dacă ajungeţi cumva în pub-ul King Tut's Wah Wah Hut, de pe strada Vincent, ei bine acesta este locul s-a lansat celebra trupă Oasis.

Fotbal şi gastronomie

Glasgow deţine primele trei stadioane de fotbal ca mărime din Scoţia, iar acest amănunt reflectă cum nu se poate mai bine pasiunea locuitorilor săi pentru sportul cu balonul rotund.

Oraşul nu s-a dezis de tradiţia fotbalistică a rivalităţilor şi derby-urilor locale.

Precum în Roma, (unde este vie rivalitatea dintre A. S. Roma şi Lazio Roma), Milano, unde Internazionale şi A.C. fac legea, sau Belgrad, unde Steaua Roşie şi Partizan ridică codul de alarmă din oraş in zilele când joacă una împotriva celeilalte, Glasgow îşi are derby-ul şi rivalitatea sa tradiţională între cluburile Rangers şi Celtic.

Atenţie, deci, la hooligans, prezenţi, din nefericire, şi în rândul facţiunilor "ultra" din galeriile de suporteri ale celor două eterne rivale. Şi atenţie la ce obiecte de vestimentaţie purtaţi dacă vă nimeriţi în oraş în timpul unui derby. Cei de la Glasgow Rangers sunt adepţii culorilor alb, albastru, roşu, pe când cei din tabăra adversă, a celor de la Celtic, sunt întotdeauna sub culorile verde şi alb.

Dacă a venit vremea mesei şi doriţi să încercaţi un meniu tradiţional scoţian, încercaţi pub-urile şi restaurantele Ubiquitos Chip, Arisaig, The Red Onion sau The Coronation.



Glasgow - Curtea Univesităţii



Gastronomia scoţiană se bazează pe ingrediente naturale, care constau în principal din carne de vânat, peşte, oaie, vită, puţine legume şi cereale, dar multe lactate şi brânzeturi.

Cel mai celebru fel de mâncare este haggis, o tocătură din inimă, ficat şi plămâni de oaie, amestecate cu ceapă şi condimente. Cu acest amestec se umple un stomac de oaie, care se coase ulterior şi este ţinut la cuptor, la foc mic şi în sos propriu, pentru aproximativ 3 ore. Haggis era în vechime felul de mâncare favorit al celebrilor războinici scoţieni înveşmântaţi în tartanele lor cadrilate.

Cu toate acestea, la ora actuală, bucătăria tradiţională scoţiană pierde rapid teren în faţa ofensivei culinare declanşate de gastronomia indiană şi chineză, adusă în oraş de minoritaţile indo-pakistaneză şi chineză. Din acest motiv, Glasgow este denumit cu sarcasm "Curry Capital of Britain", datorită sutelor de fast-food-uri şi restaurante cu specific indian sau chinezesc, care literalmente împânzesc oraşul.

Nu trebuie uitat că oraşul şi-a dobândit o binemeritată faimă în rândul băutorilor de pe toate meridianele lumii. Glasgow este considerat, neoficial, drept o adevărată capitală a berii şi whisky-ului tradiţional scoţian.

Cu toate acestea, a fost şi a rămas un oraş relativ sigur pentru turişti şi locuitori. Cea mai sigură zonă este cea centrală; suburbiile locuite de imigranţi şomeri prezintă, din nefericire, un grad relativ ridicat al infracţiunilor, ca toate suburbiile marilor oraşe din lume, de altfel.

Glasgow rămâne aşadar un oraş total, cu bune şi rele, interesant şi plin de surprize pentru orice turist. Dacă vrei să cunoşti sufletul scoţian, rămâne totuşi un loc potrivit, în ciuda cosmopolitismului său galopant.