CASTELUL BLOIS - VALEA LOAREI

Castelul Blois este unul dintre monumentele cheie ale Văii Loarei din punct de vedere istoric și arhitectural, fostă reședință regală, astăzi aflat pe lista celor mai vizitate și promovate castele de către oficiile de turism, Cel mai complex castel de pe Loara continuă să atragă anual aproape 300 000 de vizitatori. Plin de istorie și obiecte de uz zilnic, Chateau de Blois prevede, de asemenea, mai mult de 20 de ani un spectacol de lumină și sunet, care povestește istoria locurilor.

Cu scările sale zdrobitoare arhitectonic, curtea sa strălucitoare și cu patru aripi, patru epoci și patru stiluri îngemănate în timp de secole, palatul Chateau de Blois este unul din castelele cele mai neobișnuite ale Loarei. Reședința oficială a regilor Franței în timpul Renașterii, a fost un loc important în istoria Franței, în special în timpul războaielor religioase.

Castelul  Blois este atestat documentar în secolul 9, dar abia în secolul 10 Blois și regiunea din jur au devenit scena jocurilor politice dintre puternici zilei, la acea vreme, conții de Blois, vasali ai regelui Franței, care au construit în zonă numeroase fortărețe de apărare. Din impunătoarea fortăreață ridicată în secolul XIII, la Blois se mai păstrează astăzi un turn de unghi, fragmente din zidurile de apărare și marea sală de reuniuni și sărbători cunoscută ca Sala Statelor.

In anul 1500 a început lucrarea regelui Ludovic al XII-lea. Sub impulsul monarhului, castelul a devenit reședința oficială a familiei regale.  In descrierea ghizilor se trasează pe scurt diferitele faze ale construcțiilor care au modelat castelul așa cum se prezintă astăzi: „Primul castel care a fost construit aici a fost un castel medieval de la care au rămas o mulțime de elemente, atribuite castelului Contelui de Blois. 

Primul dintre regii care l-au reconstruit a fost Louis al XII-lea. Succesorul lui Ludovic al XII-lea, a fost Francisc I-ul, care a fost vărul său și care a devenit fiul său de când sa căsătorit cu fiica lui Ludovic al XII-lea, Regina Claude. Cei doi împreună au continuat lucrări de  reconstrucție a castelului, iar mai târziu a intervenit Henric al II-lea. Ultima parte a fost construită, se datorează lui Gaston d'Orléans, ultimul prinț mare din secolul al 17-lea. Insă cu timpul, după căderea casei de Valois, suveranii Franței au început să petreacă sejururi din ce în ce mai scurte la Blois, astfel că în secolul 18 castelul a intrat în delăsare.

Locul unor momente dure ale războaielor religioase, castelul din Blois a fost scena unor așezări politico-religioase sângeroase.    In 1588, Henry al III-lea la executat pe Ducele de Guise. Acest asasinat a alimentat tensiunile dintre catolici și protestanți. Acest episod tragic a fost doar începutul unei succesiuni de nenorociri regelui Henry al III. "Aici este scrisă o pagină mare a istoriei Franței. Henri de Guise se prăbușește la poalele patului regelui, executat pentru că îi amenința tronul. Acest episod, probabil, nu a fost de bun augur pentru nefericitul Henry III, deoarece la câteva săptămâni mai târziu mama sa, regina Caterina de Medici, a murit tot la Chateau de Blois. Câteva luni mai târziu, regele Henric al III-lea a fost, la rândul său, victima unei asasinări ".

Castelul Blois este singurul castel de pe Loara care este și muzeu. Sculpturile, tablourile, mobilierul, dar și costumele de epocă sunt păstrate atent în încăperi inaccesibile publicului. Castelul expune din când în când capodopere, permițând vizitatorilor să descopere mai multe despre regii Franței. O istorie a Franței se rezumă și se descoperă, de asemenea, datorită spectacolului de sunet și lumină dat în fiecare seară în curtea interioară a castelului. Intr-un joc de lumină fațadele castelelor devin picturi animate.

In timpul și după revoluția franceză, când o mare parte din monumente Franței sunt mutilate sau chiar distruse, nici castelul Blois nu scapă vandalismelor, astfel că toate emblemele care amintesc de familia regală sunt distruse. Abia mai târziu, în 1845, arhitectul Duban inteprinde lucrări de amenajare, o restaurație considerată excesiv de scumpă chiar și în zilele noastre. Astăzi castelul se află în posesia orașului Blois, clasat ca monument istoric și inclus împreună cu toată Valea Loarei pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Insă ce-l face deosebit de celelalte castele este faptul că Blois reunește în jurul aceleași curți 4 aripi simbolizând 4 epoci în 4 stiluri diferite, creînd o veritabilă panoramă istorică a arhitecturii franceze.

Prima aripă, cea mai veche și restrânsă ca suprafață, este Castelul din Evul Mediu, construit de către conții de Blois, din care nu a mai rămas astăzi decât sala seniorială, cunoscută sub numele de Sala Statelor, cea mai mare sală civilă gotică de la începutul sec.al 13-lea păstrată în Franța.

Cea de a doua aripă este cea atribuită lui Ludovic al XII-lea. In 1498 Louis, duce de Orléans și conte de Blois, a devenit regele Franței sub numele de Louis al XII-lea și a inteprins imediat lucrări ample de amenajare a noului său castel, pe locul celui moștenit de la strămoșii săi. Clădirea lui Louis al XII lea se întindea în toată curtea și a fost terminată în numai 3 ani. Stilul de fațadă în cărămidă roșie, vesel, primitor, deschis de ferestre mari, balcoane, lucarne și galerii de promenadă era destul  de îndrăzneț și modern la vremea aceea, reședința transformându-se dintr-o fortăreață de apărare într-un loc agreabil, regele adoptând de altfel și o politică mult mai deschisă și diplomatică inspirată de la vecinii italieni.

Deși moderne, construcțiile din timpul lui Louis al XII-lea au rămas de un gotic profund subliniat de absența regularității și simetriei, formele fiind ascuțite și bogate în decor, asemeni catedralelor acelor timpuri

Apartamentele de la primul etaj adăpostesc Muzeul de Arte Frumoase. Cele 8 săli și galeria adăpostesc un ansamblu de picturi din secolele 16-19, tapițerii franceze și flamande și sculpturi din secolul 19.

In lunga serie a construcțiilor inteprinse de François I se numără și castelul Blois. Aripa François I a fost începută în 1515 și terminată în 1524, anul morții reginei Claude de France, soția regelui. Deși construită la doar 15 ani după aripa Louis al XII lea, aceasta diferă foarte mult de precursoarea sa, în numai 15 ani arta franceză transformându-se profund în urma conactului cu arta italiană. Astfel aripa François I de la Blois este una dintre primele opere de artă ale renașterii pe Valea Loarei, iar scara monumentală în spirală rămâne până astăzi piesa de rezistență a acestei fațade.

Urcând-o, prima sală în care intrăm la pimul etaj este Sala Regelui, care reunește două săli mai mici, restaurate complet în sec.al 19-lea : gresia a fost refăcută, pereții și tavanele repictate, iar toate șemineurile reconstruite. Cu mari eforturi camerele au fost amenajate și mobilate: mese italiene, tapițerii flamande, scaune și mai ales cufere care constituiau piesele de mobilier esențiale în timpul Renașterii și în Evul Mediu. 

Structura medievală a clădirii se observă mai ales la trecerea dintre această sală în galeria care urmează, Galeria Reginei: o poartă amenajată într-un perete de 2 metri grosime amintește că rolul acestei construcții a fost în prmul rând unul de apărare. 

De aici se pătrunde în apartamentele reginei Catherinei de Medici, unul dintre personajele principale ale istoriei Franței, care a murit de altfel la Blois pe 5 ianuarie 1589, după cum s-a amintit anterior Acestea sunt redecorate cu piese de mobilier în secolul 19, astfel încât să recreeze atmosfera acelor vremurilor trecute.

La etajul II al acestei aripi, în Apartamentele Regelui, a avut loc un eveniment tragic, deasemeni amintit: asasinatul ducelui de Guise în 1588 la ordinul vărului sau, Henri al III-lea, asasinat ce a condus la luptele sângeroase între catolici și protestanți ce au urmat.

Cea de a patra aripă a castelului  este cea datorsată lui Gaston d’ Orleans. Clădirea care ocupă «fundu' curții» a fost ridicată între 1635 și 1638 pentru Gaston d'Orléans, fratele lui Louis al XIII-lea, exilat la Blois din cauza intrigilor sale contra regelui. Stilul server al acestei aripi nu se potrivește deloc cu restul clădirii bogat decorată în stil gotic, respectiv renascentist, clădire care de altfel ar fi dispărut complet dacă proiectul s-ar fi realizat în întregime. Arhitectul Francois Mansart visa la un palat grandios cu 4 aripi care să înconjoare o curte interioară amenajată cu grădini ornamentale dispuse în terase și vedere asupra Loarei, însă fiind prea ambițios, proiectul a fost abandonat în 1638. Doar aripa din spate a fost construită și nici ea terminată, astfel că Gaston d'Orléans și-a petrecut viața în aripa François I-ul, exact în fața operei sale de artă nefinalizate.

In afara scărilor monumentale și a cupolei majestoase, aripa datorată lui Francisc I-ul nu se vizitează, ea adăpostind săli de recepție sau săli rezervate expozițiilor temporare.   

Capela Salint Calais, din curte, a fost construită pe locul celei edificate de Louis al XII- lea, aceea fiind distrusă la finele sec.al 17-lea.

Turnul Foix este un vestigiu al fortificațiilor secolului XIII, terasele din jurul sau oferind o vastă panoramă asupra orașului Blois, a bisericii Saint Nicolas, a Loarei și a împrejurimilor. 

N-aș putea spune după vizită castelul Blois s-a găsit în topul castelelor  preferate de mine și de Carmen de pe Loara pe care am străbătut-o de mai multe ori, dar cred că la nici un alt castel n-am zăbovit atât de mult înăuntru să admir în detaliu fiecare încăpere, piesă de mobiler, sau operă de artă. Nu știu exact care a fost cauza, dar încep să cred că toate castelele astea de aici încep să mă prindă din ce în ce mai tare. 

Interiorul nu este unul autentic din păcate, foarte multe piese originale au fost fie furate fie distruse de-a lungul timpului, însă s-a încercat pe cât posibil, cu bunăvoința statului și anumitor colecționari de artă care au făcut donații, receerea admosferei diferitelor epoci prin care a trecut construcția. Însă și așa, trebuie să recunosc că vizita a fost una extrem de interesantă din care am aflat o mulțime de lucruri noi, Blois fiind indiscutabil unul dintre locurile "de văzut" pentru oricine ajunge pe Valea Loarei. Este de remarcat că după vizitarea acestei opera arhitectonice de pe Loara, ne-au rămas de cuprins încă 57, realitate imposibil de atins de un turist străin, măcar pentru un tur de vizitare exterioară.

    .