Schillerdenkmal
– Monumentul Schiller
Ideea
de a ridica un monument dedicat lui Schiller în Viena, s-a emis în 1859, cu
ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa. Pentru început s-a gândit ca
monumentul să fie amplasat în zona Franzensring, pe locul unde astăzi se află
Burgtheater, pe Ringstrasse. In final, în 1868, s-a decis ca să se folosească
amplasamentul actual, în spațiul care s-a numit ulterior Schillerplatz, sau
Schillerpark. Respectivul spațiu se află în dreptul grădinii Burggarten, pe o
stradă paralelă, la sud, cu actualul Opernring, stradă numită Elisabethstrasse
și despărțit de Opernring prin Robert Stolz Platz, care face legătura între
Schillerpark și Opernring, sau între Schillerdenkmal și monumentul Goethe,
construit mai târziu.
Locul
viitorului Schillerpark s-a aflat anterior în afara zidurilor de apărare ale
vechiului oraș pe un povârniș și a intrat în arealul capitalei după 1860. Un
timp pe locul viitorului parc s-a aflat o piață de var, dar din anul 1870
consiliul municipal a decis ca acolo să se contureze un parc destinat lui
Schiller, pentru că se cunoștea decizia de ridicarea viitorului monument
Schiller.
Ulterior,
în colțul sud-estic al grădinii Burggarten, pe Ringstrasse, s-a ridicat
monumentul dedicat lui Goethe, așa că, în principiu, cele două monumente sunt
vecine.
Conducerea
acțiunii de ridicare și stabilire a amplasamentului monumentului Schiller a
aparținut unui comitet format din artiști și intelectuali. Prima întâlnire a
avut loc în 1868.
Anastasius
Grun a reprezentat Comitetul Monumentului Schiller, dar, în cadrul comisiei, lucrarea
a fost condusă și realizată de către medicul și scriitorul Dr. Ludwig August
Frankl, personaj care trebuie să fie considerat ca inițiator real al statuii
lui Schiller.
Participarea
la licitație a fost mare. S-au depus 44 de proiecte, 28 de modele ca material
plastic și 16 desene. Contractul a fost atribuit sculptorului german Johannes
Schilling (1828 - 1910). La ceremonia de inaugurare a lucrărilor Ludwig August
Frankl a depus un document scufundat în fundație.
Din
cauza prăbușirii pieței de valori lucrările au fost întrerupte în anul 1873,
dar în 1876 lucrarea a fost terminată. La dezvelirea monumentului Frankl a
rostit discursul, inaugural, iar Anastasius Grün a completat prologul.
Imobilul
dominant pe Schillerplatz, în spatele monumentului Schiller, se află Academia
de Arte Frumoase, cu o galerie de artă și o colecție grafică. Clădirea a fost
construită de către anii 1872-1877 de Theophil Hansen.
Spre
răsărit de Schillerpark s-a construit, în 1870, clădirea Schillerhof, de către
Johann Romano și August Schwendenwein. Clădirea a fost până în 1918 sediul
Curții Supreme și a K.K. Ministerului Căilor Ferate. Din 1919 clădirea a fost
sediul Curții Constituționale a Republicii Austria. Toate clădirile în jurul
Schillerpark includ varietăți stilistice.
Statuia
lui Schiller este executată din bronz ca și alegoriilr ce înconjoară soclul
înalt de granit. Lângă statuia lui Schiller sunt, pe lângă soclu, sunt
reprezentate cele patru vârste și figuri alegorice care simbolizează geniul,
poezia, știința și patriotismul.
Friedrich
Schiller a fost primul artist căruia I s-a dedicate un monument reprezentativ
într-o piață publică din Viena. Până la acest monument se obișnuia ca să se
ridice astfel de monumente numai pentru personalități conducătoare sau
generali. După cum am amintit, în 1900 a fost ridicat un monument pentru Goethe
pe opernring vis-a-vis de Schillerdenkmal, dar la o oarecare distanță, pe
Opernring.
In
1891, în colțuri ale Schillerpark s-au amplasat încă două monumente de poeți,
ambele create de Karl Schwerzek. Unul dintre ele este dedicat lui Anastasius
Grün, care a avut rol la stabilirea monumentului lui Schiller, celălalt dedicate
lui Nikolaus Lenau. Acestea sunt busturi de piatră pe socluri înalte, iar la
poalele lor sunt reprezentate figuri de Genii.
Mai
mic decât celelalte monumente și aproape de o zonă de parcare, dar pe marginea
parcului, s-a plasat un bust de bronz al poetului Josef Weinheber, care a fost
creat în 1940 de către Josef Bock. Abia în 1975 a fost plasat aici pe un soclu
de granit executat de Heribert Rath. In 2010, Stephan Schmidt-Wulffen, rector
al Academiei de Arte Frumoase, din Administrația orașului Viena, a cerut
îndepărtarea monumentului deoarece Weinheber s-a afimat în favoarea nazismului.
Cel
mai recent monument din Schillerpark s-a ridicat în anul 2000. Acesta a fost
creat în numele Armeniei și reprezintă pe scriitorul austriac Franz Werfel care
a prezentat în romanul său Patruzeci de
zile de Musa Dagh lupta poporului armean împotriva asupritorilor lor
otomani. Sculptorul Ohan Petrosyan a creat bustul lui Werfel din bronz. Roland
Martirosjan a proiectat din granit piloni pe care este sculptată cu litere
armene și inscripția: In semn de
recunoștință. Poporul armean.
Schillerpark
este folosit în principal de studenții Academiei și de turiști. Cu toate că
este de dimensiuni mai mici decât multe alte zone verzi ale centrului orașului,
Schillerpark poate fi socotit unul dintre cele mai remarcabile parcuri din
Viena.
Robert
Stolz Platz asigură conexiunea între Schillerplatz și Opernring. O placă
dedicată compozitorului Robert Stolz, este atașată unei case de pe Schillerplatz
la unirea cu Robert-Stolz-Platz. In casa respectivă a locuit odată Robert
Stolz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu