VIENA - VOLKSOPER - OPERA POPULARĂ

Volksoper – Opera populară

Viena Volksoper (Volksoper Wien sau Opera Poporului) este un al doilea sediu mare de operă din Viena. In acest templu al muzicii se pun în scenă în jur de trei sute de spectacole (din care douăzeci și cinci de producții în limba germană) în timpul unui sezon anual care se desfășoară din septembrie până în iunie.

Edificiul a fost construit în anul 1898 drept Kaiser-Jubiläums-Stadttheater (Teatrul Jubileului Civic al Kaiser-ului) și urma urma a fi destinat numai spectacolelor de teatru.  Pentru construcție a fost aleasă o suprafață mai îndepărtată de centrul orașului, la sud-vest de Votivkirche, pe artera numtă acum Wahringer Strasse. De la construirea primei Opere trecuseră trei decenii, prima, și cea mai elegantă fiind inaugurată în 1869. Această a doua mare sală de spectacule s-a deosebit mult, din punct de vedere architectonic, de prima. A promovat un nou filon, mai modernist, în arhitectură.

Anul 1898 era cel de al cincizecelea an de domnie al împăratului Franz Joseph, deci era un an jubiliar pentru imperiu. Noua mare cădire de spectacole s-a ridicat într-un cartier în plină extindere la trecerea unei jumătăți de secol de la trasarea impresionantei artere Ringstrasse și de la începrea lucrărilor mărețe de modernizarea Vienei, lucrări ințiate și urmărite de însuși Franz Joseph.

Din cauza perioadei de construcție foarte scurte de numai 10 luni, primul regizor, Adam Müller-Gutenbrunn, a trebuit să înceapă activitatea cu datorii de 160.000 guldeni, așa că a întâmpinat mari greutăți. După aceast început de rău augur, institușia de spectacole Kaiser-Jubiläums-Stadttheater a trebuit să declare faliment cinci ani mai târziu, în 1903.

Curând, la 1 septembrie anul 1903, Rainer Simons a preluat instituția și a redenumit Kaiser-Jubiläums-Stadttheater în Volksoper (Opera publică). Intenția lui a fost să continue producția de teatru, dar, concomitent, să pună în scenă serii de spectacole de operă și operetă. Primele spectacole vieneze ale operei Tosca și Salome au fost produse la Volksoper, în 1907 și, respectiv, 1910. Cântăreți celebri din lume, în acele timpuri, cum ar fi Maria Jeritza, Leo Slezak și Richard Tauber, a cântat acolo. Dirijorul Alexander Zemlinsky a devenit primul dirijor al Volksoper, în 1906.

In anii de până la și prin primul război mondial, Volksoper a atins o poziția a doua Operă din Viena.

In 1919, Felix Weingartner a devenit director artistic și dirijor principal. El a fost urmat în funcția de director de Hugo Gruder-Guntram. După 1929 s-a concentrat asupra spectacolelor de operă și sub conducerea lui Gruder-Guntram s-au efectuat o serie de turnee de vară la Abbazia, în 1935, Cairo și Alexandria, în 1937 și în toată Italia, în 1938.

După al doilea război mondial, Viena Volksoper a devenit locul de desfășurare alternativă a spectacolelor de operă deoarece Opera de Stat din Viena fusese devastată de bombardamente. In 1955, Volksoper și-a reluat fostul său rol de a prezenta un complex de spectacole de operă, operetă, balet și musicaluri. In plus sunt promovate spectacole și programe speciale pentru copii.

Opereta face parte din Viena şi din Volksoper, care este considerată principala casă de operete la nivel mondial. De la opereta de Johann Strauss, Die Fledermaus (Liliacul) şi Bettelstudent (Studentul cerşetor) a lui Carl Millöcker, Im weißen Rössl (Calul bălan) şi până la opereta lui Emmerich Kálmán, Zirkusprinzessin (Prinţesa circului), capodoperele genului fac parte din program în sesiunea 2016/17.

Şi pasionaţii de operă îşi pot satisface pe deplin dorinţele: În afară de Die Hochzeit des Figaro (Nunta lui Figaro), Die Zauberflöte (Flautul fermecat) şi Don Giovanni de Mozart, La Traviata de Verdi, Der Barbier von Sevilla (Bărbierul din Sevilla) de Rossini, Fürst Igor (Cneazul Igor) de Borodin demonstrează anvergura paletei muzicale oferite de Volksoper.

Iubitorii muzicalurilor pot savura clasicele Omul din La Mancha, Vrăjitorul din Oz, Anatevka şi My Fair Lady. În plus, unul dintre cele mai apreciate muzicaluri va evolua pe scena de la Volksoper: The Sound of Music(Sunetul muzicii) cu piesa renumită pe plan mondial, "Edelweiß".

In cele din urmă, baletul cu opere precum Die Schneekönigin (Crăiasa zăpezii), Giselle Rouge şi Carmina Buranaasigură prezenţa unor evenimente de top din lumea dansului pe scenă şi o delectare a publicului spectator.

Diverse

Intr-o după amiază strălucitoare am avut ca țintă suburbia Grinzig, suburbie foarte populară și iubită a vienezilor pentru vinul de acolo și pentru cârciumioarele ospitaliere cu aspect rural. Am sacrificat însă comoditatea de a ajunge acolo cu un tramvai special ce pornește dintr-o stație amenajată sub nivelul terenului  pe latura opusă a grădinii din fața Votivkirche. Am făcut un ocol destul de lung pe jos pentru a vedea și această Operă specială și trecută rar pe programele de vizitare ale Vienei. Am putut să o analizăm numai prin exterior. Este așezată la intersecția ascuțită a două străzi, este albă și elegantă, dar puțin cam simplistă pentru gustul meu, mai ales în comparație cu perlele de pe Ringstrasse. Ocolul ne-a sporit apetitul pentru masa rustică ce ne-am permis-o și ne-a încântat apoi în Grinzig.

Pentru început ne-am rezumat la un fel de “antreu” numit „Küchenteller“, care a fost foarte gustoasă și mai mult de îndestulătoare pentru amândoi. Am continuat festinul ceva mai târziu cu un Filetsteak și costițe de porc. Filetsteak-ul a fost compus din două fripturi, așa că întregul meniu ne-a depășit capacitățile peste saturație. Am plecat seara târziu rostogolindu-ne și cu convingerea că porțiile austriece sunt mult prea mari pentru a lăsa loc și de un desert. Meniul oferit la începutul mesei și era editat numai în limba germană. Fără cunoștințele de germană a lui Carmen nu ne-am fi descurcat, deși și așa ne-am spraîndestulat.