In anii ce au urmat lui 1990 am făcut cu Carmen,
soția mea de peste o jumătate de seol, peste 15 călătorii lungi în Italia. Situația
de război civil din Jugoslavia nu ne-a permis decât să alegem o rută mai lungă,
prin Austria .
Era o rută anevoios de accesat datorită problemelor grele impuse de obținerea
unei vize de turist spre țările occidentale, care clamaseră înainte de 1989
dreptul la libera circulație.
Ca atare am urmat traseul ce ne-a condus prin Ungaria
spre Klagenfurt, Villach, în Austria, și de acolo în Italia spre Udine și mai
departe. De cum intram în Italia aveam parte de o autostradă minunată spre sud,
minunată mai ales pentru că străbătea un culoar prin Alpi și ne oferea
priveliști splendide. Noi am fost toată viața niște iubitori împătimiți ai
munților, dar nu am avut acces la unii atât de spectaculoși. Nu aveam voie nici să ne gândim la
libertatea de a urca în munți din afara României.
Pe acest traseu ne-am oprit de fiecare dată la Udine,
unde respiram din plin aerul libertății și, desigur aerul bogăției arhitecturii
și artei italiene inegalabile în bătrânul nostru continent.
Mărturiile istorice vorbesc de existenta locuitorilor
pe acele meleaguri încă din prioada neolitică. O legendă veche maghiară spune
ca Attila (? -453), marele conducător sălbatic a hunilor a vrut să se stabilească provizoriu
acolo pe un deal amenajat, pe timpul când asedia Aquileia . Era timp de iarnă și dorea vizibilitate.
El a instruit soldatii să aducă în cască și pe scuturi pământ, pentru a înălța
terenul care era plat și trebuia înălțat.
Așa s-au pus bazele așezării pe un teren construit în
formă patrată. Zona a crescut în importanță și, în 983, Udine
a fost menționat pentru prima data datorită faptului ca împăratul Otto al
II-lea a donat castelul local Patriarhului de Aquileia . Pe la 1300 orașul a devenit, în
cele din urmă, important centru economic și de meserii pe măsura declinului Aquileiei
și a așezării apropiate Cividale.
Din 1420 (7 iunie 1420), când a fost cucerit de
Republica de la Veneția, până în 1797, orașul a devenit al doilea mare oraș al
Republicii Veneția și s-a desfințat patriarhatul de Friuli. Apoi a intrat
trecător în administrarea Franței, pe timpul războaielor napoloniene. După
Restaurație a trecut în posesia imperiului austriac, fiind inclus in Regatul
Italiei abia în anul 1866..
In timpul Primului Razboi Mondial, Udine a devenit sediul Inaltului Comandament
Italian și a fost denumit "Capitale della Guerra"- capitala
razboiului. In 1918 a fost ocupat de austrieci până după batalia de la Vittorio
Veneto . După
victorie a devenit capitala provinciei Friuli care a inclus provinciile actuale
Gorizia, Pordenone si Udine .
Orasul a fost sub directa administrare germană între
1943 si până la incetarea razboiului, în 1945. Aceste sumare date istorice sunt
utile oricarui călător care dorește să viziteze orașul vechi Udine, pentru că
palatul, bisericiile si monumentele nu pot fi înțelese, ca nicăieri, decât din
prisma istoriei pe care ele îl înglobează.
Centrul vechi, istoric, al orașului trebuie bătut cu
piciorul, ca de altfel toate orșele, pentru ca multitudinea clădirilor istorice
să poată fi admirate în adevărata lor măreție, sau vechime, sau stil mult mai atent. Oricum,
circulația mașinilor este restrânsă în aria veche a orașului și chiar de te-ai
încumeta să circuli pierderea timpului pe straduțele înguste și intortocheate
te va dezarma.
Cu obăznicia primilor ani de circulație prin calaltă
Europă eu am parcat mereu în locuri puțin indicate, unde localnicii aveau acces
numai cu utorizații spaciale așezate pe bord. Totdeauna, în astfel de situații
am așezat și eu pe bord o foaie îtoarsă, sau parțial acoperită de o broșură,
aceasta pentru o eventuală inducere în eroare a controlorilor de parcări
Am început vizita orașului prin a merge spre Piata 26
iulie, adică spre a intra în centrul vechi. Drumul duce pe Via Poscolle - Via
Cavour spre Piazza di Liberta și dacă se vrea se poate mearge spre sud prin
str. Manin spre Piazza Patriarcato. Spre nord se poate merge pe Suttomontesi
apoi pe vialle Portanouva.
Străduțele sunt întortocheate, dar orice udinez te
îndrumă cu amabilitate în cazul în care îl intrebi despre o anumită destinație.
Orașul are și metrou, o stație importantă a lui se află chiar în fața
Universității orașului, unde tinerii stau la o cafea, la cele 2-3 terase din
zona statiei de metrou.
In piața principală, Piazza della Liberta, se
afla Primăria, adică Loggia del Lionello, construită între 1448-1457 în stil
gotic venețian.
Vis-a-vis se află un turn cu ceas, Torre
dell'orologio, copie fidelă a celui din Piazza San Marco din Veneția. Construcția
ceasului a început în 1448 după proiectul unui bijutier local cu renume, Nicolo
Lionello, și a fost reconstruit în urma unui incendiu, în 1876. Tot în Piazza
della Liberta se afla Loggia di San Giovanni, construită în stil renascentist.
In acelasi areal se află alte monumente remarcabile
precum Fontana de Giovanni Carrara, construită de un arhitect de la Bergamo în
1542, Statuia Dreptații sau a Justiției, din 1614, si alte statui precum cele
ale lui Hercule, Cacus și Statuia Păcii, realizată în 1819, donată de catre împaratul
Francisc I-ul al Austriei, pentru încheierea pacii conform Tratatului de la Campoformio.
Trebuie de asemenea vizitată vechea resedință a
patriarhilor de Aquileia, Palatul Patriarhal, înalțat de catre Giovanni Fontana
în 1517, pe locul unde a fost distrusă catedrala inițială de un cutremur, în
1511.
Catedrala din Udine este un edificiu a carei
construcție a început în 1236 pe un plan de cruce latină, cu trei nave și
capele de-a lungul laturilor. Biserica a fost sfințită în 1335 - Santa Maria
Maggiore.
La inceputul sec.al 18-lea, pe cheltuiala unei
familii bogate, Manin, s-au facut transformări atât la exterior cât și pe
interior. In incintă se află multe opere de artă, iar la parterul turnului
clopotniță, construit în 1441, se află o capelă decorată cu fresce ale unui
artist renumit în nordul Italiei, Vitale da Bolognia, în1349.
Centrul orașului este dominat de Castelul construit
de venetieni în 1517, într-o fortificație lombardă distrusă de marele cutremur
din 1511. Aspectul actual datează din perioada Renașterii, în urma intervențiilor
lui Giovani da Udine, care a terminat lucrările în jurul anului 1550. Acum,
castelul se poate mândri cu una din sălile cele mai vechi ale Parlamentului
European, dar din păcate nu se vizitează.
Ne-au mai plăcut o biserică deosebit de frumoasă cu
fresce din secolul al 18-lea, numită Santa Maria della Purita, și Biserica San
Nicolo-tempio Ossario, din piațeta cu acelasi nume.
Pe straduțele mici din centrul istoric se poate
ajunge lesne, fără mari eforturi de deplasare, în Piata 1 Martie, Piata
Garibaldi, Matteotti, Patriarcato, fiecare, în sine, mici bijuterii
arhitectonice.
Orasul are de asemenea o gradină botanică mentionata
de Hemingway in romanul său celebru "Adio arme", dar nu am avut timp
și nici dorință să o vizităm.
Teatrul orasului nu este mare dar este o constructie
frumoasă, adaptată numărului de locuitori.
Strazile din afara centrului vechi istoric sunt
străjuite de arbori, sunt frumos gospodarite și în general perpendiculare pe
zona veche a orasului, Bineînțeles că magazinele mari, gen mall-uri, s-au
plasat ușor în afara orașului.
Dar în centrul istoric se află, totuși, multe magazine,
stilate, în general de firmă și o galerie mică comercială în care se află o
librărie în care am fost plăcut surprinsi de faptul că nu numai tineri ci și
persoane mai... avansate în vârstă se informa asupra cărților și nu numai. Eu
căutam numai cărți în limba franceză și numai istorico-enciclopedice. Prețurile erau ușor mai mari decât la noi la cărți, dar la DVD-uri și CD-uri, sau jocuri, prețurile mi-au
părut aliniate.
Pentru turiștii care, întâmplător au drum prin zonă și
își permit câteva ore de petrecut în acest oras, îi sfătuiesc să se oprească să
respire puțin din atmosfera civilizată, patriarhală și încărcată de istorie pe
care o respiră centrul vechi, istoric, al orașului.
Udine este minunat așezat între munții înalți și coasta de nord a Mării Adriatice, la
o distanță de 64 Km de Trieste și la 99 de Km de Veneția. Mulți ani, noi am
urmat numai drumul Veneției, ca punct de plecare spre centrul și vestul
Italiei. Trieste l-am vizitat la câșiva ani după
deblocarea traseului prin Serbia ,
Croația și Slovenia ,
pe autostrada construită încă din timpul lui Tito.
Castelul și biserica castelului sunt situate pe un
deal cu vedere spre oraș.
Catedrala (Domul) și turnul clopotniță (campanila)
sunt construite pe locul baptisteriului cel vechi. Giovanni Martini a pictat, în 1501, retablul cu Sf. Marcu și Sf. Ioan
Botezătorul și Sfinți Ștefan, Ieronim, Ermacore și Anton monahul și pe prea
fericitul Bertrand, care se află în capela San Marco a catedralei. Același
pictor a realizat retablul Sfintei Ursula, datat în 1507 pe verso, pentru biserica
Sfântul Petru Martirul. Partea centrală se află acum în Pinacoteca di Brera din
Milano, iar o altă parte se află într-o colecție privată. Cele două retabluri,
demonstrează cunoștințele sale privind operele lui Alvise Vivarini și ale lui
Cima da Conegliano, fiind legate de școlile de pictură Quattrocento în Friuli .
Opere celebre se găsesc și în Biserica Sf. Francisc, în
Loggia de Lionello și San Giovanni, în capela Manin, palatul Strassoldo Mantica,
în Piața Matteotti, frumoasă piață pătrată folosită drept piață comercială, în
eleganta Piață a Libertății, în stil
venețian și în Piața San Giacomo, care reprezintă inima orașului împreună cu
Mercato Vecchio (Piața veche).
Orașul deține, de asemenea, câteva picturi de
Tiepolo, cel mai mare pictor italian din sec.al 18-lea.
In Piața 1 Mai se află biserica elegantă numită
Santuario della Beata Vergine delle Grazie (reconstruită în 1495).
Principalele muzee sunt muzee de istorie si galeriile
de artă situate în castel, Muzeul eparhial și Galeriile Tiepolo din Palatul
Arhiepiscopal, Muzeul Etnografic din Friuli, Muzeul de artă modernă și
contemporană din Casa Cavazzini, sala Rimembranza Brigata Alpina, Galeriile
Progetto ale palatului Valvason Morpurgo și Galleria Tina Modotti celebră
fotografă din Udine, de altfel manechin, actriță și activistă revoluționară.
Udine - poziționare geografică
Piazza della Liberta - în dreapta coloană cu leul venețian
Piazza della Liberta și stânga Loggia del Lionello - în față
Loggia di San Giovanni și Turnul cu ceas și Castelul.
Udine - Loggia del Lionello
Loggia del lionello - Primăria - în stânga Piazza della Liberta
Loggia di San Giovani și Turnul cu ceas identic cu cel din
piața San Marco din Veneția.
Udine - Torre del 'orologio
Udine - fontana di Giovanni Carrara
Udine - Vedere din Piazza della Liberta
Udine - Duomo - Santa Maria Annunziata
Udine - Duomo
Udine - vedere din fa'a Loggiei Di San Giovanni și coloana
cu leul venețian.
Udine - Palazzo Partialcale
Udine - Palazzo Patrialcale.
Udine
Udine - Castelul construit de venețieni în 1517
Udine - Castelul și piața din fața sa.
Udine - strada din spatele Turnului cu ceas
Udine - Biserica San Francesco.
Udine - Arco Billani - spre Castello.
Udine - Piazza della Liberta - în față Loggia di San Giovanni
iar în dreapta Loggia del Lionello.
Udine- Biserica Santa Maria del Castello.
Udine- Oratorio della Purita
Udine - Tempio Ossario pentru Primul Război Mondial
Udine - Piața și monumentul Garibaldi.
Udine - Piazza Mateotti.
Piazza Patriarcale și biserica Sant'Antonio abate și
Palazzo Patriarcale.
Udtne - Fațadă gotică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu