duminică, 28 august 2016

SOZOPOL


In ziua cînd am vizitat cu mare plăcere orașul perlă Nesebăr, am mai avansat puțin spre nordul litoralului bulgăresc pentru a vedea Valea Ropotamo, renumită prin flora și fauna ei abundentă și de excepție, cu o diversitate de soiuri de plante obișnuite în zone mai calde și multe specii de păsări. Am avut parte de un drum sinuos printr-un peisaj plat ca în Delta Dunării. Neavând cunoștințele necesare de botanică și zoologie și fiind încă sub impresiile puternice din Nesebăr, ne-am retras fără impresii de durată. Am luat drumul nordului, spre Burgas, respectiv spre Sozopol, urmând probabil traseul general al anticei căi romane Via Pontica, cale care unea, urmând litoralul Pontului Euxin, Bosforul de Dunărea dobrogeană. De altfel, în antichitate orașul grecesc de la baza actualului Sozopol a fost principalul concurrent al Mesembriei, strămoșul actualului Nesembăr. După unele informații citite printr-un ghid socialist speram să găsim un oraș la fel de pitoresc ca Nesebăr. Eram tineri, curioși și, pe deasupra eram înarmați cu un aparat fotografic SMENA-2 de fabricașie sovietică, aparat care ne-a însoțit prin toate și foarte desele excursii prin munții României
Sozopol este unul dintre cele mai vechi orașe din Bulgaria. Primii locuitori au fost tracii, cu circa 4.000 de ani înainte de epoca creștină In urmă cu puțin peste 2 600 de ani, grecii din Milet au reperat peninsula, micul golf și insulele din apropiere și s-au stabilit acolo. Pe ruinele caselor trace au fondat un oraș nou pe care l-au numit Apollonia, în anul 610 e.A. Orașul cetate Apollonia a fost un oraș-stat, întruchipând spiritul democrației grecești, care a predominat în Grecia antică. Numele său a fost dedicat zeului Apollo, protectorul artelor. La un moment dat al istoriei sale, Apolonia era cel mai mare și mai bogat oraș de pe litoralul  Mării Negre . A fost un centru artistic și comercial. Perioada înfloririi antice a reflectat o serie de descoperiri arheologice deosebite - monede, amfore, ancore de nave, diverse obiecte de uz casnic și personal.
In prezent, Sozopol este un oraș de litoral situat la 35 km sud de Burgas, pe o peninsulă stâncoasă din Marea Neagră. A fost o colonie întemeiată de orașul grecesc Milet cu numele de Apollonia  (Apollonia Pontica pe timpul stăpânirii romane). 
Orașul Greco-trac a intrar în stăpânirea imperiului Roman în jurul anului 72 e.A, când a fost incendiat și distrus, dar a renăscut tot sub stăpânirea romană. Numit de romani Apollonia Pontica a devenit un oraș creștin în sec.al 4-lea e.N, când vechile altare ale credinței clasice au devenit altare creștine. La începutul aceluiaș secol, al 4-lea, în timp ce Imperiul Roman trecea prin mari schimbari politice şi etnice, oraşul Apolonia a fost reconstruit sub numele de Sozopolis (Oraşul Salvării). Proximitatea de noua capitală a Imperiului – Constantinopol, a determinat necesitatea unei fortificări rapide, în linie cu noile cerinţe în materie de construcţie militară.
La sfârşitul sec.al 4-lea şi începutul sec.al 5-lea, a fost construit un zid înalt de fortificaţie de-a lungul coastei. Zidul a urmat linia naturală a coastei, colţurile fiind întărite cu turnuri de observaţie, acolo unde accesibilitatea permitea acest lucru. Incendiile din urma asediilor hunilor au cerut o reconstruire a sistemelor de fortificaţie. Lucrările ulterioare de consolidare aduse zidurilor, au transformat Sozopol-ul într-unul dintre cele mai importante centre militare strategice de-a lungul coastei Mării Negre, fapt ce a atras după sine și dezvoltarea economică a regiunii.
La începutul sec.al 5-lea e.A. Apollonia era atât de puternică, încât avea propria sa colonie, Anchialos. Orașul era înconjurat de ziduri de cetate si avea clădiri publice și temple. In centrul așezării se afla templul lui Apollo Tămăduitorul, în care străjuia o statuie înaltă de 13 metri a zeului. 
După căderea Romei orașul a rămas în stăpânirea Imperiului Bizantin, dar în anul 812 a intrat în stăpânirea bulgarului Khan Krum, unul dintre primii mari domnitori bulgari și a devenit principalul port bulgăresc la Marea Neagră. Apoi, în unele perioade a trecut iarăși în stăpânire bizantină.
După sec.al 13-lea, Sozopol s-a dezvoltat ca unul dintre cele mai importante porturi de la Marea Neagră, dispunând de mari depozite de grâu şi fiind vizitat de multe vapoare cu comercianţi veniţi din Bizanţ şi din Italia. In apele mării și în imediata apropiere d țărm s-au găsit numeroase ancore de piatră, fapt ce dovedește o activitate navală intensă și, probabil, de lungă durată.
In Evul Mediu, au fost ridicate mai multe mănăstiri ortodoxe în jurul orașului. După căderea Regatului bulgar, sub Imperiul Otoman, orașul a reușit să rămână creștin, deși cele mai multe biserici au fost distruse, iar oamenii au construit capele mici, în locul lor. Sub stăpânirea otomană orașul a decăzut, astfel că în mare parte a mileniului trecut așezarea a avut un caracter de sătuc pescăresc. Așezarea a fost abandonată ca urmare a începerii războiului ruso-turc din anii 1877-1878, când populația fiind creștină s-a temut de represalii ale turcilor. Au trecut multe decenii până s-a repopulate.
Case din lemn de mari dimensiuni, atât de caracteristice pentru Sozopol au apărut la sfarșitul sec.al 18-lea și începutul sec.al 19-lea marcând Renașterea bulgară. Până la începutul sec.al 20-lea marea parte a populației a rămas grecească în Sozopol. Apoi a plecat treptat din oraș și noi familii de bulgari au venit să se stabilească din regiunea Tracia (sudul Peninsulei Balcanice sub dominația otomană în acea perioadă).
In anul vizitei noastre, 1974, era una din cele mai populare stațiuni turistice de pe litoralul bulgar, apreciat atît pentru cadrul natural cît și pentru arhitectura orașului vechi. După scurgerea a peste patru decenii și-a păstrat atributele, bulgarii știind bine să-și pună în valoare atributele tuistice.
Incă de la intrare, pentru noi orăşelul s-a dovedit a fi un labirint de străduţe pavate, printre casele tipice, cu parter de piatră şi cu etaj în lemn, şerpuind printre taverne de stat agăţate de stâncă, deasupra marii. Prin acestea, destul de sărăcăcios-comuniste se valorifica într-un oarecare mod fiecare colţişor al litoralului stâncos și nu extreme de atrăgător, astfel ca turistul să se poată bucura din toate unghiurile de priveliştea spre mare. Sozopol se aseamăna natural, în oarecare măsură cu Nesebăr-ul dar prezenta un tablou mai rece. Totul ne-a părut o arhitectură inspirată de trecut tradițional, croită nonşalant în ciuda unui amplasament natural aparent ostil. O lecţie de istorie am găsit şi la Muzeul Vechii Porţi, care ne-a ieşit în cale în timpul plimbării pe care am făcut-o de-a lungul coastei, pe faleza suspendată.
Fiecare culoar printre case ascunde o surpriză,rămâne doar să le iei la rând şi la picior. Iar dacă nu voiesti a te abate de la drum, localnicii te vrăjesc cu dulceţurile de smochine scoase în faţa prispelor,poftindu-te să gusti pe rând, din toate, până te opreşti la borcanul câştigător.
Cu toate acestea regimul comunist a reușit să facă din el o atracție turistică de vară, folosid plajeje și unele vestigii istorice. Cu tot pitorescul său specific, la Sozopol nu ne-a mai însoțit entuziasmul de la Nesebăr cu toate că plimbarea a fost garnisită cu farmecul căsuţelor în stil tradiţional bulgăresc, împrăştiate de-a lungul străduţelor vechi ale oraşului și de unele vestigii istorice. Noi ne-am muțumit cu vizitarea centrului vechi al orașului protejat de UNESCO pentru 40 de case medievale și cu o plimbare pe faleza străjuită de porțiuni din vechile fortificații. Am trecut fugitiv pe lângă unele temelii de clădiri ale vechii Apollonii.
Cu 80 de ani in urma orașul s-a extins catre localitatea Harmanite, unde acum se află Orașul Nou. In prezent Sozopol este cel mai mare centru de pescuit de pe coasta bulgarească a Marii Negre și este în acelasi timp vizitat de un numar mare de scriitori, poeți, pictori, sculptori și muzicieni, atrași de atmosfera culturală efervescentă. Orașul are si o baza pentru cercetari arheologice submarine, care organizează expozitii si își popularizează activitatea.
In larg, în apropiere de orașul cocoțat pe mal de stâncă, află insula Sfântul Ioan, cu o suprafață de 650 de hectare și azi cu statut de rezervație naturală nelocuită, dar la care se poate ajunge cu o ambarcațiune special destinată. Pe insulă se află vestigiile unei mănăstiri bizantine. Insula este cea mai mare dintre insulele din apele teritoriale bulgărești și trecutul său este legat de că un timp a fost cuib de pirați.
Lângă insulă se găsește o curiozitate a naturii numită Pădurea de Piatră. Noi nu am avut nici timpul necesar și nici un interes deosebit de a vizita insula. Deși nu etalează atracții ca Nesebăr-ul, Sozopol este totuși rezervație arhitecturală și istorică. Natura a fost foarte generoasa cu aceste locuri - terase marine coboară spre apa mării, iar de-a lungul coastei dantelate se înșiră stânci abrupte și plaje micuțe ascunse în golfulețe. In preajma peninsulei Sozopol, în mare există multe stânci submarine. Intre Sozopol și Kavatițe, țărmul este foarte dantelat, semănând cu fiordurile norvegiene. In zona aceasta exista mai multe insule printre care Sfântul Ciric (a doua ca marime), Sfântul Ivan, Sfântul Petru si Sfantul Teodor, cea mai mica insulă din largul coastei bulgărești.
Cu impresii general plăcute am părăsit acest loc încărcat de istorie și mai puțin de vestigii. Se apropia asfințitul și trebuia să ajungem la cortul nostru fixat într-un camping de pe o plajă de lângă Burgas. Când am ajuns soarele încă își întindea raze portocalii peste sutele de corturi și peste marea liniștită. Pe atunci turismul se făcea mult cu cortul nu numai la noi românii.
La intrarea în camping am traversat un prag de lemn care a făcut ca mașina să facă un mic salt. In clipa următoare am simțit cum motorul a început să meargă zgomotos numai în trei cilindri. Știam despre ce este vorba, pentru că mi se mai întâmplase. Era o fișă de la o bujie care sărea mai ușor distorsionând aprinderea la motor. Nu m-am oprit până nu am ajuns la cort pentru că eram îmbrăcat foarte curat și nu vroiam să mă murdăresc cu reparații.
Imediat ce am oprit mașina lângă cort, s-au apropiat de noi doi bărbați din corturile vecine. Fără prea mult protocol mi-au cerut să ridic capota Skodei, cu toate că prin limbajul mâinilor nu am nevoie de ajutor. Pe limba germană i-au spus lui Carmen că mașina Skoda este pasiunea lor și nu le place cum merge. Eu am intrat în cort să mă schimb în ceva mai lejer și mai de plajă. Nu a durat mult, dar când am ieșit la mașină m-am îngrozit. Domnii, ambii în costume de baie, aduseseră sculele necesare și-mi demontaseră multe piese din partea dev sus a motorului. Totul era așezat în ordine pe niște ziare scrise în limba cehă. Lucrau de zor, montau și demontau. Speriat de un eventual eșec al intervenției lor, i-am cerut lui Carmen ca să-i întrebe cu blândeățe cu ce se ocupă acasă. Ne-au răspuns fericiți că sunt instrumentiști într-o ochestră simfonică, unul violonist, iar celălalt la suflători. Ne-au repetat, însă, că pasiunea lor este mașina Skoda. Eu eram îngrozit și nu am mai scos nicio vorbă până când au acoperit motorul cu capota și mi-au cerut să introduc cheia în contact pentru probă. Motorul tocea cu plăcere și fără zgomotul obișnuit. Era o reușită neașteptată Desigur că le-am mulțumit cu căldură și ne-am retras cu zâmbetul pe buze
Mai pe seară, pe când stăteam ca două păsărele la gura cortului și depănam impresiile acelei zile, unul dintre acei vecini cehi a venit la noi cu o farfurie întinsă pe care fuseseră așezate diverse produse de ale gurii. Ne-a așezat farfuria în față și ne-a zis zâmbind: Servici Complet !  Maui târziu am răspuns și noi cu produse de ale noastre, cu care nu ne puteam face de rușine. a sosit noatea grea și a doua zi dis de dimineață am strâns cortul și am plecat spre Burgasul din apropiere și spre Varna. Prietenii dormeau dușu pentru că ei aveau alt regim. Veniseră să facă cură de soare și mare pentru mai multe zile, nu să colinde țara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu