luni, 29 august 2011

DEŞERTUL DE PORŢELAN SUA

Incredibilul desert de portelan (FOTO)

442 de kilometri patrati de dune albe – un ocean de nisip ale carui valuri palide au fost inghetate pentru totdeauna. Acesta este Desertul de Portelan – o adevarata minune a naturii situata in Bazinul Tularosa din statul american New Mexico. Frumusetea de gheata a acestor intinderi ce par de zapada este data de faptul ca, spre deosebire de nisipurile celorlalte deserturi, care sunt alcatuite din quartz, nisipul de aici este format dintr-un melanj de gips si sulfat de calciu. De asemenea, desi este situat intr-o zona extrem de calduroasa, desertul alb este rece pe tot parcursul zilei, datorita ratei mari de evaporare a apei la suprafata si a faptului ca, spre deosebire de desertul saharian, de exemplu, cel de aici reflecta, in loc sa absoarba razele de lumina. Situat la 1.185 m deasupra nivelului marii, acest desert este cunoscut drept cel mai mare depozit natural de gips din lume. Desertul alb a facut cariera in imagistica americana, fiind evocat in numeroase romane ale secolului XX sau in videoclipuri (printre altele, clipul Frozen al Madonnei a fost filmat aici). Va invitam sa descoperiti intinderea alba in toata splendoarea ei, in fotografiile ce urmeaza.





























AVIGNON

Avignon – periplu printre palatele papale
Nu este doar unul dintre cele mai mari şi mai reprezentative oraşe din regiunea Provence, Franţa, ci cu siguranţă unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii. Situat pe malul Ronului, în departamentul Vaucluse, Avignon a fost desemnat Oraş European al Culturii în anul 2000. După ce îl veţi vizita, veţi înţelege nu doar farmecul şi originalitatea sa, ci şi motivele pentru care a fost capitală a papalităţii timp de atâţia ani.


Reşedinţa papilor din Franţa medievală
Avignon şi-a câştigat faima de-a lungul secolelor prin faptul că a fost ales drept reşedinţă papală pentru capii Bisericii Romano-Catolice, care au ales să părăsească, temporar, Vaticanul în secolul al XIV-lea, datorită corupţiei şi conflictelor sociale din Roma acelei epoci, dar şi datorită presiunii armate a francezilor.


Dar, chiar şi fără amintirile despre papi, oraşul are multe obiective turistice demne de interes. Aici putem vizita cel mai mare edificiu gotic din întrega lume, sau putem degusta celebrul "vin papal". Istoria aşezării o precede cu mult pe cea a perioadei când a fost centru al catolicismului. Prima dată, pe locul oraşului monumental de astăzi, a tronat un străvechi fort celtic, fondat de tribul galilor Cavari. A devenit apoi un oraş roman, ulterior distrus şi ars de goţi. Aşezarea a cunoscut o perioadă înfloritoare în timpul ocupaţiei arabe, dar a fost incendiată în anul 737 de francii lui Carol Martel.

Avignon a ocupat încă de la începuturi o poziţie strategică, încadrat fiind de două râuri, Ronul, respectiv Durance. Ambele cursuri de apă au fost importante căi de comunicaţie şi rute comerciale încă din cele mai vechi timpuri. Aceeaşi locaţie strategică a contat în alegerea papilor şi antipapilor care s-au perindat pe aici.

În al doilea rând, oraşul era deservit de drumuri foarte bune pentru perioada medievală.
Prezenţa papilor a făcut din Avignon un oraş cu o maximă importanţă politică, religioasă şi economică. Bogaţii şi influenţii cardinali şi-au construit reşedinţe extravagante, atât în interiorul Avignonului, cât şi de-a lungul râurilor. Oraşul a fost şi a rămas un centru extrem de activ. Arhitecţi, constructori, artişti din toate perioadele istorice, au fost atraşi de Avignon, mulţi dintre aceştia stabilindu-se aici. În vremurile sale de glorie, în Avignon tronau peste o sută de biserici şi capele, multe dintre ele transformate, odată cu trecerea timpului, în... magazine şi cinematografe!

Bogăţia şi activităţile generate de prezenţa papalităţii s-au răspândit cu timpul şi în zonele înconjurătoare, fenomen care se reflectă şi în prezent în satele din apropiere, înţesate de clădiri cu arhitectură majestuoasă.

Podurile şi catedralele din Avignon


Unul dintre cele mai populare destinaţii turistice din oraş este Palatul Papal, situat chiar lângă Place de l'Horloge. Podul azi ruinat, numit Pont Saint Benezet, situat la mică distanţă de Palatul Papal, a fost construit în Evul Mediu înainte de sosirea papilor, scopul său iniţial fiind acela de a asigura traversarea râului Ron de către episcopii şi cardinalii care doreau să ajungă la reşedinţele lor din Villeneuve-les-Avignon. Conform legendei locale, podul a fost construit de un păstor pe nume Benezet, care a avut un vis în care vocea unui înger i-ar fi poruncit să construiască podul. Păstorul s-a ales, la sfârşitul construirii podului, cu o beatificare instantanee, iar astăzi memoria sa beneficiază de o capelă la baza construcţiei.

Podul - ceea ce a mai rămas din el - a devenit faimos sub numele de Pont d'Avignon, în urma unei operete din secolul al XIX-lea, care se referea la serbările şi dansurile populare care aveau loc lângă această construcţie.
Un alt edificiu măreţ este cel care adăposteşte Muzeul de Artă Modernă.
Avignon este faimos şi în lumea iubitorilor de teatru, oraşul găzduind anual, în luna iulie, un important festival internaţional de profil.

Les Halles d'Avignon sunt cele mai importante şi bine aprovizionate pieţe din oraş. Aici vă puteţi răsfăţa cu vinuri locale, mezeluri ţărăneşti, produse de patiserie şi brânzeturi.
Vă va atrage atenţia şi somptuoasa clădire a Universităţii din Avignon, fondată în anul 1303, în urma unei bule dictată de Papa Bonifaciu al VIII-lea, şi beneficiind de sprijinul financiar al regelui Carol al II-lea al Neapolelui. Departamentul de Teologie al Universităţii a fost fondat de un anti-papă, Ioan al XXIII-lea, care a dorit astfel să marcheze anii în care a stăpânit Avignonul.



Notre Dame des Doms, cea mai mare catedrală din oraş, este construită în stil romanic, iar înălţimea sa este întrecută doar de cea a Palatului Papal, a cărui construcţie a început în anul 1316, la ordinele papei Ioan al XXII-lea. Între cele mai notabile construcţii civile se evidenţiază şi Hôtel de Ville şi Hôtel des Monnaies, devenit astăzi sediul unei şcoli de muzică. Muzeul Calvet, denumit astfel în onoarea lui Esprit Calvet, un medic care în anul 1810 şi-a donat colecţiile municipalităţii, adăposteşte o impresionantă suită de tablouri, sculpturi şi gravuri, iar colecţia de cărţi vechi însumează peste 140.000 volume. Collection Lambert este o galerie care expune lucrări interesante de artă modernă, fiind foarte apreciată la nivel internaţional.

Străvechiul oraş nu a refuzat, totuşi, amestecul modernităţii, accesul în Avignon fiind facilitat de trenurile de mare viteză de tip TGV şi LGV. Deplasarea în oraş este uşurată de prezenţa a 23 trasee de autobuze şi a unui sistem de piste pentru biciclişti care însumează 110 km.

Avignon este locul de naştere al unor personalităţi marcante ale sportului şi culturii franceze. Este oraşul de baştină al pilotului Jean Alesi, al inegalabilei Mireille Mathieu, al istoricului, filozofului şi criticului literar Rene Girard, al politicianului Bernard Kouchner şi al pictorului Joseph Vernet.
Avignon este un oraş inclus în întregime pe lista UNESCO a patrimoniului mondial, fapt care impune explorarea sa într-un interval de timp mai mare decât un sfârşit de săptămână.

duminică, 28 august 2011

CEA MAI NORDICĂ AŞEZARE PERMANENTĂ DIN LUME

Alert (Nunavut, Canada) este cea mai nordică așezare permanentă din lume, situată la doar 817 km de Polul Nord, pe insula Ellesmere. În realitate, este o bază militară a guvernului canadian unde funcționeză și o stațiune meteorologică. Stațiunea este dotată cu un aeroport, situat la o distanță de 6 km. Conform recensământului din 2006, Alert avea 5 locuitori permanenți.
Alert se află în partea cea mai septentrională a insulei Ellesmere, pe malul strâmtorii Nares, către Marea Lincoln (de fapt un sector al Oceanului Arctic). Strâmtoarea Nares separă insula Ellesmere de Groenlanda și măsoară aproximativ 700 km în lungime și 40 km lățime în zonele cele mai înguste, precum zona canalului Robeson. Dinstanța dintre Alert și insula Groenlanda este de aproximativ 60 km.
Distanța până la Polul Nord este de numai 840 km. Zona este extrem de puțin populată iar așezarea cea mai apropiată, de dimensiuni foarte reduse, se află la aproape 500 km. Orașul cel mai apropiat este Iqaluit la o distanță de 2.092 km.
Alert este așezată la 125 km SE de capul Columbia, punctul cel mai nordic al continentului american, excluzând Groenlanda. Alte localități situate pe insula Ellesmere sunt baza de investigații Eureka din comunitatea inuită Grise Fiord.
Terenul este relativ accidentat și prezintă coline și văi deschise. Zona de țărm este constituită din crete și șisturi iar banchiza acoperă marea pe tot parcursul anului. Ziua polară începe în ultima săptămână a lunii martie iar soarele se menține deasupra orizontului de la jumătatea lunii aprilie până în august. Noaptea polară ține de la jumătatea lunii octombrie până la sfârșitul lunii februarie.
Alert se află la 45 km distanță de Parcul Național și Rezervația Insulei Ellesmere.
Climatul local este semiarid cu o medie de precipitații anuală care însumează 153,8 mml. Cu toate acestea, temperaturile foarte scăzute fac ca și indicele de evaporație să se mențină la cote joase.
Temperaturile coboară în timpul nopții polare la -30°C însă uneori se pot înregistra până la -50°C, crescând până la aproximativ +5°C, în timpul verii. Rareori, temperaturile depășesc +10°C, vara. Precipitațiile sub formă de zăpada și temperaturile negative se pot produce pe tot parcursul anului. Temperatura cea mai joasă, de -50°C, s-a înregistrat la 9 februarie 1979 iar cea mai ridicată, de +20°C, pe 8 iulie 1956.

CELE MAI....EXTREMITĂŢILE EUROPEI

Europa
  • cel mai nordic punct — Capul Fligeli, Insula Rudolf, Țara Franz Josef, Rusia (81° 48′ 24″ N)1
  • cel mai sudic punct — Gavdos, Grecia (34° 48′ 02″ N)2
  • cel mai vestic punct — Bjargtangar, Islanda (24° 32′ 03″ W)3
  • cel mai estic punct — Capul Jelania, Insula Severny, Novaia Zemlea, Rusia (69° 05′ 31″ E)4
Acest lucru ar face ca centrul geografic al Europei să fie la 58°18′14″N, 22°16′44″E, în apropiere de Mätasselja, pe insula Saaremaa, Estonia.

[modificare] Europa, excluzând insulele îndepărtate

  • cel mai nordic punct — Knivskjellodden, Norvegia (71° 11′ 08″ N)
  • cel mai sudic punct — Gavdos, Grecia (34° 48′ 02″ N)2
  • cel mai vestic punct — Insula Tearaght, Irlanda (10° 40′ W)
  • cel mai estic punct — în Rusia, un pisc nenumit de 535 m la 68° 18′ 50″ E în nordul Munților Ural.

Europa continentală

  • cel mai nordic punct — Cape Nordkinn, Norvegia (71° 08′ 02.835″ N)
  • cel mai sudic punct point — Punta de Tarifa, Spania (36° 00′ 00.175″ N)
  • cel mai vestic punct — Cabo da Roca, Portugalia (09° 30′ 02.727″ W)
  • cel mai estic punct — capătul estic al Republicii Komi, Rusia (66° 11′ 57.225″ E) 4
Centrul acestor puncte extreme se află la 53°34′01.505″N, 28°20′57.249″E, 15 km nord-est de Marina Gorka, Belarus.
1 Dacă Țara Franz Josef nu e considerată ca făcând parte din Europa, atunci cel mai nordic punct la Rossoya, Svalbard (81°N).
2 Dacă Insulele Madeira sau Insulele Canare snt incluse ca făcând parte din Europa, atunci aici se află cel mai sudic punct de pe continent.
3 Dacă Insulele Azore sunt considerate parte a Europei, atunci insula Flores este cel mai vestic punct al continentului.
4 presupunând Munții Ural ca granița răsăriteană a Europei.

Altitudini

  • cel mai înalt punct - Muntele Elbrus, Rusia (5 642 m)
  • cel mai jos punct - țărmul Mării Caspice, Rusia (−28 m)

CELE MAI .... SUPERLATIVE DIN ROMÂNIA

* Este prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată statistic (1857), cu exploatări între văile râurilor Prahova şi Trotuş.
* Depresiunea Coliniară a Transilvaniei este cea mai mare din Europa.
* Cea mai nordică localitate este Horodiştea (jud. Botoşani): 48°15'lat. N.
* Cea mai sudică localitate este Zimnicea (jud. Teleorman): 43°37'lat. N.
* Cea mai vestică localitate este Beba Veche (jud. Timiş): 20°15'long. E.
* Cea mai estică localitate este Sulina (jud. Tulcea): 29°41'long. E.
* Cea mai lungă peşteră este Peştera Vântului situată în Munţii Pădurea Craiului, din  Munţii Apuseni: 31 338m peste 38 km.
* Peştera cu cea mai mare denivelare este Izvorul Tăuşoarelor, din Munţii Rodnei: 415m.
* Valoarea record a temperaturii maxime absolute a fost de 44,5 °C şi s-a înregistrat la 10 august 1951, la ferma Ion Sion, comuna Râmnicelu, în Câmpia Brăilei.
* Recordul temperaturii minime absolute a fost de -38,5 °C, înregistrat la 24 ianuarie 1942, în cea mai geroasă lună a secolului XX, la Bod, lângă Braşov.
* Cele mai calde ape termale (56°C) se găsesc în împrejurimile oraşului Băile Herculane.
* Cel mai înalt pas din Carpaţii Romaneşti este Pasul Urdele, din Munţii Parâng: 2141m.
* Polul ploii din România se află la Stâna de Vale, pe versanţii vestici ai Munţilor Apuseni, la circa 1 100 m altitudine, unde se înregistrează anual 1 604 mm.
* Cea mai redusa cantitate de precipitaţii căzute într-un an a fost de 132,7 mm şi s-a înregistrat la Sulina, în 1920.
* Siretul este râul cu bazinul hidrografic cel mai extins: 42 830 km2.
* Cel mai lung râu este Mureşul: 768 km.
* Oltul, cu lungime de 737 km, curge în întregime pe teritoriul ţării.
* Lacul cu cea mai mare suprafaţă este Razim: 41 500 ha.
* Cel mai adânc lac glaciar din Carpaţi este Lacul Zănoaga, 29 m.
* Cel mai adânc lac de acumulare este L. Vidraru 156 m.
* Unic în lume, Lacul Ursu de lângă Sovata are o concentraţie de sare mai mică la suprafaţă şi din ce în ce mai mare spre adâncime. Concentraţia de sare determină specificul variaţiei temperatu­rii pe verticală: 20°C la suprafaţă, 40°C la 1 m adâncime şi 60°C la 1,5 m adâncime; adâncimea maximă este de 19 m, iar suprafaţa de 45 000 m2.
* Cel mai adânc lac, dintre cele formate în minele de sare părăsite, este Lacul Avram lancu, de la Ocna Sibiului: 132,5 m.
* In Bucovina s-au înălţat mănăstirile Voroneţ, Suceviţa, Arbore, Humor ş.a., ultimele urme ale culturii bizantine în Europa.
* Oraşul cu cel mai mare număr de locuitori este Bucureşti: 1 921 751 milioane locuitori la recensământul din 2002.
* Oraşul situat la cea mai mare altitudine este Predeal (1 060 m), aflat pe Valea Prahovei.
* Oraşul situat la cea mai mică altitudine din România este Sulina, din Delta Dunării: 4 m.
* Cea mai veche cale ferată este sectorul Oraviţa - Baziaş., construit în anul 1856.


* Cel mai înalt deal este Dealul Chiciora, din Subcarpaţii Getici:1 218m.
* Carpaţii Româneşti includ cel mai întins lanţ vulcanic din Europa.

CELE MAI DEPĂERTATE AŞEZĂRI UMANE SPRE POLI

Asezarile de la capatul lumii
Nu e vorba despre asezarile temporar locuite, acele statiuni de cercetare care exista si in sudul, si in nordul Pamantului si unde vin sa lucreze, pentru cateva luni, mii de cercetatori care, apoi, se retrag sa-si analizeze rezultatele in laboratoarele lor confortabile de la latitudini mai prietenoase; nici de bazele militare construite in regiunile polare si unde personalul se schimba periodic, nici de statiunile meteorlogice polare. E vorba despre asezari permanente - sate, catune sau chiar orasele - unde traiesc comunitati adevarate de oameni, (chiar daca foarte mici, uneori) nu cu gandul de a pleca dupa cateva luni, ci de a ramane toata viata.
Finis mundi 
Pe acest Pamant “aproape rotund”, asa cum am invatat la geografie, n-ar trebui sa existe capete – doar asa ne invata logica elementara. Si totusi, perceptia noastra, ca traitori pe aceasta planeta, ne face sa simtim ca exista un mijloc, acel Ecuator care incojoara planeta, si ca exista si doua capete – polii planetei. Pe masura ce mergi dinspre mijlocul bogat, cu diversitatea lui biologica uluitoare, cu viata lui luxurianta, si te indrepti spre poli, fie spre nord, fie spre sud, ai cu adevarat senzatia ca te indrepti spre “un capat”, spre un sfarsit de ceva, spre finis mundi. Natura e tot mai aspra si mai zgarcita cu darurile ei, diversitatea formelor de viata se micsoreaza, oamenii devin si ei tot mai rari. Si atunci, ai senzatia ca ai ajuns, intr-adevar, la capatul lumii cunoscute.

Nu intamplator, bogatia de viata, incluzand oamenii, s-a concentrat in regiunile mai primitoare ale planetei. E vorba despre resurse si despre confort. Si totusi, exista si oameni pentru care nici conditiile de trai din apropierea polilor nu sunt destul de aspre pentru a-i descuraja: exista, pana la distante destul de mici de polii planetei, asezari omenesti. In nord, ele trec chiar dincolo de cercul polar arctic. In sud, ajung pana aproape de cercul polar corespunzator. Nimic nu i-a oprit pe acesti putini oameni sa stea acolo. Infruntand cumplitele ierni polare, au gasit in fiinta lor puterea de a rezista, de a duce viata si civilizatia umana pana acolo unde ai spune ca ele n-ar putea dainui. Si totusi dainuie.

La ora actuala, multe dintre asezarile polare si subpolare sunt fie statiuni de cercetari stiintifice, fie statii meteorologice, fie baze militare, care nu au o populatie stabila pe termen lung. Alaturi de acestea – care sunt foarte multe, atat in nord, cat si in sud – exista si cateva asezari “civile” cu populatie permanenta. Nu intotdeauna e usor de trasat o granite intre categorii. Uneori, in foste baze stiintifice ori militare, tarile proprietare au inceput sa mentina o mica populatie permanenta, ceea ce face din ele niste localitati “hibride”, locuite tot timpul, dar dependente de institutiile care le-au creat – armata, institute de cercetare etc. Alteori e  vorba despre foste asezari ale vanatorilor de balene sau ale vanatorilor de animale cu blana, de pe vremea cand acestea erau indeletniciri de pe urma carora traiau multi.

Unele au aparut ca extensii ale unor baze militare ori statiuni de cercetari sau ca urmase ale acestora, insa au ajuns sa se deosebeasca de baze & statiuni prin felul traditional in care sunt organizate – avand, mai mult sau mai putin, facilitatile necesare pentru sederea permanenta – si prin felul in care se desfasoara viata oamenilor ce vietuiesc acolo. Sunt locuri unde traiesc familii, unde se nasc copii, unde oamenii isi castiga traiul fie cu indeletiniciri traditionale, fie ca salariati, unde copii merg la scoala – si pot face asta pentru ca un invatator sau doi au ales sa traiasca acolo ca sa-i invete –, unde oamenii sunt ingrijiti cand sunt bolnavi – pentru un medic a ales sa lucreze acolo ca sa-i ajute. Asezarile de la capetele lumii noastre sunt dovada ca putem face, practic, orice.

Spre marginea de miazanoapte a lumii 
Nunavut este cel mai nordic si, totodata, cel mai nou declarat teritoriu al Canadei (Canada are 10 provincii si doua teritorii). Si este, in acelasi timp, cea mai mare dintre diviziunile administrative canadiene, dar si cea mai saraca in locuitori: circa 30.000 de oameni traiesc imprastiati pe o suprafata de uscat de aprope 2 milioane de kmp. Asta pentru ca Nunavut se gaseste asezat mult inspre polul de miazanoapte al planetei, iar aici se afla cateva dintre cele mai nordice asezari ale lumii. Multe dintre ele sunt situate dincolo de cercul polar de nord, aflat la 66034′03″. Mai toate au un mic numar de locuitori, pentru ca – nu-i asa? – viata in preajma Cercului Polar nu-i pentru oricine.


Catunul Alert, pe insula Ellesmere (82°28' N), avea, dupa recensamantul din 2006, doar 5 locuitori permanenti, dar, practic, traiau acolo, temporar, cateva zeci de persoane, de vreme ce mica asezare slujeste ca baza militara si de cercetari asupra mediului. Este cea mai septentrionala asezare din America de Nord, desi nu o asezare “civila” in sensul corect si adevarat al expresiei. Titlul de cea mai nordica asezare “adevarata” s-ar cuveni, mai degraba, satului (sau catunului, asa-i de mic) Grise Fiord, o asezare inuita (a eschimosilor, cum ne-am obisnuit noi sa-i numim pe inuiti) din Nunavut, unde traiesc cca. 140 locuitori. Cea mai joasa temperatura inregistrata aici a fost -62 grade C, cea mai inalta 22 grade C; timp de opt luni pe an, temperaturile sunt sub zero grade. De altfel, denumirea asezarii, in limba inuitilor, este Aujuittuq, care inseamna “locul care nu se topeste nicodata”, ceea ce spune totul despre conditiile de trai de acolo.


Insula Baffin, din acelasi teritoriu Nunavut – care, e in mare parte, arhipelag – are si ea cateva asezari mici, dar pline de viata, cu atat mai interesante cu cat sunt locuite din vremuri vechi.; in regiunea Arctic Bay, de pilda, in jurul localitatii cu acelasi nume, inuitii traiesc de vreo cinci mii de ani. Azi, Arctic Bay (73°02' N) e o mica localitate (690 de locuitori in 2006) cu gradinita, scoala, aeroport si tot ce trebuie.



Orasele Nordului 
Groenlanda a avut candva surprinzator de multe asezari pentru un tinut atat de friguros. Foste tabere ale vanotorilor s-au transformat in mici asezari care, in ultimul secol, odata cu declinul indeleticirii de vanator de animale pentru blana, au fost abandonate. Cei care au rezistat, deloc surprinzator, sunt cei care traiau aici de sute de ani – tot eschimosii (inuitii). Cea mai nordica asezare groenlandeza actuala este un sat inuit, Siorapaluk, care avea, in 2005, 87 de locuitori. Multi dintre ei sunt descendenti directi ai inuitilor sositi aici in cursul ultimei migratii pornite din Canada, eveniment care a avut loc in secolul trecut. Inca se mai indeletnicesc cu vanatoarea, dar la Siorapaluk exista si o uzina electrica, o mica biblioteca puiblica, un magazin, telefonie, radio si televiziune prin satelit. Asa se traieste dincolo de Cercul Polar in secolul XXI!

Svalbard e un arhipelag de insule marunte, asezat in oceanul inghetat ce desparte Peninsula Scandina de Polul Nord. Apartine Norvegiei si este asezat intre 74 si 81 grade latitudine nordica. Trei dintre insulele lui sunt locuite: Spitsbergen, Bear Island si Hopen. Cea mai mare asezare de aici este Longyearbyen, avand cca. 2000 de locuitori. Norvegiei ii apartine si cel mai nordic oras din lume – oras “adevarat”, cu peste 50.000 de locuitori. Este Tromso, asezat trei grade mai incolo de Cercul Arctic, la 69°40' N; are aproximativ 60.000 de locuitori.

Oricum, in materie de orase asezate departe-departe, spre nord, campioana mondiala e Rusia, care are 6 orase de peste 50.000 de locuitori  asezate dincolo de cercul polar; cel mai mare dintre ele e Murmansk (336.000 locuitori). In imensul teriotoriu rusesc de dincolo de Cercul Polar de Nord se gasesc numeroase asezari mai marunte, o multime de baze militare (cate anume, probabil stiu foarte putini oameni) si baze de cercetare (nici despre acestea nu se stie chiar tot cea ar fi interesant de stiut). Cele mai multe se gasesc in regiunea Krasnoiarsk Krai, din mijlocul Siberiei, in Republica Sakha (Iakutia), de asemenea in Siberia, si in arhipelagul Franz Joseph, un manunchi de 191 de insulite mititele, acoperite de gheata, din Oceanul Arctic, la numai 1.000 de km de Polul Nord.


Viata pe continentul inghetat 
Daca ne mutam la celalalt capat al lumii, cel dinspre sud, cautand si acolo sate si orase, primul lucru interesant este ca in emisfera sudica nu exista asezari civile permanente dincolo de Cercul Polar de Sud (Cercul Antarctic). In nord, chiar in jurul Cercului Arctic si dincolo de el, in insulele din Oceanul Inghetat de Nord, clima e totusi suportabila pentru om, gratie unui fenomen natural – existenta Curentului Golfului (Gulf Stream), un curent oceanic cald, datorita caruia chiar in Svalbard, de pilda, clima e mai putin rece decat ar fi de asteptat. In sud, nimic de acest gen; doar un enorm continent inghetat, Antarctica, pe care totusi, asa cum veti vedea, exista viata umana. Si nu doar activitate stiintifica ori militara, ci viata “normala”, de familie, cu activitati dintre cele mai obisnuite, asa cum se intalnesc in orice societate de tip occidental.


In general, sudul e slab populat, desi sunt multe statiuni de cercetari in Antarctica. Daca vreti o asezare obisnuita mai maricica, trebuie sa mergeti sa vedeti Ushuaia, considerata cel mai sudic oras al planetei. Se afla la 54º48' latitudine sudica, pe malul Canalului Beagle, in partea argentiniana a Tarii de Foc (arhipelagul Tara de Foc, din coada Americii de Sud, este impartit intre Argentina si Chile). In imagini arata ca un fermecator orasel cu case colorate, inconjurat de inaltimi muntoase si de paduri; viata acolo este, totusi, mai putin idilica decat rezulta din fotografii, caci clima este una aspra, subpolara. Temperatura medie iarna e de 1grad C, vara de 9 grade C si se intampla adesea sa ninga chiar si in timpul scurtei veri australe. Ceea ce face frigul si mai greu de suportat sunt vanturile foarte puternice care bat tot timpul anului, deformand coroanele copacilor ce capata o infatisare caracteristica – numita “steag” –, cu crengile indreptate in directia opusa celei din care sufla vijeliile. Altminteri, un orasel plin de viata, cu confort modern, cu institutii  in stil occidental; are doua canale de televiziune, ziare, scoli, are chiar si  campus universitar! (acesta apartine de  Universidad Nacional de la Patagonia San Juan Bosco si are facultati de inginerie, economie si stiinte sociale).



E uimitor felul in care a evoluat acest oras care, pana pe la jumatatea secolului XX, era o colonie penitenciara! Argentina trimitea in inchisoarea de aici, din care era, practic, imposibil sa evadeze cineva, infractorii vinovati de delicte grave. Treptat, fostii puscariasi au devenit colonisti si, exploatand lemnul din padurile invecinate, au cladit orasul, construind aici cea mai sudica dintre caile ferate ale lumii. Ushuaia e azi un oras important nu doar simbolic, in calitatea sa de cea mai sudica asezare urbana din lume, ci si practic: e poarta de acces catre regiunile mai sudice si, mai ales, catre continentul antarctic. Aeroportul International din Ushuaia este legat prin zboruri regulate de capitala argentiniana – Buenos Aires – si de cea chileana – Santiago de Chile. De aici pornesc multe expeditii, dar nu toata lumea vine la Ushuaia doar ca sa plece mai departe spre sud, caci orasul e o atractie in sine, un centru turistic interesant si exotic. In apropiere se afla parcul national Tierra de Fuego, in care ajungi cu Trenul spre Capatul Lumii (Tren del Fin del Mundo – denumire mult mai incitanta si sugestiva in original decat am redat-o eu in traducere).


Daca nu va multumiti cu Ushuaia si dorul de aventura va impinge mai departe spre sud, la latitudinea sudica de 54º48' se afla un sat (apartinand Republicii Chile) numit Puerto Williams, cu cca. 2000 de locuitori; si mai la sud, un catun, tot chilean, zis Puerto Toro, cu doar vreo 30 de locuitori. Si daca nici acum nu va potoliti, atunci mergeti si vedeti, ca sa va linistiti odata, asezarile de pe continentul antarctic, dintre care doua sunt considerate localitati permanente si chiar merita vazute, daca tot ati ajuns pana la acest capat de lume.


Permanenta – un act de sacrificiu 
Sigur, daca e vorba despre cea mai mare comunitate umana din Antarctica, acesta e statiunea stiintifica McMurdo, apartinand Statelor Unite ale Americii si unde lucreaza, de obicei, peste 1000 de persoane in timpul verii si vreo 200 iarna. Dar McMurdo e numai un centru de cercetari, un loc unde vin si lucreaza, pentru cateva saptamani sau luni, doar oameni « mari ». Pe langa McMurdo, mai  functioneaza in Antarctica alte vreo 40 de statiuni de acest gen, desi mai mici. Mai interesante sunt, insa, cele doua marunte asezari permanente – una chileana si alta argentiniana – in care locuiesc si duc o viata obisnuita cateva familii care au ales traiul la marginea sudica a Pamantului, pentru ca membrii lor sa nu se desparta, ci sa ramana impreuna.


Base Esperanza este un satuc-statiune stiintifica locuit permanent,
chiar si in timpul lungilor ierni antarctice, de cca. 55 de persoane, incluzand 10 familii. Asezat la 63º24' latitudine sudica, e un loc friguros, unde temperatura rareori depaseste 0 grade C chiar si in timpul verii, iarna invartindu-se in jurul valorii de - 10 grade C. Da, stiu ca nu vi se pare chiar foarte-foarte frig, dar cand nici vara nu e mai cald de 0 grade C… nu, sigur nu e usor sa traiesti acolo tot timpul. Dar iata ca oamenii traiesc, lucreaza, au o viata de familie, ba chiar fac copii: Base Esperanza este localitatea unde a venit pe lume Emilio Marcos Palma, primul om nascut pe continentul antarctic (1978). Aici se gasesc laboratoare de cercetare, unde lucreaza multi dintre locuitori; exista o scoala cu doi invatatori si, ca sa mai insufleteasca locul, vin aici si turisti (aproximativ 1000 in fiecare an), Base Esperanza avand facilitati pentru gazduirea acestora. Din 1975, de cand a fost intemeiata asezarea, care apartine Argentinei, oamenii continua sa reziste si sa vietuiasca aici, in spiritul devizei lor: “Permanenta – un act de sacrificiu”.


Cealalta localitate cu populatie permanenta este Villa Las Estrellas, inaugurata in 1984,  o extensie a statiunii meteorologice chiliene Eduardo Frei Montalva (instalata in 1969). Astazi, traiesc aici vreo 12 familii si un numar de cca 20 de copii frecventeaza scoala si gradinita; in total, locuiesc aici aproximativ 100 de oameni, multi dintre ei facand parte din personalul Fortelor Aeriene. Faptul ca detine un aerodrom care functioneaza tot timpul anului a transformat Villa Las Estrellas intr-un punct important de tranzit pentru cei care calatoresc spre statiunile antarctice de cercetari. Localitatea e atat de bine organizata si echipata, incat pare un minuscul oras: exista aici oficiu postal, banca, spital (cu numai doua paturi, dar cu un medic si cu o asistenta care locuiesc si ei permanent in localitate; in plus, aici se practica, de necesitate, dar in mod performant, telemedicina, spitalul fiind legat prin linii de comunicatie cu spitale mari de pe continentul sudamerican). Nu lipsesc nici biserica, nici computerele conectate la Internet, nici sala de sport care, de fapt, slujeste nu doar pentru meciurile de fotbal si volei ale copiilor, ci si pentru sarbatorirea aniversarilor, pentru jocul de bingo si tot felul de activitati culturale. Exista chiar si un magazin de suveniruri, destinate turistilor care se aventureaza pana aici, desi nimic nu poate fi mai valoros, ca amintire, decat impresiile cu care se  intorc acasa dupa ce au vizitat acest catun si au vazut cat de intensa si bogata poate fi viata aici, la capatul lumii.