CONSTANȚA VECHE

CONSTANȚA - Gara veche din port

Vedere dinspre apele portului spre gara veche din port. In dreapta se vede și
Cazinoul finalizat în 1910

Bricul Mircea în port (prima variantă)

Potyul Constanța în lucru

Portul Constanța - Pavilionul M.S. Regina Elisabeta

Zona gara Constanţa (veche) - triajul din zona gării - în dreapta apare un colţ al clăriri Cercului Militar
(grădina cinematograf ”Tomis”). Trăsurile sunt pe locul unde avea să se ridice ulterior Hotelul Grand

Constanta grădina publica bulevardul Carol actual b-dul Tomis str Mircea cel bătrân

Cu timpul, mai ales după instalarea regimului comunist în România, Cuibul Reginei a fost folosit ca magazie
sau sediu pentru diverse birouri din port dar cu posibilităţi restrânse datorită faptului că era proiectat pentru
folosință estivală.

Gara CFR Constanța - anii 1964 1965

Constanța - Gara veche latura dinspre oraș.

Gara CFR Constanța - 1960 - Vedere dinspre bufetul Central

Clădirea şcolii ”Principele Ferdinand şi Principesa Maria” - (şcoala primară de băieţi Nr.1 - şcoala primară de fete nr.1) fosta Şcoală Nr. 12 din vremea anilor 1960-1970

Constanța - Casino și Bulevard pe faleză - 1920

La 15 august 1910 (Sf. Maria), Cazinoul a fost inaugurat în prezenţa principelui Ferdinand. Au fost ţinute discursuri omagiale pentru regele Carol I, primul ministru Ionel Brătianu, ministru V. Morţun şi au fost organizate un spectacol susţinut de trupa de teatru Davilla şi un bal fastuos la care au luat parte notabilităţile Constanţei.
Este posibil ca imaginea de mai sus să fie imortalizată imediat după inaugurarea clădirii deoarece nu se observă amenajările de decor ambiental.

De multe ori presa vremii, deloc îngăduitoare, folosea clădirea Cazinoului în disputele politice şi adesea îl catalogata în fel şi chip. Dacă spre exemplu, într-un număr din martie 1910, ziarul „Conservatorul Constantei” caracteriza Cazinoul drept ,,o matahala împopoţonată cu tot felul de zorzoane" în decembrie 1911, ziarul „Drapelul”, oficiosul local al liberalilor, îl critica pe primarul Titus Cănănău, deoarece în calitate de inginer şef a aprobat planurile şi devizele de construcţie, deşi ,,prin situaţia d-sale de şef al serviciului tehnic şi consilier comunal, putea şi era chiar dator sa zădărnicească şi să împiedice monstruozitatea".
(O opinie asemănătoare formula şi diplomatului francez George Oudard, care a vizitat Constanţa în 1935. Clădirea Cazinoului i s-a părut acestuia oribilă. În carnetul sau de voiaj diplomatul nota: ,,un lucru este decepţionant în aceste locuri primitoare: albul casino, pretentious complicat, al celui mai îngrozitor stil 1900, care încarcă ţărmul mării.")

Imediat au început cererile pentru închirierea noului Cazinou. La 15 martie 1911 a fost închiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante şi hoteluri din Bucureşti. Punând în prim-plan rentabilitatea ''stabilimentului", care costase enorm, primăria a trecut peste toate opoziţiile şi la aceiaşi dată Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc, iar localul a fost dotat cu două mese de billiard şi 17 mese rotunde pentru jocurile de cărţi. În scurt timp, Cazinoul din Constanţa a devenit unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de împătimiţii jocurilor de noroc care veneau aici, incognito, din toate colţurile lumii.

Piața și statuia lui Ovidiu - 1910

Imagini pentru statui ecvestre mihai viteazul

Statuia lui Ovidiu - 1985

Imagini pentru Cazinoul şi faleza 1941 Constanţa

Cazinoul și faleza - 1941 Soldați germani

Cazinoul - 1912

Constanța - Cazinoul în stare de degradare - 2013

Gara CFR Constanța - 1910

Gara CFR Constanța - 1910

Constanța - B-ul Carol (Stalin) - anii 1960 - Mașină Pobeda sau Warszava

Gara CFR Constanța - vedere dinspre oraș - 1910

Gara CFR Constanța -Primul tăzboi monddial - sosirea feldmareșalului von Mackensen - 1917
pe peronul gării

Gara veche Constanța - Fekdmareșalul von Mackensen trede în revistă garda de onoare 1917
în fața gării

Zona gara Constanţa (veche) - triajul din zona gării - în dreapta apare un colţ al clăriri Cercului Militar (grădina cinematograf ”Tomis”) Trăsurile sunt pe locul unde avea să se ridice ulterior Hotelul Grand

Gara veche Constanța - sfârșitul anilor 1950

Gara veche Constanța - spre oraș - sfârșitul anilor 1950

Zona gării vechi Constanța - anii 1950 - vedere dinspre bodega Central - 1960

Gara veche CFR Constanța - vedere dinspre bodega Central - 1960

Zona gării vechi Constanța - Parcul și bulevardul Carol și bodega Central - 1960

Zona gării vechi Constanţa - Parcul din zona gării cu Bd Carol - În fundal Restaurantul şi Hotelul ”Central”, Reşedinţa regală, Tribunalul şi Prefectura

Zona gării vechi Constanța - Parcul în stânga și bulevaedul Tomis (fost Stalin o perioadă) -1960
vedere spre nord.

Zona gării vechi Constanța + Taxiuri Pobeda în fața restaurantului Pescarul - în dreapta Parcul
și gara.

Zona gării vechi Constanța - în dreapta restaurantul Pescarul - în față B-ul Tomis, spre Piața Ovidiu. In stânga se afla Poșta Veche

Bodega Central - spre stânga clădirii Poșta Veche - anii 1950

Lucrări pentru gara cea nouă - înainte 1960

Demolări pentru bulevardul spre gara cea noiă - înainte 1960

Constanța - Corpul central al gării celei noi inaugurat la 20 mai 1960

Constanța - Gara cea nouă imediat după finisare - 1962

Constanța - Gara cea nouă - vedere dinspre apus -1964

onstanța - Peronul gării noi - la dreapta orașul - 1964

Constanța - Parcul din fața gării noi - 1964

Gara nouă văzută dinspre oraș - 1964

B-ul Republicii - vedere dinspre dara nouă spre centrul orașilui - 1964 - construit peste traseul
fostelor șine de cale ferată ce duceau spre gara veche șy peste cocioabele laterale.

Cartierul din fața gării noi CFR spre oraș - 1964. Se pot remarca : Liceul Ovidius, ICIL,,
Tipografia Dobrogea Nouă, Spitalul Orășenesc.

Idem. Aici se vede și gara CFR nouă - 1964

Constanța - Bulevardul ce pornește din fața gării noi spre centrul orașului (spre gara veche)- 1964

Cvartalul din stânga gării celei noi (privind spre oraș), din bulevardul Republicii, terminat
odată cu gara - 1962 - încă fără vegetație plantată.

Gara cea nouă - 1972 - stația de taxi cu mașini noi românești DACIA 1300

Stație de taxi cu mașini Moscvici 407 pe partea stângă la ieșirea din gara nouă - 1964

Rondoul de la Gara nouă înainte de construirea blocurilor de pe Bulevardul Republicii.
Se remarcă taxiurile ”Moskvici 407” şi vopsirea lor bicoloră (original, vişiniu cu bej) - 1957

Constanța - bulevardul Carol - Locul unde urma a fi construit Hotel Grand (dreapta jos) - 1930

Constanța -B-ul Carol și un colț din școal primară - 1930

Stema orașului Constanța - 1928

Vedere aeriană a zonei peninsulare a oraşului Constanţa - 1928

In partea din dreapta se remarcă parcul şi gara precum şi clădirile Prefecturii, Tribunalului şi Palatului Regal iar în stânga se vede la extremă vila Şuţu. În zona centrală pe faleza golfului Tomis se distinge Sinagoga sefardă. Sunt distincte locaţiile Hotelurilor Palas, Carol I, Cazinoului, Catedralei şi Palatului Arhiepiscopiei

Zona peninsulară iarna- Biserica din prim plan este Biserica bulgărească Sf. Vasile Nou. Fotografia este probabil realizată de la Hotelul Carol I sau Palas.

Vedere aeriană - Moscheia Carol I - 1960

Clădirea şcolii ”Principele Ferdinand şi Principesa Maria” - (şcoala primară de băieţi Nr.1 - şcoala primară de fete nr.1) fosta Şcoală Nr. 12 din vremea anilor 1960-1970

Vedere aeriană - moscheea Caroș I și digul de larg al portului - 1960

Vedere aeriană - zona peninsulară - 1960

Vedere aeriană- zona peninsulară - str. Muzeelor - 1960

Piața Ovidiu - 1930 - vis-a-vis de locaul dominant al Prfimăriei

Zona peninsulară - 1953

Vedere aeriană - în spate se distinge turla bisericii Sf. Gheorghe

Vedere aeriană - Hotel Carol I și ruinele palatului Sturza

Vedere aeriană - portul și clădirea Gării Maritime terminată în 1935

Portul, Gara Maritimă și Cazinoul în dreapta spate

Port și Czinou - 1930

Cazinou și faleza - 1960

Fotografie aeriană Cazinou

Se observă platforma dinspre mare distrusă de furtună la începutul anilor`60

Casinou și port - 1960

Vedere aeriană - probabil 1972 - Există Monumentul Victoriei la Poarta 2 Port

Impletirea a vechiului cu noul - 1961

Blocurile urmăresc implacabil cartierele sărace -1963

Veșnicul bufet mizer într-o clădire negustorească elegantă - 1960

Stradă în pantă spre râpa mării - 1965

Construcție la capătul dinspre mare a străzii A. Karatzali - "Băile moderne Morfi Papastavru".

Băile moderne Morfi Papastavru - Vedre dinspre mare

Demolarea în anii 1920 a Băilor Papastavru din cuza prăbușirii malului înalt de pământ de la marginea
mării

Interesant că a rămas un timp tabla de prețuri - 1920

Clădiri îndrăznețe pe malul abrupt și friabil dinspre mare. Strada duce la faleză

Aceeași vedere din ppoziție schimbată - 1950

Biseică nedidentificată

Piațetă neidentificată

Biserică și Piață neidentificată

Biserică și sdtrăduță neidentificate

Zonă neidentificată (probabil str. Mangaliei) - 1950

Zonă neidentificată - 1950

Zonă neidentificată - 1970

Biserică neidentificată

Biserică neidentificată - 1960

Biserică neidentificată, dar nu românească - 1950

Biserică neidentificată - probabil italiană - 1950

Biserică neidentificată ortodoxă - 1950

Bserică neidentificvată - 1900

BISERICA ELENA “METAMORFOSIS” - foto 1900

Încă din 1862 exista o Biserica din lemn, pe locul unde se află astăzi Şcoala Greacă (vis a vis de actuala Biserica). Biserica de lemn a fost construită prin donaţia familiei Ikonomou care locuia în Tergeşti. La construcţia Bisericii de lemn a contribuit deosebit de mult Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia ajutat şi de Directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate, Baker. Prima liturghie s-a oficiat în ziua de Vinerea Mare a anului 1862.

Acelaşi Arhimandrit a condus şi acţiunea de construire a actualei Biserici prin întrunirea în martie 1866 a unei Epitropii formată din 8 membri (patru din partea Arhimandritului şi patru din partea Comunităţii) care iniţiază strângerea fondurilor pentru construirea unei noi biserici greceşti în Constanţa.

Exista deja şi stampila Comunităţii confirmând existenta Bisericii de lemn. Se trimite o scrisoare de mulţumire către Gheorghiu Zarafin şi K. Teleson, din Constantinopol „pentru străduinţele acestora şi prin intermediul Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, pentru reuşita scopului de a obţine terenul ca donaţie din Partea Înaltei Curţi către Comunitate.

La Comunitatea Elenă se păstrează Originalul Firmanului Împărătesc prin care Sultanul ABDUL AZIZ atribuie un teren pentru construirea unei Biserici, a unei Scoli şi a unui Spital.

O traducere mai veche a acetui Firman are următoarea formă:

SULTAN ABDUL AZIZ –HAN BIN MAHMUT HAN

„Prea cinstite, prea mărite şi prea vestitule Guvernator a Rumeliei, Cavaler şi posesor al ordinului “Medgidie” clasa III -a RASID PASA, Prefect al. Tulcei, şi viteazule, iubite şi vestitule Subprefect al Plăşii Constanta, funcţionar de clasa IV-a RUSTI şi Jurisconsulte şi renumite Cadiule (Naib) şi Muftiule şi deopotrivă cinstiţi membri ai Sfatului oraşului Constanţa cărora dee Dumnezeu să sporească mereu consideraţiunea. De îndată ce va sosi acest al meu Decret Imperial să luaţi cunoştinţa că în apropierea locului de rugăciuni pe care îl au deja în posesiunea lor grecii (Hellenii) locuitorii supuşii Împărăţiei mele, ca să clădească biserică, spital şi şcoală, există un teren - loc viran - aparţinând statului, compus din 3380 coţi (arsini) pe care sus numiţii mi l'au cerut prin a lor suplică rogatorie, care mi-a fost transmisă printr'o adresa din partea Delegatului al Patriarhului lor ecumenic, spre a li se face danie terenul mai sus pomenit.

Chestiunea fiind dar cercetată la faţa locului şi luând în considerare răspunsul ce mi-a fost dat prin proces-verbal că susarătata biserică şi atenansele sale, se află la un loc, care nu aduc nici un prejudiciu nimănui, - precum deasemenea şi terenul aflător adiacent alăturea de ea pe care prin suplica lor, cer să li se facă danie şi care şi acesta se află pe un loc, care nu aduce nimănui nici un prejudiciu. şi întrucât este dovedit că acest teren aparţine cu desăvârşire Statului şi nu este în posesiunea nimănui, a fost cerut dela Sfatul meu Împărătesc să li se facă danie acest teren ca unul ce li este absolut necesar ca să fie clădite pe el Biserică, Spital şi Scoală. ~

Drept care dat-am cuvenită graţie sau har şi consimţământul meu prin Înalt Decret. -

Voi, Prefect, subprefect, Naid, Muftii şi ceilalţi, precum mai sus s'a pomenit, după, ce veţi ceda terenul mai sus arătat pentru a se clădi pe el Biserica, Spitalul şi Şcoala, nimeni să nu aducă nici o piedecă sau vreo oprelişte, pe deasupra să fiţi cu băgare de seama sa nu îngăduiţi nimănui să ceară sau să primească nici un argint, un piastru sau vreo para . Pe lângă acestea să le acordaţi toata cuvenita ocrotire şi sprijinul. Astfel să luaţi aminte, să respectaţi cu sfinţenie a mea iscalitură .

Eliberat în Constantinopol în luna Rabiul Evel a anului 1280 (1863).”

Şedinţa de constituire a fost condusă de mitropolitul Dionisios al Dristei. Tabelul contribuţiilor este impresionant, căci, aşa cum constată Stavros Manesis: „putem spune că biserica a fost ridicată prin contribuţia tuturor grecilor din Europa”. Într-adevăr, sumele primite de epitropie erau date de grecii din Constanţa (117, 77 franci) Bucureşti (168, 64); Galaţi (152, 87); Brăila (103, 10); Ismail, Sulina, Tulcea, Giurgiu, Constantinopol (51, 20); Londra (355, 55); Manchester (119, 51); Liverpool, Marsilia (103, 4); Paris, Livorno, Roma, Neapole,, Trieste, Veneţia, Messina, Corfu, Kefalonia, Siros, Atena etc.

Biserica grecă a fost construită între anii 1863-1865 după planurile arhitectului grec Ioan Teoharidis. Este realizata cu marmura adusa din Grecia.

Biserica greacă din Constanţa este prima biserică din oraş. Biserica catolică a fost înfiinţată în 1872, cea armeană, în 1880, abia în 1895 se inaugurează prima biserică românească, iar în 1907, cea bulgară. Până la fondarea diferitelor dogme bisericeşti toţi creştinii oraşului se duceau la biserica greaca. După anexarea Dobrogei (1878) la Biserica greacă s-a celebrat slujba solemna, Tedeumul, a eliberării şi cinstirii victoriilor ostaşilor romani, în luptele pentru cucerirea Independentei Naţionale la care a participat şi regale Carol I, împreuna cu succesorul tronului Imperiului Rus.

Până în 1900 acolo s-au celebrat toate slujbele oficiale cu ocazia anumitor evenimente solemne ale oraşului.

Extern, daca se exceptează şirul lung al treptelor platformei şi deasupra peretele din faţă al crucii, seamănă cu casele mai voluminoase, cu pereţii înalţi de forma dreptunghiulara. Basilica are o nava centrala, semicirculară şi doua nave laterale drepte. Înspre dreapta intrării exista un grilaj de lemn al clopotniţei. în fata, biserica are trei intrări, cea din mijloc este mai înaltă şi are în partea de sus a acesteia doua prezentări identice a Metamorfoseos (Schimbarea la Faţă) pe închiderea în zidul din faţă, în mijloc se afla o fereastra ovală, despărţita de exterior printr-un grilaj perforat. Sus, deasupra uşilor laterale existau ferestre, dreptunghiulare, aproape duble ca înălţime faţă de cea centrala acoperite de grilaje. Biserica este o basilică triciclică.

Foarte mulţi dintre preoţii care au slujit la Biserica Greacă din Constanta au urmat cursurile facultăţilor de teologie, ca urmare a cerinţelor Guvernului României.

Biserica greacă - 1863-1865. Prin dreapta ei se cobora pe o străduță spre plaja centrală a orașului mai

târziu.

Din punct de vedere arhitectonic stilul bisericii este simplu. Construită din piatră, biserica nu are turle şi este acoperită cu olane. Privind dimensiunile bisericii Indicaţiile Firmanului sunt precise 44 arsini adâncime, 28 arsini lăţime şi 16 arsini înălţime. Intrucât era prevăzut în mod expres ca bisericile creştine din Imperiul Otoman să nu fie mai înalte decât geamiile aflate în apropiere, biserica nu are turle.

In interior, Pronaosul şi părţile laterale din interiorul bisericii prezintă locurile rezervate femeilor în forma de U.

Frescele şi iconografia se datorează Pictorilor de Icoane de la muntele Athos. Pictura a fost executata

de un însemnat pictor aghiograf. „Frescele şi icoanele au fost pictate de pictori destinaţi prin har acestei

îndeletniciri”, după cum scrie în memoriile sale dl. Sarafidis.

Biserică neidentificată - 1910

Biserică neidentificată - 1910

Clădire de piatră în stil balcanic - 1900

Clădire tip chioșc balcanic neidetificată - 1900

Vedere de ansamblu a malului mării - 1890

Portul la începuturi - 1900

PPortul la începuturi - 1900

Fațadă de clădire ce ar putea fi și de biserică după stâlpii laterali -1900

Clădiri vechi dinspre port - 1900

Clădire veche din centrul peninsular - 1900

Hotelul Regina (Intim)

Construit pe locul unde se afla Hôtel d’Angleterre, la mansarda căruia însuşi Eminescu a stat 10 zile, în iunie 1882, hotelul „Regina”, numit, ulterior, „Intim”, a fost dat în folosinţă în anul 1906.

Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi ale oraşului.Iată cum este prezentat un astfel de eveniment monden de către corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, se remarcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin; doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional; dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”.

În unul din fragmentele unei scrisori a lui Eminescu către către veronica Micle este scris: „Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine…[…] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele - căci ea e schimbăcioasă la culoare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia.

Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos… Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e eftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un Consiliu Comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul mării înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră” Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”.

În 1886, antreprenorului hotelului, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.

Hotelul a fost demolat, după 1903, pentru ca, în 1906, pe acel loc, să fie proiectat şi construit în cursul anului 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta proprietar al hotelului era Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard.

Hotelul „Regina” a devenit curând un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic”, şi alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau, de asemenea, întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Ziarele vremii consemnau chiar şi meniul zilei servit la astfel de întâlniri.

Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului „Regina”, de pe strada Lascăr Catargiu, „un cuib de rai”, aşa cum îl numea ziarul „Liberalul Constanţei”. „În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenţei un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiţi, friptură de miel şi vin înfundat excelent”.

În saloanele hotelului profesorul Anton Panaitescu organiza lecţii de dans. Pe lângă frecventele banchete aveau loc şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa.

La începutul lui 1925 ia fiinţă la Constanţa „Cercul Intim”, având ca obiectiv „cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană”. Dintr-o referire din jurnalul „Liberalul Constanţei” Cercul organiza la Hotel „Regina” „ceaiuri dansante”, la care participau elitele constănţene. Erau prezente personalităţile urbei dintre care nu lipseau politicienii, magistraţii, profesorii, ofiţerii, inginerii, avocaţii, medicii sau, ziariştii de notorietate ai oraşului. Astfel, cronicarii vremii îi menţionau, în articolele lor, ca participanţi la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul judeţului, amiral Scodrea, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului „Principesa Maria”.

Pe 17 şi 18 iulie, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului „Regina”: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”

Din punct de vedere arhitectural construcţia eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative art nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfăşoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre.

Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.

Mai târziu, în perioada comunistă, hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor.

Vedre dinspre mare în dreptul golfului unde se află azi Portul Tomis de agrement.

Vedere aeriană a părții peninsulare în 1928

Portul și centrul peninsular și taluzul dinspre viitorul port Tomis - Piața Prefecturii fără Ovidiu
- 1900 - In centru se află Primăria

Zona peninsulară - exista moscheea Carol I și Cazinoul - 1920

Intrarea în Piața Ovidiu a două bulevarde centrale - anii 1930 (la stânga Bd. Tomis
și Mircea cel Bătrân la dreapta)

Constanța - Tribunal și Palatul Regal - înainte de 1900

Constanța - zona peninsulară - 1912

Constanța - Str. Carol - 1906

Primăria - 1921

Piața Ovidiu, statuia lui Ovidiu și Primăria veche, azi Muzeul de Arheologie –

un palat neoromânesc ridicat în epoca Primului Război Mondial (1913-1921).

Primăria și statuia lui Ovidiu ridicată înainte de 1916

Constanța - Str. Carol - 1910

Constanța - Piața Independenței (Ovidiu) - înainte de 1916

Constanța - Primăria - Soldați germani - 1917.

Restaurantul Casinoului (vis-a-vis) și Hotel Carol - faleză - 1912

Piața Ovidiu și Moscheea Carol I

Cazinoul și grădina din fața sa - 1912

Constanța - Far - 1903

Constanța - Moscheea Carol I și vedere spre mare-sud

Portul Constanța - 1907

Piața Ovidiu - 2000 - Astăzi zona peninsulară pare moartă

Imobilul a apartinut lui G. Zotu, unul din cei mai distinsi

magistrati ai Constantei, presedinte al Tribunalului Constanta,

cu incepere din 1895. Casa este construita la inceputul sec. XX

Constanța - Gara nouă noaptea - stația de txiuri cu mașini Moscvici 407, Pobeda sau Waeșava

Vedere de pe peronul gării noi spre oraș - sfârșitul anilor 1960

Reclamă pe fondul noii stațiuni Mamaia - 1968

Piața Ovidiu - 1912

Intrarea trupelor germane și bulgare în constanța - 1916

Constanța - Gara CFR veche și parcul gării - 1909

Constanța - Gara veche - tren spre Mamaia -1910

Constanța - Palaul Sturza și malul abrupt spre mare în golful viitorului
Port Tomis

Constanța Primăria și Piața Ovidiu cu ostași germani - 1917 - Schele pregătite pentru demolarea
statuii lui Ovidiu de către soldații turci.

Constanța - cale ferată portuară - 1920 - Sus se vede clădirea Primăriei.

Gara veche din port văzută din apele portului. In dreapta se vede Cazinoul inaugurat
în anul 1910

Piața Ovidiu - interbelic - cca 1920

Constanța veche - 2000

Piața Gării noi - 1965

Constanța - Plaja Domnița Ileana - 1920

Portul - Din zona Porţii de acces în port şi-a început munca de Sisif macaraua ”Titan” ce avea să rânduiască blocurile de beton ale digului de larg.

Port - Pe parcursul înaintării spre larg, perspectiva oraşului privit dinspre

mare se deschidea tot mai mult.

Port - Foarte multe fotografii surprind la diferite date momentele când

au fost ridicate diverse edificii din oraş. În fotografia de jos apare

Casa Pariano (Muzeul Jalea de azi) construita în anul 1909 în locul

Casei Macri care se observă în fotografia de sus.

Port - Fotografia de jos surprinde amenajarea falezei pe care se va ridica Cazinoul.

In fundal se vede șoseaua pe care se aducea umplutura pentru faleză.

Port -Pescarii oraşului ce nu aveau ambarcaţiuni au avut parte de poziţii

tot mai bune pentru pescuit pe măsură ce digul avansa spre larg.

Port - Modernitatea Constanţei începea să fie din ce în ce mai

evidentă. In imaginea de sus se observa faleza nou construită

şi în curs de consolidare.

Port - Cum era şi firesc, la capătul digului s-a construit farul. Acesta a îndeplinit multă

vreme rolul dublu de far de aterizare şi far de intrare (farul alb).

Port - Farul a fost şi este un element emblematic al Portului Constanţa. Daca la

începutul existenţei sale era punctul cel mai înaintat al uscatului care se avânta

spre larg, în prezent clădirea lui (renovată) a devenit un reper aflat mult în interiorul

actualului port maritim.

Port - Spre a deveni evident pe fundalul ţărmului, ca la cele mai multe

construcţii de felul acesta farul a fost vopsit astfel încăt să îl facă foarte

vizibil de la mare distanţă venind dinspre mare spre ţărm (pe timp de zi)

pentru că pe timpul nopţii lumina lui dădea semnul de prezenţă navelor

aflate în larg.

Port - Neexistând restricţii de acces deosebite, multă vreme, a face

promenadă până la platforma farului venind pe dig sau pe sub digul

de larg (pe vreme favorabilă) era un lucru plăcut, mai ales la ceasurile

înserării. Pe timpul comunismului locuitorii nu aveau dreptul să circule

pe dig. Era păzit de militari.

Port - Uneori, din dorinţa de a fi aproape de cei ce soseau de pe mare

se putea ajunge până la far unde se făceau semne de bun sosit navelor

ce executau manevra de intrare în port.

Port - Briza mării aducea un efect benefic alături de cel al mersului în promenadă.

Port - Portul Constanţa a avut permanent o neoprită creştere. Fotografia aeriană

din 1918 comparată cu cea din 2008 arată marea transformare a portului maritim

Constanţa.

Port - Referitor la farurile unui port sunt câteva lucruri elementare de ştiut.

În primul rând există aşa numitul far de aterizare. Lumina lui este la o astfel de înălţime

încât să fie vizibilă de la mare depărtare. Fie că este o clădire puţin înaltă dar aşezată

pe o înălţime dominantă a portului sau cum este cazul farului de aterizare Constanţa

pentru care s-a construit o clădire proprie de o înălţime apreciabilă. Farul de

aterizare Constanţa a fost construit în anii 1959-1960 şi este un simbol al oraşului.

Pe timpul întunericului, în condiţii de vizibilitate normală lumina lui este distinctă de la

distanţa de 24 de mile nautice (aprox. 45 Km). Este de asemenea echipat cu antene

pentru sisteme de radiofar atât pentru navigaţia nautică cât şi pentru navigaţia aeriană.

Port - La capătul digului de larg al unui port se află farul alb. Acesta marchează zona

de intrare sub protecţia digului şi este reperul faţă de care manevrează navele

pentru a ajunge în interiorul portului. Multă vreme Farul Carol, după cum am explicat

anterior a avut dubla funcţie de far de aterizare şi de far de intrare.

Port - La intrarea în bazinul portului de o parte şi de alta a pasei de intrare, pe capetele

digurilor interioare se află cele două faruri de acvatoriu, roşu şi verde. Luminile lor

indică pe timp de noapte locul pe unde trebuie să manevreze nava pentru a intra sau a

pleca din port. Pe timp de zi farurile au elemente distincte de culoare roşie şi verde.

Dispunerea farurilor roşu şi verde este astfel făcută încât atunci când nava soseşte de

la larg să aibă lumina roşie în partea stângă (pe partea inimii, ca regulă uşor de

memorat) şi lumina verde pe partea dreaptă. La ieşirea din port, lumina roşie se va

afla pe partea dreaptă a sensului de deplasare al navei. Trecerea de un reper de

navigaţie se numeşte ”dublare”. De aceea în jurnalele marinăreşti intrarea/ieşirea din

port este consemnată cu expresia ”dublat farul roşu” iar intrarea/ieşirea de sub

adăpostul digului de larg este adnotată cu ”dublat farul alb”. A nu se desconsidera

importanţa farului verde datorită expresiei citate mai sus. Farul verde este precum

reversul unei medalii. Fără revers nu poate exista avers. Din considerente de a

formula o exprimare succintă marinarii iau ca bază poziţia farului roşu al acvatoriului

unui port. (n.b. - Cuibul Reginei a fost construit la baza digului farului verde).

O mică rimă mnemonică din marină spune: ”Verde`n verde, roş în roş/Drumu-i bun din

moş-strămoş”. Aceasta înseamnă că navele care au felinarele (culorile distinctive

din borduri) de culoare verde şi roşie (verde = tribord - dreapta şi roşu = babord -

stânga) vor manevra de aşa natură încât să treacă una pe lângă alta arătându-şi

reciproc culorile de acelaşi fel. Acelaşi lucru este valabil şi la intrarea în porturi.

Navele vor avea lumina roşie spre farul roşu şi lumina verde spre farul verde. Când

două nave se văd reciproc pe culori opuse roşu spre verde sau verde spre roşu, se

face evitarea coliziuni de către nava care vede pe culoarea sa verde culoarea

roşie a celeilate nave (valabilitatea prioritatăţii de dreapta la navigaţia pe mare)

Farul Carol I a fost ”vandalizat” de către activiştii politici ai perioadei comuniste şi a fost
văduvit de efigia în bronz a regelui Carol dispusă pe partea de sud a corpului de clădire.
După anii 1990 efigia a fost refăcută şi montată pe locul iniţial. Pe latura dinspre nord
se afla (a rămas acolo si in perioada comunistă) efigia împăratului Traian.

La inaugurarea Farului şi încheierea lucrărilor mari din port (27 septembrie 1909)

deasupra uşii de intrare în clădirea farului a fost montată o placă comemorativă.

Port - Farul Carol I după renovarea sa.

Farul verde văzut de pe partea de vest a clădirii Pavilionului Regal.

In timpul celui de-al doilea război mondial intrarea în port dinspre mare era

protejată de un sistem de bariere pe flotoare pentru protecţia împotriva

torpilelor lansate de la larg sau a accesului submarinelor. inamice în port.

Plasele erau deservite de un serviciu special din sistemul defensiv al portului.

La baza digurilor şi pe diguri, spre larg se afla un sistem

de spalieri cu sârmă ghimpată ca sa nu permită scafandrilor

de luptă să se infiltreze în port prin escaladarea digurilor. În

fotografie digul de la Cuibul Reginei.

Pe harta se află locul unde Regina a ales să-i fie ridicată

clădirea ei de suflet dintre cer şi apă.

Aflaţi deja la o vârstă înaintată, Carol I şi Elisabeta

foloseau orice prilej de a fi pe timpul verii la Constanţa.

Fiind surprinsă în mod deosebit de poziţia platformei

de la digul farului verde, regina Elisabeta a insistat pe

lângă Regele Carol I şi a primit acceptul pentru ridicarea

unui pavilion pentru uzul personal în acel loc. Pavilionul

regal a fost proiectat de Victor Ştephănescu şi construit

de Anghel Saligny şi echipa sa de ingineri, după ideile

Reginei Elisabeta. Constructia era una simpla si modesta.

Regina a dorit confort dar nu si lux.

Port- Aspectul pavilionului făcea oarecum o trimitere către suprastructura unei nave.

S-a dat în folosinţă în jurul anului 1911. Clădirea avea la parter un loc în care

stăteau gărzile. La etaj erau un salon de primire, dormitorul şi câteva camere,

în plus a fost proiectată o terasă foarte frumoasă deasupra mării, de unde regina,

mai ales către bătrâneţe, îmbrăcată în alb, cu părul lung şi alb, stătea pe terasă

şi ura vapoarelor care plecau în larg „Drum bun!" şi „Noroc!". Tot echipajul se

aduna pe punte şi o saluta pe regină la plecarea şi la venirea în port.

„Acolo unde se isprăveşte partea înaltă a digului, care apără portul de valurile mării, e un pavilion modest ce seamănă mai mult cu o cabină de vapor. În încăperile strâmte ale acestui loc de odihnă s-a adăpostit, în primăverile şi verile anilor din urmă, regina-poetă Carmen Sylva”

„Augusta era dispărută spre sfârşitul vieţii sale era veşnic suferindă şi medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării care într-adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina – poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese şi impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei şi în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spuneam adesea, clipe de intensă mulţumire. Mântuirea trupului bolnav şi încântarea sufletului legase pe fosta regină de ţărmul acesta”.

Ziarul ”Sirena” 1916

Regina organiza în „cuibul” său, aproape în fiecare zi, ceaiuri literare sau recepţii pe care ziariştii le considerau „de o simplitate încântătoare”.

„Marea suverană se interesa de aproape tot ce privea manifestările vieţii superioare în oraşul nostru. Îndeosebi arta şi caritatea împodobeau sufletul său ales. Într-o zi a venit cu deosebită plăcere să patroneze în sala cazinoului un festival literar, organizat de o ceată de scriitori ce se aflau atunci în oraş şi care mai adusese şi pe alţii din Bucureşti”.

După moartea Elisabetei, ziarele deplângeau soarta Pavilionului, care stătea „părăsit şi trist”, după ce fusese „singurul loc între ape cu care firea Reginei se simţea în consonanţă”

Ziarul ”Sirena” 1916

„Plec pentru câteva zile la Constanţa şi asta îmi va face bine, căci marea mă reface

minunat, mai bine decât munţii, pe care îi suport mai greu.” (Bucureşti, 15 mai 1905)

„Mie mi-a fost dragă marea mai mult decât pot spune. Să locuiesc în căsuţa de lângă

far a fost o mare plăcere, iar salutarea vapoarelor care vin şi pleacă o bucurie în

fiecare oră!” (Sinaia, 19 iulie 1911)

„Plec din nou la Constanţa. Călătoria pe Dunăre din păcate nu va avea loc

de data aceasta. Dar de Constanţa nu mă pot lipsi. Este singurul fel, cum

pot suporta întregul an. Eu cred că şi Regele va veni şi îşi va găsi o bucurie.

Forfota din port este atrăgătoare şi pentru el şi îi alungă plictiseala pe care

o are marea de obicei asupra lui. Ce păcat că nu o îndrăgeşte şi el la fel ca mine!”

(Bucureşti, 21 mai 1913).

Suverana pe platforma dinspre răsărit

În jurul suveranei rămâneau de multe ori doar gărzile din

paza Pavilionului.

La doi ani dupa moartea Reginei Elisabeta (1916), "Cuibul Reginei"

a fost abandonat, iar in 1927 a fost complet distrus de un incendiu.

Cladirea a fost refăcută din dispoziţia Reginei Maria în anul 1928

de către arhitectul Victor Ştefănescu care a reconfigurat-o şi a

construit-o din beton şi zidărie.

Iarna anului 1929 a fost cea mai friguroasă din istoria consemnată

a Constanţei. Imaginile surprinse la Cuibul Reginei şi pe dig,

precum şi la Farul Carol I arată pe cât de groasă a fost gheaţa

depusă de furtunile acelei ierni.

Iarna anului 1929 - (februarie)

Vizita La Constanta a Ţarului - 1/14 iunie 1914.

Ţarul Rusiei avea legături de rudenie cu Regele Carol I al României. Principele Moştenitor Ferdinand al României era căsătorit cu Maria, nepoata Ţarului Alexandru al II-lea şi respectiv verişoara a lui Nicolae al-II-lea. A existat la un moment dat chiar perspectiva unui mariaj între prinţul moştenitor Carol Caraiman (viitorul Rege Carol al II-lea) şi Marea Ducesă a Rusiei, Olga.
Vizita Ţarului şi a Familiei Imperiale Ruse din 1914 a reprezentat o vizită de răspuns la cea pe care Regele Carol I o efectuase în iulie 1898, însoţit de Principele Ferdinand şi de primul-ministru D.A.Sturdza, în Rusia, la invitaţia Ţarului. Discuţiile politice de la Constanţa au vizat necesitatea menţinerii păcii în Balcani şi a respectării Tratatului de la Bucureşti din 1913.

Ziarul “Dobrogea Jună” a relatat cu lux de amănunte ziua

petrecută la Constanţa de Regele Carol I al Romaniei şi soţia

sa, Regina Elisabeta, Prinţul Moştenitor (pe atunci) Ferdinand

al României şi soţia sa, Maria (viitorii suverani ai României Mari),

Prinţul Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Ţarul Nicolae al II-lea

al Rusiei, Ţarina Alexandra Feodorovna şi cei cinci copii ai lor,

marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi ţareviciul Alexei:

“La orele 8 a.m. a pornit din portul Constanţa vaporul Ovidiu,

având la bord pe comandorul Mărgineanu, împreună cu toţi piloţii

portului, spre a întâmpina yachtul imperial Standard, precedat

de crucişătorul Cahul şi Almaz şi urmat de întreaga escadrilă rusă

din Marea Neagră. Compania de onoare cu muzica şi drapelul a

luat loc la debarcader, lângă pavilionul Reginei.

O splendidă alee leagă pavilionul Reginei de pavilionul special

amenajat, construit pentru primirea Suveranilor Rusiei.

Aleea continuă spre oraş, ca un drum al florilor, presărat cu

crizanteme şi margarete.

Bricul Mircea, aflat în rada portului, a salutat sosirea escadrilei ruse

prin 31(?!!! - tradiţional 21) de lovituri de tun. Şase aeroplane se

înalţă deasupra mării. Yahtul ajunge în portul Constanţa Din flota

ţarului mai fac parte crucisatoarele, Cahul şi Almaz, plus 4 contratorpiloare.

La intrarea în port, yachtul Standard a fost pilotat de personalul român,

iar operaţiunile de acostare au fost executate sub conducerea

căpitanului Botez-Jean Bart, cu o precizie remarcabilă.

Alaiul a fost condus spre pavilionul reginei şi nici unui ministru nu i s-a permis să

asiste la întrevederea celor doi şefi de stat, întrucât vizita a fost de la început

declarată ca având un character intim. Marea ducesă Olga, cu un aparat de fotografiat,

a imortalizat secvenţele memorabile.

Alaiul a pleacat spre catedrală, asistă la un ceremonial religios,

ţinut de un sobor de preoţi, condus de episcopul Nifon. După

terminarea slujbei, atât familia regală rusă, cât şi cea română,

s-au miruit la iconostas, sărutând o icoană a Sfântului Nicolae şi

o cruce din aur, care apoi, aşezate într-o cutie din catifea, au fost

dăruite ţarului.

Pe terasa Cuibului Reginei Regele Carol I a fost îmbrăcat în uniformă

de mareşal rus iar Principele Ferdinand în uniformă de general rus.

Trecerea în revistă a gărzii de onoare a garnizoanei Constanţa s-a

desfăşurat pe platforma special amenajată la intrarea Cazinoului.

Primarul Constanţei, Virgil Andronescu, oferă oaspeţilor

pâine şi sare de pe o tavă din aur masiv, comandată

special pentru eveniment. Tava are marca oraşului şi inscripţionat

România, iunie 1914.

Fotografii realizate de familiile regale cu prilejul vizitei Ţarului Nicolae II

Presa vremii din Rusia şi din România a consemnat pe larg evenimentul.

Au fost bătute o serie de medalii care au consemnat evenimentul vizitei Ţarului..

venimentul.

După refacerea Cuibului Reginei din 1928 de către arh. Victor Ştefănescu clădirea

a fost folosită în diverse scopuri de către administraţia portului.

La data de 28 mai 1931 cu prilejul executării unui marş de instrucţie al distrugătoarelor Regele Ferdinand şi Regina Maria în Mediterana şi la Malta Cuibul Reginei a constituit platforma de ceremonie a festivităţilor de plecare. Pe platforma de sus se află Regele Carol al II-lea şi principele Mihai care realiza fotografii cu aparatul foto portabil iar pe platforma intermediară se remarcă viceamiralul Vasile Scodrea şi aghiotanţii săi .

Copii din oraş organizau partide de înot la baza digului dinspre farul verde.

Odată cu modernizarea portului o parte din clădirea reginei

Elisabeta a fost demolată pentru construirea prelungirii digului

de larg şi construirea danelor militare şi de remorchere.

După anii 1990 clădirea rămasă din vechiul Cuib al Reginei

a fost modificată şi nu a păstrat aproape nimic din ceea ce

a fost ea la început. A fost transformată în Muzeu al Portului

Constanţa iar pe fotografie se poate observa modul în care ea

este dispusă pe dană în momentul de faţă.

Făcând o parafrază a vremurilor trecute asociate cu natura cea

veşnic dezlănţuită, putem considera că furtunile sunt cele ce se

năpustesc peste uscatul locuit de oameni. Se vor înfrunta dar

menirea omului şi mai ales a celor de la malul mării este aceea

de a răzbate prin furtuni.

Digurile apără porturile, farurile călăuzesc marinarii. Cei ce sunt în

preajma digurilor şi a farurilor iubesc deopotrivă zbuciumul şi calmul apelor

şi al cerului şi vor şti să le aducă prinosul gândurilor ce ne călăuzesc rostul

dinspre trecut spre zilele ce vin din viitor. Cuibul Reginei a fost şi va fi loc

al Constanţei. Pentru regină a fost locul unde apa îngemănează cerul.

Pentru noi a devenit loc din istoria acestor locuri.

Pe lângă foarte multe chestiuni de mare însemnătate nu s-a trecut cu vederea

emiterea de insemne pentru comemorările evenimentelor.

S-au bătut astfel o serie de medalii şi plăci comemorative.

Este de remarcat felul foarte amănunţit cum au fost redate

multe din amănuntele de construcţie

Constanța peninsulară - 1928

Constanța - Piața Independenței - cca 1900

Gara Mamaia - 1910

Gara Mamaia - 1906

Străbunicul cazinoului de azi - prima construcție numită Kuesaal - cca 1883. Imobilul era făcut din lemn și paiantă, pradă ușoară pentru vânturile puternice de la malul mării, necesitând reparații foarte dese. După aproape un deceniu, o furtună serioasă l-a avariat atât de grav în cât Consiliul Comunal al Constanței a decis demolarea Kursaalului și construirea unui local mai trainic.

Terasa celui de al doilea cazinou realizat tot din lemn - 1892

Cel de al doilea cazinou care avea două terase - 1892

Farul genovez și coborârea spre cel de al doilea cazinou - 1892

Inaugurarea băilor Mamaia - 1905

Băile de la Mamaia - 1907

Piața Ovidiu - cca 1890

Băile Mamaia - 1928

Băile Mamaia - 1912

Gara Mamaia - 1912

Pavilion și plaja Mamaia - 1910

Gara și trenul la Mamaia - 1913

Pavilionul și băile Mamaia - 1910

Au fost asanate din mlaştinile şi smârcurile de pe malul lacului Siutghiol şi au fost

demolate parte din vilele ce fuseseră construite înainte de cel de al Doilea Război

Mondial la Mamaia.

Ziua Marinei - 1926 - în zona falezei și a portului

Abia după ce s-a deschis partea dinspre mare a statiunii prin terminarea ansamblului

de hoteluri s-a trecut spre zona Lacului Siutghiol si a inceput amenajarea

suprafeței de uscat precum și amenajarea spațiilor

Hotel Yalta - 1950 - Ceva mai târziu hotelul a fost redenumit ”Bucureşti”

iar ulterior el a fost atribuit lui Gică Hagi şi i-a fost schimbată denumirea

în Hotel Yaky.

Băile Mamaia - 1937 - digul de beton și tobogane

Stațiunea și plaja Mamaia - 1968 - Plaja nu fusese împărțită de hoteluri particulare ci era a tuturor

Cazinoul văzut spre mare - 1940

Cazinoul Mamaia văzut dinspre mare - 1940

Viața pe plaja Mamaia - 1910

Băile Mamaia - 1915

Băile Mamaia văzute dinspre mare - 1941

Palatul Reginei Maria la Mamaia - 1930

Fostul Hotel Rex - 1968

Imagini pentru Plaja Mamaia în Timpul Războiului

Plaja Mamaia cu sârmă ghimpată în timpul războiului - 1942 - soldat german

Reședința regală de vară - 1941

Autobuzele Constanța – Mamaia – 1935 Stațiile: - Piata Ovidiu - [Strada] Carol -

Bulevard [Mamaia] - Decebal - Moldovei - Tataia - Mamaia (Cazinou) Autobuzele

aveau fiecare "20 locuri pe scaun, 8 în picioare"; ele faceau curse regulate, cu 5 lei

biletul, până la 12 noaptea.

Chiar dacă nu făceau parte din nobilime, doamnele secolului XX,

îşi dezvăluiau formele pe plajele de pe litoralul românesc, însă

erau întodeauna însoţite de domni. Lângă plaja Tataia se afla

un parc cu acelaşi nume şi o staţie de tren care ducea către

Mamaia. Deşi este foarte puţin cunoscută, la mare căutare se

afla atunci şi plaja Wartanoff, care se afla în zona nordică a

plajei Modern de astăzi. După ce s-a extins spre nord, plaja

Wartanoff a devenit Plaja Domniţa Ileana (Ileana era fiica cea

mică a regelui Ferdinand I).

Năvodari - 1980 - Complexul de odihna pentru copii al Uniunii Generale a Sindicatelor
din

Romania

- In timpul vacantei de vara copiii si tinerii beneficieaza de factorii de cura
heliomarina ai litoralului Marii Negre.

Constanța - 1907

Sosirea la Constanța a trenului de la Mamaia - 1910

De observat frânghia de ajutor de care se țineau cei din apă, care nu lăsau pălăriile pe plajă -1910

1902 - Băi din Constanța

1912 - de observat treptele de urcare în tren de pe peron

Mamaia - Gara - 1910

Plaja Mamaia - 1956

Constanța -Teritoriul cartierului Viile Vechi, aşa cum arăta el în 1936, este împărţit

astăzi în Faleză Sud, Kilometrul 4 şi Abator. Cartierul era traversat, la vremea

respectivă, de la nord la sud, de Şoseaua Mangaliei.

1912- Atracția falezei

Băile Constanța - ora pentru doamne - 1910 - Intre stâlpii de lemn din apă exista întisă o frânghie
de protecție și de delimitare

Băile de la Mamaia - 1908

Constanța - B-ul Elisabeta și farul genovez - 1910

Constanța - 1920-30 - taluzul dinspre mare

Portul Constanța - 2000

Vedere generală cu Piața Ovidiu și portul - 1990

Vedere generală port - 1910

Faleza dinspre actualul port Tomis și palatul Sturza (dispărut) - 1890

Băile de mare din Constanța - 1900

Constanța - str. Mangalia - 1910

Piața Independenței devenită Piața Ovidiu - 1898

Anii 1930

Cazinoul -interior - 1930

Cazinoul - interior -1930

Palatul Sturza dinspre actualul port Tomis - 1900 - dispărut

Deși construit ulterior inaugurării edificiului, odată cu zidirea ferestrei-scoică
dinspre mare, acest salon a astupat priveliștea extraordinară dinspre mare.

Port - Poarta 1 - 1898

Sărbătoarea semicentenarului revenirii Dobrogei la patria mamă - 1928 - s-au implicat Guvernul, Casa regală, numeroase asociaţii, ligi şi, foarte responsabil, presa - Piața Ovidiu

Vedere generală cu porțiune de port și cu Cazinou - 1920