NIMES

In 1995, când cumărasem o mașină rubinie marca Daevoo, tipul Cielo, una dintre primele aduse în țară din Coreea de Sud, i-am făcut prima probă la drum lung între-o excursie lungă și placută în Austria. A fost o mașină elegantă, joasă, aerodinamică, supraviratoare și cu viteză mare, creată parcă special pentru a rula zglobiu pe autostrzi, A fost prima mea mașină din noua generație, ce anunța progresele anilor 2000. Am iubit mult acea mașină. A trecut foarte puțin timp și am pornit cu noa mea mașină într-o călătorie spre Spania.

Am ocolit prin Austria, sudul Germaniei și vestul Franței, datorită condițiilor de atunci pentru acordarea vizelor de călătorie spre Occident și datorită faptului că în fosta Iugoslavie era încă un război civil aprig.

După ce trecut frontiera germană spre Franța pe la Freiburg, am parcurs un drum plung spre sud, trecând prin Besancon, Chamonix și Grenoble până la Cannes. De acolo am urmat coasta de sud a Franței spre Spania.

Incă de acasă ne propusesem să oprim și prin renumitele orășele franceze din însoritul sud francez. Am avut în plan să oprim la Nimes, cu apropiatul Pont du Gard, la Arles și Avignon.

Când am ajuns la Nimes am constat că planul nostru de a-i acorda numai câteva ore, eventual puține, nu se acorda cu surprizele oferite de străvechiul oraș, așa că a trebuit să-I acordăm o zi întregă și foarte densă în impresii. Bugetul de timp a trebuit mărit substanțial.

Orasul Nimes (Nemausus) a fost una dintre cele mai importante colonii ale lumii romane. Traversat de Via Domitia, ruta ce lega Roma de Spania, orasul avea o amplasare de exceptie într-o intersectie culturala si comercială de importanță majoră. Nimes si-a atins apogeul sub domnia împaratului Augustus. Din aceasta epocă datează celebrele monumente romane ale orașului și considerate a fi printre cele mai frumoase si bine conservate din anticul imperiu: Turnul Magne, Poarta Augustus si Poarta Frantei sunt mărturii ale vechii incinte a orașului; Casa Pătrata este un templu dedicat lui Lucius si Caius, nepoti și fii adoptivi ai împaratului Augustus; Arenele, un amfiteatru remarcabil conservat care a fost, conform istoriei, loc de spectacole, fortareață si locuință; Castellum divisorium, punctul terminus al apeductului roman etc.

La sfârșitul Evului Mediu, Nimes a cunoscut o perioada înfloritoare, mai ales in domeniul textilelor. Aici s-a creat celebra pânză de Nimes, precursoarea denimului.

In Secolul Luminilor sunt construite, in jurul unui izvor antic, vastele si somptuoasele gradini “Jardin de la Fontaine”, proiectate de Mareschal.

Construirea cailor ferate in sec.al 19-lea a favorizat dezvoltarea exporturilor, în special a pînzei de bumbac, solidă si ieftină, lucrată de un anume Lévi-Strauss. Aceasta era de fapt materialul de blugi purtat acum la nivel mondial. Nimes-ul de azi este “oxigenat” de 409 ha de spatii verzi si 1200 ha de paduri. Tot aici se întâlnesc muzee, biblioteci, teatre, complexe sportive, piscine (dintre care una cu basin olimpic) si stadioane.

Imensa esplanadă Charles-de-Gaulle din oraș ne-a oferit o parcare auto excelentă și o primă impresie atractivă prin Fântâna Pradier (1851) și prin biserica Sainte-Perpétue-et-Félicité.

Doar după câțiva pași am ieșit direct în piața largă din jurul Amfiteatrului roman (les Arènes) construit pe la anul 70, renovat în 1863 pentru a adăposti luptele cu tauri, obișnuite în sudul Franței. Motiv pentru care este încă funcțional și este cel mai bine păstrat amfiteatru din Franța.

Arena propriu-zisă din Nimes are dimensiuni de 133 x 110 metri și găzduiește și în prezent în mod curent spectacole. Are o capacitate de 16300 spectatori așezați pe 34 rânduri de bănci.

De pe Boulevard des Arènes am continuat periplul pe bulevardul Victor Hugo, și, lăsând în stânga biserica Sfântul Paul, am ajuns în câteva minute la Casa Pătrată (La Maison Carrée), un fost templu a cărui fațadă este cea mai bine păstrată din tot teritoriul fostului Imperiu Roman. Construcția finalizată în anul 2 al erei noastre, a fost dedicată nepoților și fiilor adoptivi ai împăratului Augustus, Caius și Lucius Caesar. Spațiul interior, suprinzător de mic raportat la dimensiunile exterioare, adăpostește în prezent un muzeu al orașului. Este un vestigiu minunat care te atrage să-i dai ocol pe îndelete și să-l mângâi cu priviri atente.

In jurul templului s-a degajat o piață dreptunghiulară foarte largă pentru a-l pune în valoare. Piața este protejată de borne scunde de beton în formă de trunchiuri de con Eu am găsit între două dintre aceste borne un spațiu malarg în care am parcat mșina. La plecare am uitat de constrângerea mea dintre acle borne și am dat înapoi imprudent. Am auzit un scrâșnet nemilos care mi-a provocat o durere aproape fizucă. Când am coborât am constatat că încălecasem cu sptele mașinii borna din spate. Mașina fiind nouă-nouță, paguba mi s-a părut cu atât mai dureroasă. După ce am scos-o din poziția aceea am evaluat avaria. Porțiunea din spate se înfundase mult în partea de jos. Dureros, dar m-am autocalmat gândind că voi schimba scutul din spate la întoarcere la Craiova. Am continuat traseul propus spre altevestigii antice. Dar ca să termin subiectul cu avaria mașinii trebuie să menționez că a doua zi de dimineață când am fost atras de avarie am constatat cu stupefacție și satisfacție că lovitura nu se mai cunoștea. Piesa, adică, scutul despate își revenise coplet la nrmal. Rămăseseră numai niște foarte mici zgârieturi ale vopselei, nesemnificaetive. Miraculos material.

După o masă frugală servită înainte de prânz într-un restaurant din apropierea Tempului (La Maison Carree), pe o stradă umbrită de două șiruri de arbori cu coroane globulare ce se uneau peste carosabil.

Mai departe ne-am îndrptat spre “Jardin de la Fontaine”, grădină publică care a fost amenajată printre primele din Europa și este și astăzi printer cele mai remarcabile. Grădina pune în valoare două vestigii antice de mare valoare, Turnul Magne și templul Dianei.

In sec.al 18-lea, lucrările de reglare a debitului unui izvor au scos la iveală multe vestigii ale erei romane printer care un sanctuar dedicat lui Augustus și un teatru antic. Grădinile Fântanii au fost amenajate în anul 1745 pe baza acelor rămășițe. Acestea au făcut posibilă evidențierea a două alte monumente romane care au rezistat foarte bine testului timpului, Templului lui Diana și Turnul Magne. Proiectul a fost condus de Jacques Philippe Mareschal, inginer militar al regelui Ludovic al XV-lea și director al fortificațiilor din provincia Languedoc.

Turnul Magne este un vestigiu impunător al incintei romane foarte lungi ce înconjura orașul Naumasus di Galia Narbonensis. El domină “Jardin de la Fontaine” de pe colina Cavalier. Turnul Magne este o clădire preromană transformată în timpul împăratului Augustus.

Avea 18 de metri înălțime la sfârșitul sec.al 3-lea e.A, apoi înălțimea de 36 de metri în vremurile romane. Acum turnul are doar 32,50 m.

Acesta este compus dintr-o bază octogonală, a cărei formă neregulată se explică prin forma turnului de piatră uscată pe care îl cuprindea. Acesta din urmă pot fi totuși văzut în interiorul turnului, în negativ. O rampă curbă, de 70 m lungime, din care a rămas partea dinspre sud și o parte a ultimului arc, conducea la drumul de rond care parcurgea primul etaj. De acolo se putea ajunge la cortina de la același nivel, la nord și la vest. Deasupra acestei etape integrate în incintă, turnul poligonal este complet orb. Accesul la terasa, care inițial a încoronat întregul, a fost făcută apoi de o scară dispusă în interiorul turnului. Ultimele două niveluri au fost decorate, una din pilaștrii toscani, cealaltă, care a dispărut aproape complet, cu coloane.

Au fost formulate multe ipoteze despre scopul originar al turnului. In vremurile romane, prin structura sa integrată în incintă, putea juca un rol defensiv de un turn de veghe sau un semnalizare. Prin dublarea înălțimii sale, armata romană își demonstra și puterea.

Tot în “Jardin de la Fontaine” am trăit clipe de admirație pentru talentul roman în construcții apropiindu-ne Templul Dianei, un monument roman construit în secolul 1 al erei Noi (e.N.).

Edificiul face parte din sanctuarul a fost un nimfeum dedicat lui Augustus. Cu toate acestea, funcția sa principală este încă discutată. Planul său de bazilică exclude faptul că este un templu roman, iar termenul "de Diane" (al Dianei) nu se bazează pe date arheologice sau istorice cunoscute până în prezent. A reușit să găzduiască o bibliotecă. După cum am spus, edificiul datează din timpul împăratului Augustus, fațada fiind probabil reamenajată în timpul sec.al doilea. In Evul Mediu pe acest loc s-a aflat o mănăstire, fapt care explică conservarea structurii romane. Toate vestigiile care nu le foloseau au fost distruse de creștini în cursul primelor secole ale evului mediu timpuriu. S-ar putea arecia că tot ce nu au distrus barbarii invadatori au distrus mai răzbunător creștinii.

Săpat parțial într-o latură a colinei, edificiul a fost inițial înconjurat de încăperi adiacente și a sprijinit un etaj sau o terasă. Fațada principală, străpunsă de trei ferestre arcuite, a păstrat două niveluri.

Astăzi, rămășițele constau în principal dintr-o cameră boltită, cu o lungime de 14,52 m și o lățime de 9,55 m, flancată de două scări, care au permis accesul spre nivelul superior. Această încăpere avea ca acces numai o ușă, lipsită de sistem de închidere, și fereastra care o depășește. Peretele lateral nordic dezvăluie o serie de cinci nișe dreptunghiulare suprapuse alternând unele triunghiulare cu unele semicirculare. Intre nișe era plasată o coloană de susținere din ordin compozit. In partea de jos, trei compartimente mai adânci au tavane împodobite cu casete sculptate.

In timpul săpăturilor din 1745, a fost descoperită podeaua antică realizată din „placi de marmură de diferite culori“ (décor numit opus sectile), la care a rămas mortarul de sprijin.

Un alt vestigiu al orașului este Poarta Augustus Construcția a fost numită anterior "Porte d'Arles" și datează din primul secol îal erei Noi (e.N.). A fost apoi parte a lungului zid roman din Nemausus și a fost una dintre principalele porți ale orașului. A fost, de asemenea, punctul de intrare al căii numite Via Domitia în colonie. Astăzi, rămășițele sale sunt situate la est de districtul Écusson.

Poarta este prevăzută cu patru arcuri semicirculare, incluzând două deschideri centrale mari și două laterale mici, cu destinație pietonală. Poarta a fost anterior flancată de două turnuri semicirculare. Localizarea acestor turnuri este indicată pe trotuar printr-un cerc de pietre plate mari.

Un alt vestigiu antic roman ce a aparținut incintei orașului este Porte de Frace. Construcția Porte de France datează din primul secolul 1 e.N. Această poartă a orașului nu era la fel de importantă ca cele două intrări principale (și anume Poarta lui Augustus și Poarta Cadereau), dar rămâne cunoscută astăzi din cauza stării sale de conservare. Deși era o poartă relativ modestă, avea încă un portcullis. Contrar a ceea ce sa crezut înainte de descoperirea Porții Cadereau, nu a servit drumului domitian spre Hispania, ci mai degrabă a fost o cale secundară. In fortificațiile orașului au fost străpunse probabil mai multe porți de acest tip. In acest caz, este singura care a supraviețuit. Astăzi, ea are același nume cu strada care o străbate, strada Porte de France.

Poarta este prevăzută cu o singură arcadă. Partea superioară conține rămășițele a patru pilaștri și o cornișă.

Ultimul vestigiu vizitat a fost Castellum divisorium sau castellum aquae un monument roman construit tot în primul secol al erei Noi. In vremurile romane, obiectivul constituia punctual terminal al apeductului ce aducea apa din Fântâna numită Eure la Nemausus, prin Pont du Gard. După ce parcurgea în jur de cincizeci de kilometri, apa era distribuită în întreg orașul prin intermediul conductelor, ale căror deschideri pot fi văzute astăzi.

O construcție remarcabilă, dar mult mai recentă a orașului este biserica în stil neo-roman, Sfântul Paul (1835-1849). Este un edificiu masiv și minunat decorat ce face cinste arhitecturală și artistică.

Sub razele roșii-portocalii ale unei după amieze mediteraneene am pleat cu mare interes la minunea romană numită Pont du Gard. Impresiile trebuiau alăturate celor din Nimes.