luni, 29 februarie 2016

CABANA BABELE X


Cabana Babele din Bucegi are un trecut destul de bogat. Situat la 10 minute de cabana Babele, Sfinxul a fost fotografiat, se pare, pentru prima dată, prin anul 1900. El a fost denumit astfel abia începând din anul 1936. Imaginea de sfinx a apărut in momentul în care stânca a fost fotografiată dintr-un anumit unghi. Megalitul capătă cel mai limpede contur pe 21 noiembrie, la apusul soarelui. Cabana Babele este situată la altitudinea de 2206 metri și are o capacitate de 108 locuri. In Masivul Bucegi mai funcționează alte opt cabane.



SFINXUL
Situată pe platoul Munților Bucegi, sub Vârful Babele, această cabană reprezintă baza turistică centrală a Munților Bucegi, aici încrucișându-se principalele drumuri. Ciupercile gigantice de piatră numite popular "Babele" - monumente ale naturii - aflate chiar în fața cabanei și "Sfinxul" din imediata ei apropiere, constituie atracții în plus, explicând afluența turiștilor la această cabană. Iarna, și mai ales primăvara, cabana Babele servește ca bază pentru practicarea schiului.




Sfinxul din Bucegi (alt. 2216 m) este situat la 10 minute de cabana Babele. El a fost denumit astfel abia începând din anul 1936. Imaginea de sfinx a apărut în momentul în care stânca, azi înaltă de 8 m și cu o lațime de 12 m, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce pornește de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din preajmă. Stânca cu înfățișare de om privește spre cercul de precesie al echinocțiilor. Megalitul capătă conturul cel mai limpede în fiecare an la 21 noiembrie, când apune soarele.


CABANA BABELE - 2000

Alături de Sfinx se înalță grupul de stânci cunoscute sub numele de "Babele". Păstrând legătura cu Sfinxul ele au fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman" fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Se are în vedere și alternanța rocilor, gresii și calcare, de pe platou.
Insă nu poate fi negată intervenția umană la finisarea formelor mai mult sau mai puțin regulate. Până acum, nici o dovadă stiințifică nu a putut explica pe de-a întregul acest fenomen și astfel, legendele din jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul

BABELE



CABANA BABELE în construcție


SFINXUL

CABANA BABELE - 1965

CABANA BABELE - 1967

CABANA BABELE - 1967

CABANA BABELE - 1976

CABANA BABLE - 70-80

CABANA BABELE - 1951 - BABELE

BABELE - 1986

BABELE - 1965



CABANA BABELE - doi turiști tineri au fost atacați lângă cabană - 2015

Pe 1 noiembrie se vor împlini 77 de ani de când Cabana Babele și-a deschis ușa pentru turiștii îndrăgostiți de munte. Povestea din spatele adăpostului montan este, însă, mai veche și semnificativ mai anevoioasă decât drumul care duce la ”Altarele ciclopice din Caraiman”.
Sub vârful Babele, la 2.206 de metri altitudine și la răscruce de drumuri montane, se află una dintre cele mai populare cabane din Munții Bucegi. Imprejurimile de pe acest platou, mai exact, Sfinxul și ciupercile de piatră numite ”Babele”, i-au atras pe iubitorii de munte ca un magnet, despre aceste fenomene geologice circulând numeroase legende și teorii supranaturale.
Donarea terenului de la ”Altarul Babelor”
Planul de a construi o cabană pe platoul ”magic” al Bucegilor a aparținut Asociației Drumeților din Munții Inalți ai României (ADMIR), mai exact, primului președinte al acestei Asociații, doctorul Gheorghe Dumitrescu, care a condus ADMIR între 1929 și 1934, iar apoi a fost numit președinte de onoare.
Important de menționat este faptul că ADMIR se regăsește, în istorie, sub mai multe denumiri: Asociația Drumeților din Munții Iubiți ai României, Asociația Drumeților din Munții Ialomiței și României sau Asociația Drumeților din Munții Inalți ai României, cea din urmă fiind denumirea folosită de personalitățile vremii, printre care și speologul Valeriu Pușcariu, fondator al Touring-Clubul României.
Inființată în 1929, ADMIR a căpătat statut juridic în februarie 1930. In luna aprilie a aceluiași an, la Judecătoria orașului Pucioasa (județul Dâmbovița), coproprietarii terenului de pe muntele Obâșia donează Asociației o suprafață de 10.109 metri pătrați, la punctul ”Altarul Babelor”. Acesta este terenul pe care se va construi viitoarea Cabană Babele.
Sala Odeon și Sala Dalles
Cine spune că muzica stă la baza făuririi tuturor lucrurilor, cu siguranță nu minte. Și Cabana Babele a avut parte, pentru ridicarea sa, de concerte deosebite de muzică de cameră și lieduri. Un prim concert organizat cu scopul de a strânge fondurile necesare lucrărilor viitorului adăpost din Bucegi a avut loc în februarie 1935, la sala Odeon din Ploiești.
Era nevoie, însă, de mai mulți bani. Astfel, în ianuarie 1936, a avut loc un concert la Sala Dalles din București, organizat de Ion Udriște-Olt, tot pentru a obține fonduri pentru cabana ce avea să se construiască.
Eforturile au dat roade, iar în septembrie 1936 s-a pus prima piatră a ceea ce avea să poarte numele de Casa Babele, urmând planul arhitectului Octav Doicescu. Membrii Asociației au participat și ei la construcție și au urcat pe platou, cu brațele și spinările, pietre și lemne. Piatra care a fost folosită la construirea cabanei provenea din ruinele unui vechi fort.
Bucuria a durat numai câteva luni, căci în primăvara lui 1937 a fost nevoie de noi acțiuni de strângere de fonduri. In acest sens, în aprilie 1937, tot la Sala Dalles a avut loc un alt concert organizat de ADMIR, potrivit Buletinului Alpin din decembrie 1939. Alte surse, ca turistmania.ro, spun că lucrările ar fi fost finanțate, inițial, de către președintele onorific al ADMIR, Gheorghe Dumitrescu, și mai apoi de către Uzinele Comunale București.
Despre lucrările de construcție se știe că au fost conduse de către unul dintre membrii ADMIR, Emilian Iliescu, dar  în august 1937, președintele de atunci al ADMIR, Udriște-Olt, a venit pe platoul din Bucegi să supervizeze personal construcția. O lună mai târziu, în septembrie, a fost ales și primul cabanier, Gheorghe Berceanu.
La 1 noiembrie 1937 a avut loc inaugurarea Casei Babele și s-au dat în folosință, pentru început, două dormitoare comune la etaj, o sufragerie și bucătăria de la parter. Cabana se desfașura pe trei nivele, demisol, parter și etaj. Avea o suprafață de construcție 350 de metri pătrați și o înălțime de 15 metri. Demisolul era utilizat ca depozit de pentru echipamentele schiorilor și ca sală de garderobă, dar avea și două dormitoare, bucătarie, baie, uscător și depozit de alimente, precum și o cameră pentru cabanier. La parter se găseau nouă dormitoare, o sufragerie de 100 de metri pătrați și o verandă, iar la etaj, opt dormitoare. Octav Doicescu schițase 25 de încăperi, iar capacitatea de cazare ajungea la 300 de persoane.
Popularizarea Cabanei
Din ianuarie 1938, la Cabana Babele au avut loc cursuri de perfecționare pentru schiori, activitate care va deveni o tradiție în următorii ani.
Insă boom-ul popularizării va începe odată cu ridicarea telecabinei Bușteni-Babele. In anii’70, se dorea dezvoltarea unui turism național de anvergură, astfel că Ministrul Turismului de la acea vreme, Ion Cozma, a inițiat o serie de proiecte care aveau ca rol revigorarea turismului și aducerea lui la standardele celorlalte țări. In urma discuțiilor dintre specialiștii români și firma italiană Ceretti e Tanfani, cu renume în tehnologia construcțiilor pe cablu, s-a decis construirea unor telecabine în stațiunile montane ale României.
In primăvara anului 1973 s-a început construirea telecabinei Bușteni-Babele, iar inaugurarea a avut loc în august 1978 și a constituit o atracție nu numai pentru turiști, cât și pentru Nicolae Ceaușescu. Din nefericire, liderul comunist nu folosea telecabina pentru a urca până la Cabana Babele și pentru a se bucura de peisajul superb oferit de împrejurimi, ci pentru a vâna caprele negre.
In ianuarie 1981, Ceaușescu, însoţit de soţia sa şi de câţiva apropiaţi ai lor, a urcat în telecabină și, pe toată durata traseului până la Babele, dictatorul a împușcat tot ce era negru și mișca pe zăpadă. ”Iezi, capre gestante, ţapi tineri, dormind sau lingând sare, au cazut sub focul ucigător. Telecabina a ajuns la stația din golul alpin Babele. Aici, pentru a-şi demonstra măiestria de «vânător», în faţa întregii asistenţe, a împuşcat singurul corb al acestor înălțimi, pasăre ocrotită de lege”, a povestit Vasile Crişan, unul dintre organizatorii partidelor de vânătoare ale lui Nicolae Ceauşescu, pentru revista Historia.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu