CABANA POSTĂVARUL (JULIUS ROMER) X

Recent, Cabana "Postăvarul" din masivul cu același nume, a împlinit 125 de ani de existenta. Prima cabana de la varful Omul a fost ridicata in anul 1888 si a fost prima cabana de piatra construita in Bucegi. In perioada interbelica, in masivele Bucegi și Fagaraș erau 36 de cabane, iar in 1945 numărul acestora ajunsese la 60 .Liceenii din Honterus, primii turiști. In trecut, Postăvarul avea numele "Schuler", denumire ce se trage din faptul ca venitul provenit din pășunat revedea școlii germane, elevilor (Schuler) liceului întemeiat de Honterus in 1543. In fiecare vara elevii făceau o excursie in Postăvarul, unde se distrau "cu glume si jocuri". Excursiile de acest fel, organizate in grup, au incetat in 1716, insa au fost reluate mai tarziu. 



Conducerea liceului Honterus permitea numai o data pe luna excursii in munti. In Poiana Brașov (numită și "Insula Vulgo", în secolul al XVI-lea) se putea ajunge numai pe jos sau calare. In anul 1871, Johann Gott a facut o cerere catre administratia orasului pentru aprobarea unei sume de bani, in vederea construirii unui drum de acces catre poiana. In anul urmator, vanatorii de munte au inceput lucrarile la drumul cu serpentine. Cabana Postăvarul este situata la altitudinea de aproximativ 1604 metri. Primul adapost pentru iubitorii de drumeții, din masivul Postavarul, a fost construit in anul 1883 de membrii Asociației Carpatine Ardelene SKV, fiind inaugurat pe 7 octombrie. 

Cei dintâi schiori au urcat la cabană în anul 1895. Fondatorul cabanei se numeste Julius Romer (1841 - 1926). Acesta a studiat Știintele Naturii la Viena si a fost profesor la Honterus. Intre anii 1881- 1911 a fost președintele al Asociatiei SKV Brașov. A descoperit mai multe specii de plante din Transilvania, iar in anul 1924 i s-a acordat "Ordinul Crucii" si a devenit Doctor Honnoris Causa al universității din Breslau. 
Puțini știu ca in anul 1951, în Poiana Brașov și Cabana Postăvarul s-au ținut Jocurile Mondiale Universitare de Iarna. Cabana are în prezent 70 de locuri de cazare in camere duble cu grup sanitar, in camere duble cu chiuveta si în camere cu trei până la șase locuri de cazare.

ISTORIC

Cristianul Mare sau Postăvarul („mons gymnicus“ în documente) și-a primit numele nemțesc („Schuler“) probabil pe baza faptului că venitul din pădurit  îi revenea școlii (Schule) sau, mai bine spus, elevilor (Schüler) liceului brașovean (scola coronensis) întemeiat de Honterus în 1543, Elevii făceau anual, mai ales în august, o excursie în Postăvarul și „se distrau cu glume și jocuri“. Excursiile „în aceasta formă“ s-au sfârșit în 1716. Administația liceului Honterus permitea de altfel numai o data pe lună excursii în munți (exire ad montes). Se pare că elevii liceului au fost cu adevarat primii turiști ai orașului Brașov…

SKV  Julius Romer

In 1857 doi liceeni de la cursul superior (Eduard Gusbeth și Eduard Copony) au reușit să urce pe Postăvar iarna, fapt excepţional pentru vremea respectivă, discutat și comentat îndelung în ziare ca și primele urcări pe timp de iarnă în Piatra Craiului, din 1883, in Bucegi, in 1884, și, în 1890, pe Piatra Mare.

Secțiunea brașoveană a SKV a construit și marcat două drumuri pe Postăvarul: „Drumul roşu“, care porneste de la actuala „Capra Neagră“ şi „Drumul albastru“, care porneste de pe Tampa peste Creasta Krukur. La acestea s-a adăugat, în 1883, prima cabană pe Postăvarul, construită în intervalul 2 aprilie 1881 – 7 octombrie 1883. Cabana s-a numit inițial Schulerhütte – Cabana Schuler, după numele săsesc al Postăvarului. Cabana a fost extinsă în 1891(din 1885 gospodarită și  păzită în timpul verii, începând cu 1906 și în timpul iernii) care și astăzi se mai poate vedea încorporată în actuala cabană, fiind cel mai vechi adăpost montan în funcțiune din țară. In 1903 a fost construit asa numitul Pavilion, iar în 1907 o anexă gospodărească.

In Poiana Brașov, la vremea aceea nu exista nicio casă locuită permanent. Terenurile aparțineau fie orașului, fie unor persoane particulare (Bobiţ, Lupan, Capaţana, Toropoiu, Govna, Ristea), fie unor instituții (Biserica Sf. Nicolae). Se puteau vedea ici și colo numai șure de fân. Doar turismul şi schiul au animat acest colț de natură, al cărui peisaj s-a schimbat complet într-un sfert de secol.

Incă din 1918, șeful secţiunii Braşov a SKV (dr. Gustav Philippi) a anticipat că „în scurt timp Brașovul va fi vizitat de mult mai multă lume.(…) Scopul asociației noastre este deschiderea munților prin amenajarea și darea în folosință  a drumurilor și prin construirea de cabane”.

CABANA SKV POSTĂVARUL

A urmat punerea în practică a unui frumos proiect: în august 1924 a fost dată în funcțiune actuala cabană „Ruia“ – primul hotel din Poiana Brașov. Fațada cu ferestrele orientate spre sud, sala de mese confortabilă și placută au fost o mărturie a talentului constructorului (arh. A. Schuller).

Prin construirea de trambuline (Poiana Mieilor) de antrenament și mărirea trambulinei din Poiana Mică – mult timp singurele trambuline din țară – SKV a promovat și săriturile cu schiurile…

Curând, după Ruia, au apărut și alte clădiri în Poiana Brașov. In 1924 „Turcu-Căpătâna“, langă Ruia, apoi mai multe case particulare mai mici, chiar cateva vile și Cabana Cercetașilor. Pe Postăvarul s-a construit în anii ´30 cabana fabricii de avioane IAR (cabana Cristianul Mare). Două noi pârtii de coborare erau disponibile: așa numita pârtie de pe valea cu stalpii de telefon (astazi Partia Sulinar) pentru schiorii avansați și o pârtie familială peste Crucur și Drester, spre Poiana, prelungită apoi cu „Drumul lui Gust“ până în oraș.

Cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Secțiunii Brasov, în 1931, în semn de mulțumire pentru activitatea depusă, Administrația Orașului Brașov (Primaria Municipiului Brașov de astăzi) a donat SKV terenul pe care erau construite cabanele și împrejurimile sale, pe o suprafață de 6 jugare. In anul 1933 s-a simțit nevoia de a avea o cabană mai mare. După planurile inginerului G. Frank au fost adăugate două săli de mese, un bar, o garderobă pentru schiuri și o cameră pentru ceruit schiurile. Lucrările au fost finanțate de catre Asociație și printr-o campanie de donații. S-a efectuat multă muncă voluntară – zeci de mii de caramizi au fost aduse în rucsacuri!

In 1935 a avut loc la Brașov cea de a 54-a adunare generală a Asociației, cu a cărei ocazie a fost sfințită „cabana cea noua”, la data de 1 septembrie 1935, de către primpreotul Dr. Konrad Möckel și i s-a conferit numele „Julius Römer-Hütte“ după merituosul membru de onoare Dr. Julius Römer.

O viață de munte deosebită a început să se dezvolte în această cabană, unde pe parcursul mai multor ani „parinții Postăvarului“ (Morawetz, Gust) au condus și îndrumat ziua la schi, seara la activități de cabană multi turiști și pasionați ai schiului. Schiorii se comportau ca făcând parte dintr-o mare familie. Era loc destul pentru toți în cabană și pe pârtii… Pe atunci mai exista încă în stare originară padurea de basm dintre cele două cabane. Se mergea pe jos din Poiana Brașov spre Postavaru … unii reuseau chiar 2-3 coborâri zilnice.

In chiar anul inaugurării cabanei, a trecut pe acolo scriitorul Mihail Sebastian care câțiva ani mai târziu a publicat romanul “Accidentul” a cărui acțiune se petrece în cea mai mare parte în zona cabanei. Imprejurimile, cabana, potecile, pârtiile și atmosfera vremii sunt descrise cu multă exactitate și farmec, iar numele SKV este menționat în cuprinsul cărții de zeci de ori.

In 1945 cabana Iulius Römer a fost naționalizată și a treut împreună cu celelalte cabane SKV la nou înființatul Oficiu Național de Turism care făcea parte din Ministerul Propagandei. Timp de 50 de ani cabana a gazduit sute de mii de turiști, degradându-se lent, fără reparaâiile foarte mult necesare, doar cârpită și vopsită când și când.

Imediat după reinființare, presedintele SKV de atunci, Wolfgang Werner Fuchs, urmat la conducere de Johann Mantsch și preotul Lothar Schullerus, în calitate de împuternicit, au inaintat documentația și au depus eforturi în vederea retrocedării cabanei. Prin decizia din 6 aprilie 2004 Societatea Poiana Brasov SA a restituit în natură catre SKV Cabana Postăvarul și terenul aferent. Administratia cabanei a fost încredințată lui Mihai Sârbu, vechi montaniard, ajutat de soția sa Florentina, care au  inceput lucrările de recondiționare si reparație iar cabanei i-a fost este redată atmosfera prietenoasă și familiară de pe vremuri. In toamna lui 2004 a fost refacută complet instalația de gaz de la Poiana Brașov până la stația de telecabină, SKV fiind principalul investitor. Lucrările de reparație a cabanei și a instalațiilor au continuat apoi sub conducerea lui Rolf Truetsch care a preluat cabana din 2007 și ajutat de întreaga familie au făcut din redenumita cabană Iulius Römer de pe muntele Postăvaru locul minunat și îndrăgit care este acum - 2000.