Nu prea mă impresionează grandoarea imperiilor europene. Versailles-ul, Roma şi Viena mă lasă rece. Însă când vine vorba de moguli lucrurile stau cu totul altfel. Admir foarte mult arta şi arhitectura în care India se împleteşte cu islamul.
In afară de Shah Jahan, fără de care Taj Mahal-ul nu ar fi existat, Akbar este împăratul mogul care se bucură de cea mai mare apreciere. Este un Alexandru cel Mare al Indiei. Sub conducerea lui, imperiul a cunoscut o foarte mare expansiune geografică, printr-o strategie bazată pe alianţe. Akbar este apreciat pentru că în afară de abilităţile de conducător a creat punţi de legătură între religii, a încurajat toleranţa şi buna înţelegere între oameni. Viziunea lui Akbar a fost aceea a unui imperiu care foloseşte diversitatea în mod constructiv. Deşi analfabet, Akbar a avut un simţ artistic deosebit şi pasiune pentru literatură şi filosofie.
Mormântul lui Akbar, impresionantă arhitectură mogulă, se află la Sikandra, în apropiere de Agra. Imediat după ce treci de poarta decorata foarte frumos cu motive florale şi geometrice, te aşteaptă o grădină imensă în care căprioarele trăiesc în voie. Clădirea la subsolul căreia se află mormântul se află în centrul grădinii, are 4 etaje şi este în formă de piramidă.
În timpul lui Akbar capitala imperiului s-a mutat pe malul râului Yamuna, la Agra, oraş care pentru o perioadă a purtat numele de Akbarabad. La 40 de km de Agra, Akbar a construit ca reşedinţă principală oraşul numit Fatehpur Sikri (Oraşul Victoriei). Parte din Patrimoniul Unesco, ansamblul de clădiri face parte din itinerariul tuturor celor care vizitează India de Nord.
Buland Darwaza, poartă de acces de înălţimi impresionante (54 m), a fost construită de Akbar în 1601 pentru a comemora victoria în războiul cu Gujaratul. O inscripţie în arabă a vorbelor lui Isus e inclusă pentru a demonstra toleranţa religioasă a marelui împărat: "Lumea este un pod, treci peste el, dar nu construi case". Paradoxal, până şi gloria mogulilor a fost învinsă de trecerea timpului.
Mormântul sfântului sufist Salim Chishti se află într-o clădire albă, ce respiră prin Jalis, artisticele ferestre din marmură perforată. Mormântul se află într-o încăpere centrală, pătrată, unde doar bărbaţii au acces. Femeile pot intra, cu capul acoperit, în coridorul care înconjoară această încăpere. Se spune că Akbar a venit să se roage acestui sfânt pentru a avea un moştenitor. Foarte mulţi credincioşi vin şi în ziua de azi cu dorinţe, pe care le leagă, simbolic, de pereţii încăperii în care e mormântul. Dacă dorinţa se îndeplineşte trebuie să se întoarcă şi să desfacă firul legat.
Diwan-i-Am, holul de audienţe publice, locul unde împăratul venea să asculte problemele şi nevoile oamenilor.
Diwan-i-Khas, holul de audienţe private, o încăpere celebră pentru pilierul central decorat intens cu modele geometrice şi florale, care susţine o platformă circulară legată de cele 4 colţuri prin pasaje din piatră. Acesta e locul unde Akbar purta discuţii cu reprezentanţi ai diferitelor religii.
Ibadat Khana, locul unde s-au pus bazele religiei sincretice, Din-e-Ilahi (Credinţa în Dumnezeu), care a încorporat elemente din hinduism, islamism, creştinism şi jainism.
Naubat Khana, locul unde stătea orchestra şi muzicienii care anunţau sosirea împăratului.
Pachisi Court, o curte foarte mare în care împăratul juca şah folosind pe post de piese femei sclave.
Panch Mahal, un palat cu 5 niveluri care se micşorează pe măsură ce creşte înălţimea, ultimul fiind un singur turn chhatri. În interior sunt în total 176 de coloane distribuite pe fiecare nivel. Se consideră că acest palat a fost construit pentru ca doamnele să poată admira priveliştea oraşului.
Se spune că Akbar a avut un harem de aproximativ 5000 de femei şi doar 3 soţii legale, de religii diferite. În Fatehpur Sikri, fiecare are o clădire specială.
Hujra-i-Anup Talao, locuinţa soţiei musulmane.
Palatul lui Mariam-uz-Zamani, soţia creştină, din Goa, cu arhitectura în formă de cruce.
Palatul lui Jodha Bai, soţia hindusă, este cel mai mare şi cel mai important din întregul harem deoarece aceasta era preferata împăratului. Arhitectura e un amestec reuşit între stilul hindus şi islamic. Motive şi simboluri hinduse precum elefantul, floarea de lotus, lebăda sunt folosite ca elemente de decor.
Vizitând astfel de locuri istorice vedem rămăşiţele unei lumi demult apuse. E ca şi cum te-ai uita la un schelet lipsit de viaţă. E ca şi cum ai vedea o scenă fără actori, părăsită după spectacol. Şi, din păcate, actorii joacă alte roluri, scenariul s-a schimbat iar noi nu putem decât în imaginaţie să vedem spectacolul.
Oare cum arăta Fatehpur Sikri pe vremea când aurul şi pietrele preţioase scânteiau pe pereţi, când covoarele persane împodobeau palatele, când muzică răsuna zi şi noapte iar târguri cu cei mai renumiţi comercianţi erau organizate special pentru femeile din harem?
In afară de Shah Jahan, fără de care Taj Mahal-ul nu ar fi existat, Akbar este împăratul mogul care se bucură de cea mai mare apreciere. Este un Alexandru cel Mare al Indiei. Sub conducerea lui, imperiul a cunoscut o foarte mare expansiune geografică, printr-o strategie bazată pe alianţe. Akbar este apreciat pentru că în afară de abilităţile de conducător a creat punţi de legătură între religii, a încurajat toleranţa şi buna înţelegere între oameni. Viziunea lui Akbar a fost aceea a unui imperiu care foloseşte diversitatea în mod constructiv. Deşi analfabet, Akbar a avut un simţ artistic deosebit şi pasiune pentru literatură şi filosofie.
Mormântul lui Akbar, impresionantă arhitectură mogulă, se află la Sikandra, în apropiere de Agra. Imediat după ce treci de poarta decorata foarte frumos cu motive florale şi geometrice, te aşteaptă o grădină imensă în care căprioarele trăiesc în voie. Clădirea la subsolul căreia se află mormântul se află în centrul grădinii, are 4 etaje şi este în formă de piramidă.
În timpul lui Akbar capitala imperiului s-a mutat pe malul râului Yamuna, la Agra, oraş care pentru o perioadă a purtat numele de Akbarabad. La 40 de km de Agra, Akbar a construit ca reşedinţă principală oraşul numit Fatehpur Sikri (Oraşul Victoriei). Parte din Patrimoniul Unesco, ansamblul de clădiri face parte din itinerariul tuturor celor care vizitează India de Nord.
Buland Darwaza, poartă de acces de înălţimi impresionante (54 m), a fost construită de Akbar în 1601 pentru a comemora victoria în războiul cu Gujaratul. O inscripţie în arabă a vorbelor lui Isus e inclusă pentru a demonstra toleranţa religioasă a marelui împărat: "Lumea este un pod, treci peste el, dar nu construi case". Paradoxal, până şi gloria mogulilor a fost învinsă de trecerea timpului.
Mormântul sfântului sufist Salim Chishti se află într-o clădire albă, ce respiră prin Jalis, artisticele ferestre din marmură perforată. Mormântul se află într-o încăpere centrală, pătrată, unde doar bărbaţii au acces. Femeile pot intra, cu capul acoperit, în coridorul care înconjoară această încăpere. Se spune că Akbar a venit să se roage acestui sfânt pentru a avea un moştenitor. Foarte mulţi credincioşi vin şi în ziua de azi cu dorinţe, pe care le leagă, simbolic, de pereţii încăperii în care e mormântul. Dacă dorinţa se îndeplineşte trebuie să se întoarcă şi să desfacă firul legat.
Diwan-i-Am, holul de audienţe publice, locul unde împăratul venea să asculte problemele şi nevoile oamenilor.
Diwan-i-Khas, holul de audienţe private, o încăpere celebră pentru pilierul central decorat intens cu modele geometrice şi florale, care susţine o platformă circulară legată de cele 4 colţuri prin pasaje din piatră. Acesta e locul unde Akbar purta discuţii cu reprezentanţi ai diferitelor religii.
Ibadat Khana, locul unde s-au pus bazele religiei sincretice, Din-e-Ilahi (Credinţa în Dumnezeu), care a încorporat elemente din hinduism, islamism, creştinism şi jainism.
Naubat Khana, locul unde stătea orchestra şi muzicienii care anunţau sosirea împăratului.
Pachisi Court, o curte foarte mare în care împăratul juca şah folosind pe post de piese femei sclave.
Panch Mahal, un palat cu 5 niveluri care se micşorează pe măsură ce creşte înălţimea, ultimul fiind un singur turn chhatri. În interior sunt în total 176 de coloane distribuite pe fiecare nivel. Se consideră că acest palat a fost construit pentru ca doamnele să poată admira priveliştea oraşului.
Se spune că Akbar a avut un harem de aproximativ 5000 de femei şi doar 3 soţii legale, de religii diferite. În Fatehpur Sikri, fiecare are o clădire specială.
Hujra-i-Anup Talao, locuinţa soţiei musulmane.
Palatul lui Mariam-uz-Zamani, soţia creştină, din Goa, cu arhitectura în formă de cruce.
Palatul lui Jodha Bai, soţia hindusă, este cel mai mare şi cel mai important din întregul harem deoarece aceasta era preferata împăratului. Arhitectura e un amestec reuşit între stilul hindus şi islamic. Motive şi simboluri hinduse precum elefantul, floarea de lotus, lebăda sunt folosite ca elemente de decor.
Vizitând astfel de locuri istorice vedem rămăşiţele unei lumi demult apuse. E ca şi cum te-ai uita la un schelet lipsit de viaţă. E ca şi cum ai vedea o scenă fără actori, părăsită după spectacol. Şi, din păcate, actorii joacă alte roluri, scenariul s-a schimbat iar noi nu putem decât în imaginaţie să vedem spectacolul.
Oare cum arăta Fatehpur Sikri pe vremea când aurul şi pietrele preţioase scânteiau pe pereţi, când covoarele persane împodobeau palatele, când muzică răsuna zi şi noapte iar târguri cu cei mai renumiţi comercianţi erau organizate special pentru femeile din harem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu