JEFUIREA ROMÂNILOR BASARABENI DE NKVD (KGB) - 1940 şi după 1944

Sute de distincţii primite din partea Statului Român sau a Bisericii le-au fost confiscate basarabenilor trimişi în Siberia de autorităţile comuniste, după reanexarea Moldovei din stânga Prutului.

Din dosarele persoanelor supuse represiunilor politice în anii 1940-1941, păstrate în arhiva SIS, lipsesc multe dintre bunurile confiscate de către NKVD în calitate de „probe" de la cei arestaţi, la momentul reţinerii. Dând bir cu fugiţii în iunie 1941 din Basarabia, bolşevicii au reuşit să-i evacueze nu doar pe cei condamnaţi, dar şi dosarele întocmite, cu toate „probele" confiscate de la „inculpaţi".

Anul 1944, NKVD a revenit în Basarabia doar cu dosarele, nu şi cu lucrurile confiscate de la moldovenii pe care puterea sovietică i-a trimis în închisori sau în gulag. Actualmente în fiecare dosar se află un proces-verbal de ridicare a bunurilor, datat cu anii 1940-1941, dar nu este şi un document ce ar atesta restituirea acestora sau unul ce ar limpezi soarta obiectelor luate cu forţa de la bieţii oameni. Este cunoscută meticulozitatea cu care erau fixate acţiunile procedurale efectuate de colaboratorii NKVD, dar şi responsabilitatea anchetatorilor în ceea ce ţine păstrarea probelor la dosar, aşa încât despre pierderea bunurilor nu poate fi vorba.

Tăvălugul bolşevic venit peste Basarabia la 28 iunie 1940 nu s-a limitat doar la mutilarea fizică a locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Comuniştii au devastat biserici şi monumente istorice, au profanat locuri sfinte, au distrus şcoli şi spitale. Ei nu au ezitat să se căpătuiască şi cu multe bunuri de valoare, unele dintre care constituie patrimoniu naţional.

Hoţiile „legale" ale NKVD

Schema era pusă bine pe roate. Astfel, la reţinerea persoanei bănuite, se întocmea un proces-verbal de percheziţie corporală şi altul de percheziţie la domiciliu. Cele ridicate erau, de obicei, fie lucruri personale, fie „bunuri-probe" care îi ajutau pe nkvd-işti să demonstreze „activitatea antisovietică a inculpatului".

Prin procesul-verbal de percheziţie corporală erau sechestrate lucrurile care se aflau la persoana arestată în momentul reţinerii, cum ar fi: bani, ceasul, paşaportul, carnetul militar etc. Se ajungea până la obiecte mărunte, precum pieptenele, cheile, portmoneul sau chiar batista. Prin procesul-verbal de efectuare a percheziţiei la domiciliu era ridicată corespondenţa personală şi cea oficială, ziarele şi revistele româneşti, literatura „antisovietică", manuscrisele etc. Inexplicabil, în anumite cazuri era trecută în registru şi confiscată vesela de preţ din casă, cum ar fi: linguri de argint şi de aur, vase din metal preţios, obiecte de patrimoniu.

O atenţie aparte se atrăgea distincţiilor, mai ales celor româneşti. Deţinerea unor distincţii româneşti era primul indiciu că persoana în cauză a făcut agitaţie şi propagandă antisovietică şi a uneltit împotriva URSS. Cu cât mai multe distincţii româneşti avea cel reţinut, cu atât „culpa" acestuia era mai gravă. După cum se obişnuia în acea perioadă, cei arestaţi „nu aveau obiecţii la procesul de percheziţie şi nici pretenţii în legătură cu bunurile ce le-au fost luate", semnând drept dovadă procesul-verbal.

Banii, ceasurile sau inele erau „probe". Exemple de jaf rusesc.

Niciunul dintre cei arestaţi de NKVD nu a scăpat de procedura de percheziţie corporală şi nici de cea de percheziţie la domiciliu. Cu toate acestea, nu în toate dosarele s-au păstrat procesele-verbale ce atestă că au trecut prin asta. De la deputaţii în Sfatul Ţării Feodosie Cojocaru (născut la 3.05.1879, în comuna Bubuieci - mort la 23.01.1941, în penitenciarul din Chişinău) şi Teodor Neaga (născut la 8.03.1880, în comuna Suruceni, judeţul Chişinău - mort pe 6.12.1941, în gulagul din regiunea Penza din Rusia) nkvd-iştii au ridicat o armă de vânătoare cu şapte cartuşe şi, respectiv, 8.500 de lei, două ceasuri de buzunar de aur, două inele de aur, un portţigaret de argint, 12 linguri de bucătărie de argint şi 12 linguri de ceai de argint şi un binoclu.

Deputatul şi fostul primar de Chişinău Nicolae Bivol (născut pe 01.04.1882, în comuna Ialoveni, judeţul Chişinău, data morţii fiind necunoscută) a trebuit să-şi ia rămas bun de la 3.965 de ruble, 2.725 de lei, paşaportul şi carnetul militar, corespondenţa şi câteva poze. Iar deputatului Ion Herţa (născut pe 14.10.1885, în comuna Suruceni, judeţul Chişinău, mort la o dată necunoscută) i-au fost luate patru medalii de bronz şi una de argint obţinute de acesta în Primul Război Mondial.

Fostului preşedinte al Tribunalului Soroca, Hariton Coşciug, i-au fost ridicate un ceas de aur şi 11.400 de lei, iar unuia dintre emigranţii ruşi rămaşi în Basarabia după puciul militar din 25 octombrie 1917 din Rusia, Alexandru Alexandrov, i-au fost luate, pe lângă obiectele personale şi bani, 130 de monede, şase medalii, un medalion şi o broşă, alte câteva obiecte din aur şi argint.

Cele mai prestigioase însemne

„Steaua României". La 10 mai 1877, după proclamarea Independenţei României, s-a legiferat primul ordin românesc, „Steaua Românie". Era o formă modificată a vechiului Ordin al Unirii, confecţionat la Paris, la solicitarea lui Alexandru Ioan Cuza. „Steaua României" avea cinci grade: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer, Mare Cruce. „Coroana României" (foto). După proclamarea Regatului România, la 14 martie 1881, Regele Carol I a înfiinţat Ordinul „Coroana României". Acesta avea cinci clase: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce. Ordinele se acordau pentru merite deosebite şi servicii de excepţie aduse statului.„Ferdinand I". A fost instituit în 1929, la comemorarea a zece ani de la Unire. Era un ordin civil şi s-a conferit celor care au luptat pentru crearea României Mari.

Distincţiile confiscate au rămas în Rusia. Un alt exemplu.

Un caz de confiscare a obiectelor personale de valoare şi a distincţiilor este cel al lui Alexandru Baltaga, fost deputat în Sfatul Ţării (născut la 14.04.1861, în Lozova, judeţul Chişinău - mort pe 7.08.1941, în oraşul Kazan, RASS Tătară). În 1883, Baltaga a absolvit Seminarul Teologic din Chişinău. Din acel an şi până în 1940 este preot la Biserica „Sf. Aleksandr Nevski" din Călăraşi-Sat. Este ales deputat în Sfatul Ţării, fiind singurul reprezentant al clerului în organul reprezentativ al Basarabiei. La 27 martie 1918, votează Declaraţia Blocului Moldovenesc privind Unirea Basarabiei cu România.

Alexandru Baltaga a fost arestat la 31 august 1940. Chinurile lui în gulagul sovietic s-au terminat la 7 august 1941. A decedat în spitalul închisorii din or. Kazan, la 79 de ani. A fost reabilitat la 10 iulie 1991.

La momentul arestării i-a fost ridicat un ceas de aur, dar şi următoarele distincţii: a) Ecleziastice: Nabederniţă, 1895; Scufie Sinodală, 1895; Camilavcă Sinodală, 1899; Crucea de aur a Sfântului Sinod, 1903 ş.a. b) Laice: Ordinul „Steaua României" în grad de Ofiţer, 1923; Ordinul „Coroana României" în grad de Comandor, 1928; Ordinul „Ferdinand I", în grad de Cavaler; 1935. Crucea „Sf. Ana", clasa II ş.a. În total, i-au fost confiscate zece ordine şi medalii. Niciuna dintre distincţiile enumerate nu se află la dosar, fiind lipsă şi documentul care ar atesta soarta lor.