luni, 5 septembrie 2016

MĂNĂSTIREA RILA

Unul din locurile vizitate de noi în prima excursie în străinătate, în 1974, pe timp de două săptămâni, a fost Mănăstirea Rila, Excursia a fost de fapt un circuit al întregii țări vecine. Era tot o țară socialistă, așa că formalitățile de aprobarea vizei la Miliție au fost ușoare, dar desigur, cu complectarea unui top de formulare.
Situată în partea de sud-vest a Munților Rila, la o altitudine de 1147 de metri, în valea râului Rilska și la 117 kilometri sud de capitala Sofia, se află Mănăstirea Rila, cea mai mare și mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria.
Complexul monahal se află ridicat la o distanță de doar 3 kilometri de orășelul Rila, între cele două râuri de munte, râul Rila și râul Drusljavița. Intregul Complex monahal, cu toate anexele care îl alcătuiesc, acoperă o suprafață de aproximativ 8.800 de metri pătrați.
Intemeiată în sec.al 10-lea, Mănăstirea Rila este privită ca una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice si arhitecturale ale Bulgariei. Lavra este cunoscută în toata lumea ortodoxă, neputând fi ocolită atunci când se vorbește de marile monumente din întreaga Europă ortodoxă.
Având o arhitectură unică, mănăstirea se înfățișează dinspre exterior ca o puternică fortăreață. Zidurile înalte de 24 de metri alcatuiesc un pentagon neregulat. Intrând printr-una din cele două porți mari de fier, se ajunge în curtea interioară. Interiorul este o capodoperă a arhitecturii locale: cu arce și coloane, scări de lemn și balcoane sculptate, și un număr de 300-400 de chilii monahale.
Șoseaua ce leagă Sofia de punctul de trecere vamală spre Grecia, Kulata, este una foarte bună. Pe partea stângă a acesteia se desparte o altă șosea, care duce spre mănăstire.
Mănăstirea Rila s-a dezvoltat imediat după moartea și răspândirea cultului Sfântului Ioan de Rila († 946), un mare sfânt eremit bulgar. Potrivit unei legende locale, primul așezământ monastic din acest loc a fost intemeiat de însuși Sfântul Ioan de Rila, însă acest lucru nu poate fi devodit istoric sau documentar. Cele mai vechi izvoare istorice despre viața Sfântului Ioan de Rila nu dau detalii despre data exactă a întemeierii lăcașului. In cea mai veche scriere bulgară referitoare la"Viața Sfântului Ioan de Rila", scrisă probabil între secolele al 11-lea și al 12-lea, nu există nici cel mai mic indiciu cum că în vremea sfântului, aici ar fi existat vreun așezământ sau biserică.
 Cea mai veche menționare a Mănăstirii Rila se găsește în lucrarea "Viața Sfântului Ioan de Rila", scrisă între anii 1173 și 1180, în Grecia, de către Ioan Scylitzes, scriitor bizantin și guvernator de Sredets (orasul Sofia de astăzi). Acela a consemnat că sfântul a binecuvântat ridicarea unei mănăstiri. In cartea "Viața pe larg a Sfântului Ioan de Rila", scrisă de către patriarhul Eftimie de Târnovo (1375-1393), sfântul este numit drept "egumen al mănăstirii". Autorii mai târzii au preluat această informație, mizând pe autoritatea patriarhului Eftimie, ca mare personalitate a clerului din acea vreme.
In pofida faptului ca Mănăstirea Rila a fost ridicată fără protecția vreunui mare demnitar sau rege bulgar, aceasta a primit, de-a lungul vremii, donatii de la mai mulți regi bulgari. Documentele în care s-au menționat donațiile primite se păstrează și astăzi. Dintre acestea se pot mentiona doar cateva: chrisobul-ul regelui Ivan Șișman (1371-1393), dat în anul 1378, prin care se arăta că regii Ivan Asan (1218-1241) și Kaliman Asan (1241-1246) au făcut și ei donații, fiind trecuți în rândul ctitorilor lăcașului. Ivan ȘiȘman a dat și el mănăstirii o serie de moșii, în sud-vestul Bulgariei, și a scutit pe locuitorii acesteia de plata taxelor.
Renașterea mănăstirii a avut loc în sec.al 14-lea, ca urmare a strădaniei protospătarului Hreliov-Hrelju, un vasal al regelui sarb Ștefan Dușan (1331-1355). Un turn de piatră și o biserică cu o singură navă au fost construite de către acesta în trei ani (1334-1335). Din aceste două structuri, doar turnul a supraviețuit până în zilele noastre, astăzi fiind cunoscut sub numele de "Turnul lui Hreliov".
In timpul ocupației otomane, mănăstirea a supraviețuit, însă s-a ales cu pierderi ale unor pământuri. In urma mai multor petiții adresate sultanilor, în vederea aprobării lucrărilor de restaurare a complexului monahal, călugării au reușit chiar să extindă clădirile inițiale. Cea mai grea perioadă a fost cea de sub sultanul Murad al II-lea (1421-1444), aceasta fiind una de persecutare a creștinilor și de demolare a bisericilor.
Mănăstirea Rila a fost abandonată între anii 1451 si 1460. Restaurarea acesteia s-a datorat eforturilor a trei frați, Ioasaf, David și Teofan, preoți în satul Granica. Aceștia trei nu au reușit doar să restaureze și să repare daunele provocate mănăstirii, ci au reușit să strângă în jurul lor și o nouă comunitate de călugări, după cum reiese din lucrarea eminentului scriitor balcanic, Vladislav Grămăticul (sec.al 15-lea). Tot în acea perioadă a avut loc și înțelegerea în vederea sprijinului material și duhovnicesc, dintre Mănăstirea Rila și Mănăstirea Sfântul Pantelimon de pe Muntele Athos.
Una dintre cele mai mari realizări ale celor trei frați este aducerea aici a moaștelor Sfântului Ioan de Rila. Mara Brankovic, fiica despotului sârb George Brankovic, și văduva sultanului Murad al II-lea (1421-1451) a susținut în mare măsură această dorință a obștei monahale de la Rila.
In anul 1469, o impresionantă procesiune, condusă de către Teofan - cel mai tânăr dintre cei trei frați și alcătuită din reprezentanții Mănăstirii Rila, alături de mulțimi de credincioși, au adus de la Târnovo moaștele Sfântului Ioan de Rila. Acest impresionant și unic eveniment din istoria Bulgariei a fost descris pe larg de către Vladislav Gramaticul.
Odată cu mutarea sfintelor moaște la Mănăstirea Rila, aceasta a ajuns să fie cunoscută în toată țara, cât și peste hotare. De-a lungul anului bisericesc, trei sunt zilele care impresionează prin măreția pelerinajului și numărul impresionant de credincioși: ziua prăznuirii Sfântului Ioan de Rila (18 august), aducerea sfintelor sale moaște din Sofia în Târnovo (19 octombrie) și ziua aducerii sfintelor sale moaște in Mănăstirea Rila (1 iulie).
Perioada de ocupație otomană a fost caracterizată de nenumarate încercări de recuperare a moșiilor. Cu toate acestea, în interiorul mănăstirii s-a reușit o frumoasă lucrare: repararea si extinderea acesteia. In pofida greutăților vremii, mănăstirea a reușit să achiziționeze unele pământuri și să întrețină aproximativ 50 de biserici, în timp ce călugării acesteia scriau și împrăștiau printre oameni scrieri din cele folositoare de scrieri. Mănăstirea Rila a reușit să păstreze vii spiritul și cultura națională bulgară.
Până la începutul sec.al 19-lea, în jurul mănăstirii au fost ridicate patru biserici: Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Biserica Sfantul Evanghelist Luca si Biserica Acoperământul Maicii Domnului. Tot în această ultimă perioadă a fost reparată biserica de la mormântul Sfântului Ioan de Rila.
In anul 1469, a fost construită Biserica Sfinții Apostoli Petru si Pavel, pentru a păstra moaștele Sfântului Ioan de Rila, dupa ce acestea au fost aduse la mănăstire. In anul 1491, un grup de iconari au pictat biserica, reproiectată în anul 1478. O a doua biserică, întâlnită în drumul spre mănăstire, este biserica Adormirii Maicii Domnului, care a fost pictată în frescă în anul 1835. 
Sihăstria Sfântului Ioan de Rila se află puțin mai la nord-est de mănăstire. Aceasta a fost ridicată pe locul unde se afla peștera sfântului, folosită de acesta și pe post de mormânt. Biserica Adormirea Sfântului Ioan de Rila a fost construită în anul 1746, având o singură navă și absida. Biserica a fost reonstruită în anul 1820.
Schitul Sfântului Luca este cunoscut și sub denumirea de "Noua sihăstrie". Cea mai veche clădire a acestuia este Biserica închinată Sfântului Apostol Luca, zidită în sec.al 17-lea și pictată între anii 1798-1799, când sculptorii din Bansko au lucrat și frumosul ei iconostas de lemn.
Biserica Acoperământul Maicii Domnului a fost construită în anul 1805, peste Fântâna Sfințită, de către zidarii din localitatea Rila. Aceasta are un pridvor larg deschis. Pereții acesteia au fost zugrăviți în frescă în anul 1811.Ridicarea clădirilor rezidențiale a început în 1816, iar la turnul lui Hrelyu s-a adăugat în 1844 o clopotniță. Tot atunci, Neofit Rilski a înființat o școală în cadrul mănăstirii.
Biserica cimitirului, Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, datează încă din sec.al 17-lea. Ca mai toate osuarele și capelele de cimitir, și această biserică este zidită pe doua nivele. Frescele acesteia, lucrate în anul 1795, sunt caracterizate de stilul si mâna unor artiști bulgari care au lucrat în Sfântul Munte Athos, de-a lungul secolelor al 18-lea și al 19-lea. Iconostasul acesteia este minunat sculptat în lemn.
Un incendiu, izbucnit în anul 1833, a cauzat multe daune, atât la corpul vechi al mănăstirii, cât și în părțile noi ale acesteia. Călugării au reușit cu greu să adune cele necesare reparațiilor și banii necesari plății lucrătorilor. Ei au angajat cei mai renumiți zugravi - pictori, sculptori si cioplitori în piatră pentru reconstruirea celor afectate de incendiu. Numărul lucrătorilor se ridica la 3.000. Restaurarea, care a cuprins jumătate din întreaga suprafață a mănăstirii, a fost încheiată după jumătatea sec.al 19-lea, între anii 1834-1862. Lucrarea a fost sprijinită și de toți bulgarii înstăriți din toată țara, sub îndrumarea arhitectului Alexi Rileț. Construirea aripii sudice a mănăstirii s-a realizat între anii 1846-1847.
Datorită numărului tot mai mare de pelerini, biserica  veche a fost demolată pentru a fi ridicartă una mult mai mare. Astfel, prin anul 1860, pe locul bisericii vechi, din sec.al 14-lea s-a ridicat una nouă și frumoasă.
Mănăstirea Rila s-a aflat sub directa purtare de grijă a patriarhului. După desființarea Patriarhatului de Târnovo, mănăstirea a fost pusă sub purtarea de grijă a Arhiepiscopiei de Ohrida, apoi a Patriarhatului de Pec și a Patriarhatului de Constantinopol. In perioada în care aceasta s-a aflat sub grija celor din Constantinopol (la acea vreme era deja Istambul), ea a fost supusă la taxe grele, fapt ce a dat naștere la multe neînțelegeri.
Secolul al 18-lea a fost unul foarte fructuos în ceea ce privește activitatea literară a călugărilor. O parte dintre călugări au fost însărcinați cu traducerea unor cărți, iar alții cu scrierea unor opere oroginale sau compilate. Printre aceștia s-au numărat și eminenții călugări Neofit de Rila și Agapie de Rila.
Prima tiparniță din Bulgaria a început să imprime tot in cadrul Mănăstirii Rila. Mașina de imprimat, lucrată la Viena, se păstrează și astăzi în muzeul mănăstirii. In mănăstire a funcționat și o școala de muzică bizantinaă, așa cum se cânta în acea vreme în Constantinopol. Jossif Bradati este și el cunoscut pentru școala lui literară, la care participau și călugării Teofan și Paisie de Rila.
Odată cu eliberarea Bulgariei (1878) Mănăstirea Rila a pierdut din importanța inițială, ne mai fiind văzută ca un loc central al țării, ci doar ca un semnificativ loc de rugăciune. Odată cu instituirea regimului comunist, activitățile religioase au ajuns să fie împiedicate, bunurile și proprietățile acesteia au fost confiscate, iar mănăstirea a fost transformată în muzeu.
In anul 1980, Institutul si Federația Pelerinilor și a Jurnaliștilor a oferit Mănăstirii Rila diploma și "Marul de Aur", cea mai însemnată recunoaătere a unui loc de cultură națională și turism. In anul 1976, Mănăstirea Rila a fost declarată monument istoric și arhitectural național, iar în anul 1983, aceasta a fost trecută pe lista Patrimoniului UNESCO. In anul 1991, statutul inițial al mănăstirii a fost recunoscut printr-un decret special al Consiliului de Miniștri.
In pofida tuturor vicistitudinilor istoriei, Mănăstirea Rila nu a încetat niciodată să fie inelul de legătura între comunitățile ortodoxe din Rusia, România, Serbia și Sfântul Munte Athos. Astăzi, în Mănăstirea Rila se află singura comunitate monahală care mai păstrează în intregime tradițiile și spiritul culturii ortodoxe balcanice.
Mănăstirea Rila are ca biserică centrală biserica "Nașterea Maicii Domnului"
Stilul arhitectonic al mănăstirii este asemănător marilor mănăstiri de pe Muntele Athos. Biserica actuală a mănăstirii este construită între anii 1834-1837, pe amplasamentul vechii biserici. Pictura a fost realizată între anii 1840-1848.
Biserica centrală a Mănăstirii Rila este unică în întreg spațiul balcanic. Ea a fost construită de către un maestru zidar care a lucrat și în Sfântul Munte Athos, de unde a și luat schița originală a bisericii. Arhitectura acesteia include elemente medievale și baroce. Frescele din Biserica Nașterea Maicii Domnului au fost realizate de către cei mai renumiți pictori bulgari ai vremii. Cea mai mare parte dintre ei aparțineau Școlii de Pictură Samokov. In decursul a multor ani și cu mari cheltuieli, pictorii au terminat de pictat, în anii 1840, pereții interiori ai bisericii, domurile și fațadele ascunse. Ei au mai lucrat și alte 40 de icoane mari, pentru iconostas, alături de altele mai mici.
Această principală biserică a mănăstirii a fost construită la mijlocul sec.al 19-lea. Arhitectul ei a fost un anume Pavel Ioanov, care a lucrat la ea între anii 1834 și 1837, așa cum s-a amintit. Biserica are cinci turle, trei altare și două capele laterale, unul dintre cele mai valoroase elemente dinăuntrul ei fiind iconostasul placat cu aur, celebru pentru sculptura sa în lemn, crearea căreia a durat cinci ani și a fost efectuată de patru meșteri. Frescele, finalizate în 1848, sunt opera multor meșteri din BanskoSamokov și Razlog. In biserică se află și numeroase icoane, datând din sec.al 14-lea până la al 19-lea.
Iconostasul central este opera unui grup de sculptori bulgari experimentați. Meșterii au lucrat trei ani la realizarea acestuia, între anii 1839 si 1842, investind în el toată experiența acumulată peste generații de sculptori, în Scoala Bulgara de Sculptura. Dimensiunile si compoziția iconostasului sunt de neegalat în spațiul balcanic. Culorile cu care este pictat iconostasul se află intr-o perfectă armonie cu cele care acoperă pereții interiori.
In cadrul Mănăstirii Rila și în vecinătatea ei se află peste 20 de locații, păstrătoare de arhitectură originală și pictură în frescă, create între secolele al 14-lea si al 19-lea. Acestea sunt cele mai reușite și valoroase moșteniri păstrate din perioada de glorie a artei bulgare.
Picturile în frescă așternute pe Turnul lui Hreliov datează din anul 1334 și sunt numărate printre cele mai remarcabile monumente artistice din mănăstire. Acestea conțin scene din viața Sfântului Ioan de Rila, scene din Vechiul Testament, scenele biblice evocate în: Intelepciunea lui Solomon 7, 7-27, Ințelepciunea lui Iisus Sirah 24, 3 și Psalmul 150, 6.
In sec.al 15-lea, Biserica Sfinților Apostoli Petru si Pavel (1479) a fost repictată cu o nouă frescă (1491). Scenele pictate aici – Inălțarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului și Schimbarea la Față a Mântuitorului - poartă trăsăturile de glorie ale artei bulgare din Balcanii sec.al 14-lea. 
Spre sfârșitul sec.al 18-lea, după reconstruirea Turnului lui Hreliov - Hrelju, s-au pictat o serie de compoziții minunate: profeții Ilie, Iezechiel, David și Ghedeon, cât și Sfânta Treime, se păstrează într-o foarte bună stare și astăzi. Sfântul Ioan de Rila este înfățișat într-un mod de pe Muntele Athos.
Intregul complex monahal este impresionant. Partea rezidențială, construită pe patru etaje, adăpostește mai bine de 300 de chilii, patru capele, stăreția, bucătăria, biblioteca, cu 250 de manuscrise și peste 9.000 de volume vechi tipărite și unele camerele de oaspeți.
Muzeul mănăstirii Rila este cunoscut în special pentru crucea lui Rafail, o cruce de lemn făcută dintr-o singură bucată de lemn (81×43 cm). Ea a fost cioplită de un călugăr pe nume Rafail cu rindele fine și cu lupa, pentru a crea 104 scene religioase și 650 de miniaturi. Munca la această operă a durat cel puțin 12 ani și a fost terminată în 1802 când călugărul și-a pierdut vederea.
Mănăstirea Rila este un ansamblu arhitectural de excepție. la care nu ne așteptam să-l găsim în Bulgaria după ce văzusem Sofia. Complexitatea și bogăția lui ne-a răpit mai mult de o jumătate de zi, și nu puteam susține că am văzut totul și nici nu am acordat meritata atenție unor amănunte de artă deosebite și unice.



  








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu