vineri, 2 septembrie 2016

PLOVDIV


Plovdiv este al doilea mare oraş din Bulgaria, situat la 150 km sud-est de capitala Sofia. Acesta ocupă partea de vest a campiei Tracice de Sus şi se răspândeşte peste 6 dealuri (aşa-numitele "tepeta", care au dat Plovdivului numele popular de "Oraşul de Tepeta") și pe cele două maluri ale râului Marița. Șoseaua ce leagă orașul cu capitala parcurge șesul cel mai larg al Bulgariei și pe parcursul ei am văzut pentru prima dată culturi extinse de trandafiri pentru parfum. La acea dată, 1974, Bulgaria era un mare exportator de parfumuri de trandafir și de esențe, vândute sub marca Chat Noir.
Un oras despre care nu se vorbește foarte mult, dar este extrem de ofertant. Aflat in sudul Bulgariei, este al doilea oraș ca marime si unul dintre cele mai bogate în istorie, grație culturii sale milenare. Plovdiv este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa.
Plovdiv se mândreste cu mai mult de 200 obiective arheologice, dintre care 30 sunt de importanță națională. Trebuie neapărat de văzut Amfiteatrul Roman, datând din secolul 2 e.A. și Stadionul Roman, una dintre cele mai mari structuri romane din Balcani, construit pe timpul domniei împăratului Septimus Severus (193–211 e.N.). Stadionul include cel mai bine conservat amfiteatru din Balcani. Orașul mai deține și alte structuri precum ruinele Agorei, un alt teatru, rămășițele unui apeduct, temple și vile cu fresce impresionante. 
Povestea orașului din Câmpia Inaltă a Traciei începe cu circa 6000 de ani în urmă, în perioada în care întinsul domeniu balcanic era stăpânit de neamul războinic tracic amintit de părintele Istoriei, Herodot. Arheologii au descoperit obiecte de olărie fină şi alte obiecte obişnuite datând din Neolitic, ceea ce dovedeşte că la sfârşitul mileniului al 4-lea e.A. exista deja o aşezare în acea regiune. În secolul al 4-lea e.A.,oraşul era centrul comercial  al teritoriului sud-est balcanic (numit panegyreis).
In sec.al 4-lea e.A. (342), cea mai mare așezare din Tracia a fost cucerită de Filip al II-lea regale Macedoniei și a primit in cinstea acestuia numele Philippopolis (sau orașul lui Filip). Mai târziu, a fost recucerit de traci şi redenumit în “Pulpudeva”.Cu toate ca în marea lor ambiție tracii au recăpătat controlul asupra orașului, această stare fericită pentru ei nu a durat decât până în secolul 1 e.N, când regiunea a fost anexată irevocabil Imperiului Roman, după mai multe războaie.  
In anul 72 e.N., oraşul a fost ocupat de generalul roman Terentius Varo Lukulus şi a fost încorporat Imperiului Roman, unde a fost redenumit Trimontium (Oraşul Celor Trei Dealuri) şi a servit drept metropolă a Provinciei Tracia.
Aşezarea şi-a câştigat titlul de oraş la sfârşitul secolului 1 e.N. Cu numele de Trimontium era o importantă intersecţie pentru Imperiul Roman şi a fost numit “Cel mai mare şi cel mai frumos dintre oraşe” de către retoricul Lucian. In acele vremuri, Via Militaris (sau Via Diagonalis), cel mai important drum militar din Balcani, trecea prin orașul Plovdiv.
In timpul ocupării romane, oraşul a cunoscut o perioadă de înflorire și de excelenţă culturală. Ruinele vorbesc despre un oraș vibrant, un oraș aflat în expansiune, cu numeroase clădiri publice, altare, băi publice și teatre. Orașul avea un sistem de apă şi canalizare și a fost apărat de un zid dublu, ce poate fi încă vizitat de turişti şi în zilele noastre, având în vedere că multe părţi din zid s-au conservat de-a lungul timpului.
În Evul Mediu. Slavii s-au aşezat pe deplin în zona orașului pe la jumătatea sec.al 6-lea şi au schimbat proporţiile etnice ale acelei regiuni. O dată cu înfiinţarea Bulgariei în 681, Philipopolis a devenit o fortăreaţă de graniţă importantă a Imperiului Bizantin. A fost capturat de bulgarul Khan Krum în 812, dar regiunea a fost incorporată complet Imperiului Bulgar în 834, în timpul regimului lui Khan Malamir.
Cetatea a rămas în mâinile Bulgariei pentru un timp relativ scurt, până a fost recucerită, în 855–856, de către Imperiul Bizantin. Sub control bizantin, oraşul a devenit centru al ereticilor paulicieni transportaţi de la graniţele de est ale Imperiului pentru a servi drept colonişti militari la graniţa europeană cu Bulgaria
De la Philippopolis, influenţa doctrinelor dualiste s-au răspândit în Bulgaria, formând premisele pentru erezia bogomilismului. Sub ţarul Simeon cel Mare (893 – 927), oraşul şi cele mai multe posesiuni bizantine din Balcani au fost cucerite de Imperiul Bulgar. Oraşul a rămas în mâini bulgare sub stăpânirea fiului lui Simeon, Petru I (927 – 969).
In 1364, turcii otomani aflaţi la comanda lui Paşa Lala Shakhin au ocupat Plovdiv. Turcii au numit orașul Filibe. A fost capitala Rumeliei până în 1382, când otomanii au capturat Sofia, care a devenit capitala provinciei. Numele Plovdiv a apărut tot prin acea perioadă şi provine de la numele trac al oraşului (Pulpudeva, o presupusă traducere a Philippopolis).
Sub stăpânirea Imperiului Otoman, Plovdiv a fost un focar pentru mișcarea națională a bulgarilor în provincia Rumelia de Est. In timpul acelei perioade, Plovdiv era un centru economic mare, alături de Istanbul, Odrin și Solun. Cetățenii bogați au construit multe case frumoase, multe dintre care pot fi văzute şi astăzi în partea străveche a oraşului. Plovdiv a fost un centru sangeac al Provinciei Rumelia, între 1364–1864 şi a fost de asemenea centrul sangeac al vilaietului Edirne între 1864–1878, în timpul stăpânirii otomane.
Prin 1974, Plovdiv continua să reprezinte un nod economic și comercial major în sud-estul Bulgariei. Numărând cu puțin peste 300.000 de locuitori, în 1974, Plovdiv nu era doar cel mai important oraș după Sofia, ci unul dintre cele mai reprezentative deținătoare, din Bulgaria, în materie de cultură și civilizație antică.
In Evul Mediu, şi-a păstrat importanţa regional-strategică. Spre sfârșitul sec.al 14-lea a căzut sub stăpânire otomană. In 1878, după războiul ruso-turc, Plovdiv a devenit capitala regiunii autonome otomane a Rumeliei de Est, iar în 1885, a devenit parte din Bulgaria.
Asemenea Romei, capitala Imperiului Roman, așezarea se extinde pe 7 coline, poziție ce-i conferă un simbolism si o frumusețe aparte. Din fericire, chiar dacă blocurile cenușii socialiste reprezintă o parte bună din spațiul construit, vestigiile arheologice, muzeele si monumentele de arhitectura nu lipsesc nici ele.  Centrul vechi este un popas obligatoriu pentru oricine dorește să intre în contact cu arhitectura locală balcanică de secol 19, sau mai veche. Cartierul istoric este un labirint de străzi pavate, flancate de frumoase vile caracterizate de fațade colorate și etaje superioare susținute de coloane. Se remarcă casele particulare cu bază de piatră,patrulateră, mai mică față de etajele ieșite în afară, în consolă. Se spune că acest tip de construcție cu bază mai mică s-ar fi datorat plătirii unui impozit mai mic față de statul otoman.
Municipalitatea a început să recondiționeze clădirile vechi particulare și să le dea utilități culturale. Spre exemplu, Intr-una din clădiri se descoperă Galeria de Artă și Muzeul Philippopolis cu interiorul sau admirabil decorat în maniera neoclasică bulgărească. Fostul conac seamănă mai degrabă cu locuința unui personaj civil decât cu o galerie privată de artă. Tot aici atentia se poate concentra pe Casa Balabanov, care zugrăvește bogația înaltei societăți din Plovdiv de acum un veac și jumătate. In colțul sud-estic al străzii Ciumakov, în spatele zidurilor inalte, se afla Muzeul Etnografic cu o serie de exponate excelente despre viața și obiceiurile tradiționale bulgare. Casa lui Georgi Mavridi, cunoscută drept Casa Lamartine, se afla pe dealul Djambaz, la ieșirea din centrul vechi, pe strada Kniaz Țeretelev de astăzi. Ea poartă numele marelui francez deoarece acesta a poposit pe acolo în anul 1833. Privind dinspre casa Lamartine către centrul vechi și străduța care duce la vechiul amfiteatru roman, perspectiva este deosebit de atrăgătoare, pentru că pe acolo nu circulă mașini. Nu cred că este interzis, dar m-am bucurat să nu văd urmă de ele. Casa este una dintre cele mai mari și mai frumoase din vechiul centru al Plovdivului. A fost construită între anii 1829-1830.
Biserica Sf. Constantin și Elena, fondată (după date nesigure) în anul 337 de împăratul Constantin cel Mare, este cea mai veche clădire din oras, însă picturile ei murale datează doar din prima parte a sec.al 19-lea. Merită vizitate și cele doua geamii: Djumaya, care domina piața omonimă din sec.al 15-lea, și moscheea Imaret, pentru bogatele sale decorații din aceeași perioadă.
Cea mai mare valoare o au, desigur, vestigiile romane din oraș. S-au păstrat multe rămășițe din antichitate, printre care Amfiteatrul antic, Odeonul roman, Stadionul roman și complexul arheologic Eirene.  Construit in sec.al II-lea e.N. și redescoperit în 1972 ca urmare a unui cutremur abătut asupra orașului, Amfiteatrul Roman din Plovdiv a fost renovat sub regimul communist și găzduiește spectacole în aer liber pe timpul verii.
In ceea ce privește arhitectura istorică, în piața centrală a orasului se pot vizita ruinele unui forum roman, dispus în secțiune chiar în fața unui mare hotel. In aceeași zonă, datând din sec.al 14-lea, se află Dzumaya sau moscheea de vineri, care este deschisă permanent vizitatorilor. Moscheea a fost ridicată  La un capăt de stradă se găsește Citadela Nebet Tepe, ce datează din sec.al 5-lea e.A. Cele 50 de geamii din vechiul Plovdiv se prezintă într-o stare foarte proastă, dar meită de vizitat geamia Imaret, pentru bogatele decorațiuni din sec.al 15-lea.
Plimbarea în centrul vechi începe din Piața Giumaia (Dzhumaya), iar primul obiectiv care ne-a ieșit în cale a fost statuia din bronz a lui Filip (Philip) al II-lea al Macedoniei, cel care după ce a cucerit zona a schimbat denumirea orașului în Philippopolis.
Plovdiv are numeroase case care au fost transformate in muzee. Casa Danov, a unui fost editor, găzduiește in prezent muzeul tiparului. Casa Lamartine deține câteva suveniruri din perioada petrecută aici de marele poet francez și este interesantă pentru arhitectura ei deosebită. De la Casa lui Lamartine pâna la Teatrul (Amfiteatrul) Antic, considerat cel mai reprezentativ pentru Plovdiv, sunt cca 200m,
După ce am parcurs puțin două dealuri și panorama ce se poate vedea pe acolo, era timpul să trecem spre centrul vechi mai pe îndelete. Acolo am ajuns foarte ușor urmând strada principală, până la Stadionul Roman și Moscheea Juma. De acolo, am început să urcăm către vârful dealului. Este vorba de primul deal locuit încă din antichitate, urmând ca mai târziu să fie ocupate pe rand altele două, până către epoca modernă.
Urcând astfel pe Taksim tepe ajungeți aici, lângă biserica Sveta Bogorodița (Sfânta Născătoare), o biserică relativ nouă, nu mai veche de 100 de ani, simpluță și bine păstrată. In periplul nostru de două zile prin acest oraș ieșit din comun prin bogăția de vestigii vechi și noi am mai întâlnit unele bisericuțe mărunte și puțin atrăgătoare, ce au pe umeri apăsarea otomană de veacuri supra acestei țări.

In afara celor două teatre păstrate din antichitate, urcând străduțele înguste din Plovdiv, am dat și peste alte ruine romane: un stadion și un apeduct ce aducea apă proaspătă în oraș. Apoi, zidurile și turnurile medievale, băile turcești și moscheile vă vor zăpăci de tot: nu o să mai știți dacă vizitați un oraș roman, unul bizantin sau otoman. Practic, aveți, Roma, Constantinopolul și Istanbulul la un loc, în același timp.

O altă minunăție a orașului este „Complexul Arheologic Eirene”. Complexul este de fapt o fostă locuință păstrată din epoca romană. Mozaicul delicat ce acoperă podeaua, decorat cu flori și figuri geometrice, te face să înțelegi ce însemna să fii un aristocrat din sec.al I4-lea e.N. și să trăiești într-o asemenea splendoare. Casa este numită după chipul unei femei reprezentate în mozaic, sub care artistul a scris „Eirene”.
Inainte de a părăsi acest depozitar de istorie materială și înainte de a face un târcol al fostalor ziduri de fortificație, am aflat că în apropierea centrului s-au descoperit zidurile unui alt edificiu de cultură romană, Odeonul. Ulterior am auzit și am citit că descoperirea lui a costiruit o mare și plăcută surpiză, o nouă bogăție a orașului extrem de interesantă      
Plovdiv era, pentru periplul nostru, un punct de mare importanță, o adunare fericită a mărturiilor materiale din mai multe epoci istorice balcanice Când am pătruns în oraș ne-au întâmpinat cvartale de blocuri cenușii cu arhitectură impersonală, pe noile bulevarde ale socialismului bulgar (asemănătoare cu cele din noile orașe industriale române.. Impresia de orășel prozaic de provincie s-a adâncit pe măsură ce ne-am plimbat pe unul dintre bulevardele principale din oraș: Mai toate casele frumoase erau decrepite, iar în rest nu-ți mai atrăgeau atenția decât culorile țipătoare din vitrinele magazinelor. In prima luare de contact, totul a culminat cu o piață mare și goală, betonată, ce se întindea în fața unei clădiri monumentale gen „Casa sindicatelor”, cum ne-au rămas și nouă cu zecile din glorioasa epocă de aur. Așa că ne întrebam amăgiți de ce ai mai venit până în sudul Bulgariei, când puteam vedea toate astea și acasă. Am avut , însă, noroc. Dincolo de poza socialistă Plovdivul ne aștepta cu multe surprize.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu