VULCANUL CU ALTITUDINEA CEA MAI SCĂZUTĂ DE PE TERRA - DALLOL

 

 

 

LACUL SUBGLACIAL VASTOK DIN ANTARCTICVA

Lacul Vostok (rusă: восток, care se traduce"Est") este cel mai mare din cele mai mult de 140 de lacuri subglaciale dfescoperite sub suprafaţa Antarcticei. Gheaţa care îl acoperă oferă o înregistrare continuă a paleoclimei de pe parcursul a 400000 ani. Apa lacului, în sine, poate să fi fost izolată timp de 15 la 25 de milioane de ani. Lacul este numit după Vostok după numele corvetei ruseşti de 900 de tone cu care aexplorat pionierul rus al Antarcticii, Fabian Gottlieb Thaddeus von Bellingshausen . Din apa lacului nu s-a obţinut nici un eşantion de apă. 

Lacul Vostok este situat sub staţia antarctică rusă. Stratul de gheaţă este 3488 de metri (11,444 picioare) deasupra nivelului mării. Suprafaţa acestui lac de apă dulce se află la aproximativ 4000 m (13100 ft) sub suprafaţa de gheaţă şi sub nivelul mării cu aproximativ 500 m (1600 ft). Măsoară 250 km (160 mile) lungime şi 50 km (30 mi) lăţime, în punctul său cel mai larg şi acoperă o suprafaţă de 15690 kmp (6060 mile pătrate). Acestă suprafaţă este similară cu a lacului Ontario, dar are un volum de trei ori mai mare. Adâncimea medie este de 344 m (1129 ft). Are un volum estimat de 5400 kmc (1300 cu mi). Lacul este împărţit în două bazine adânci de către o creasta. Apa depăşeşte creasta cu aproximativ 200 m (700 ft). In bazinul de nord adâncimea este de circa 400 m (1300 ft) şi de 800 m (2600 ft) în cel de sud.

CINCI DIN CELE MAI CALDE LOCURI DE PE PĂMÂNT

Al-Aziziyah, Libia

Dacă se merge cu masina 40 de km spre sud de Tripoli, se ajunge la Al-Aziziyah, unde, pe 13 septembrie 1922, a fost înregistrata cea mai mare temperatura din lume: 57.8°C. Orasul se afla la mai putin de o ora departare de Marea Mediteraneeana si nu exista nicio retea feroviara, asa ca trebuie sa prindeti autobuzul. Conditiile de viata sunt simple, iar costul vietii este ieftin.

Dallol, Etiopia

La Dallol, în Depresiunea Denakil, Africa se afunda la o adancime de 116 m sub nivelul marii, iar temperatura zboara cu o viteza uimitoare in termometre. Aceasta zona a fost denumita de catre National Geographic "drept cel mai crunt loc de trait de pe suprafata Terrei".
Dallol are in medie, cea mai mare temperatura din lume: 34.4°C. Dacă se merge mai departe, se va ajunge la vulcanul Dallol, cel mai jos de pe Pamant.

Dasht-e Lut, Iran

In 2004 si 2005, acest platou desertic a inregistrat temperatura anuala record, spargand bariera de  70°C.  Alaturi de caldura,  Dasht-e Lut se bate cu Desertul Atacama din Chile pentru titulatura de "cel mai uscat loc din lume" si, pe suprafata unei mari zone a platoului, nu supravietuieste nicio creatura, nici macar bacteriile.
Estul desertului are potential de destinatie turistica, mai ales gratie dunele de nisip sculptate, ce ating si inaltimi de 500 de metri.
Yazd (cel mai arid oras din Iran) se afla la granita cu  Dasht-e Lut si Dasht-e Kavir. Cine vrea cu adevarat sa se avânte în deşert, trebuie să află din obiceiurile nomazilor locali.
Death Valley, SUA

"Valea Mortii" din California a inregistrat a doua cea mai mare temperatura din lume, atingand 56.7°C. In timpul verii media este de 47°C, acesta fiindcel mai uscat loc de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Nu este tocmai mediu propice pentru drumetii, amplasarea corturilor sau practicarea golfului. Incercuita de munti, Valea Mortii plonjeaza 86m sub nivelul marii, ceea ce ar putea explica temperatura insuportabila.
De la Las Vegas pana la Death Valley este o distanta de 3 ore cu masina. In perioada Craciunului, zona este mai putin aglomerata. Nu trebuie plecat la drum fără un automobil robust, s-ar putea s se ramână pentru foarte mult timp în pustietate.

Bangkok, Thailanda 

Incoronat de catre Organizatia Meteorologica Internationala drept "Cea mai fierbinte capitală de pe Planeta", Bangkokul are o temperatura medie anuala a aerului de 28°C.
Lunile din martie, aprilie mai sunt cele mai calde, cand orasul plin de ceata si fum pare nelocuibil, cu o temperatura de 34°C si o umiditate de 90%.
Orasul este mai rece doar in decembrie (in jur de 31 de grade), însă umiditatea rămâne crescută, făcând din Bangkok (un oraş atat de frumos) aprope insuportabil.
  
 

CINCI DIN CELE MAI RECI LOCURI DE PE PĂMÂNT

Statia Vostok, Antarctica

Localizata in apropierea Polului Sud Geomagnetic, la impresionanta inaltime de aprox 3500 de m deasupra nivelului marii, statia de cercetare ruseasca de la Vostok este intotdeauna rece, insa niciodata nu depaseste recordul de acum 28 de ani. Pe 21 iulie 1983 a fost inregistrata cea mai scazuta temperatura de pe Planeta, -89.2°C. In apropierea statiei Vostok se afla Lacul Vostok, unul dintre cele mai mari lacuri din lume, ingropat in adancuri, la o distanta de 4 km de gheata din perioada glaciară. Din 2003, rusii au abandonat statia Vostok, deoarece nu aveau destul combustibil pentru a o pastra caldă.

Eureka, Canada

Baza de cercetare Eureka din Canada, aflata in nordul Insulei Ellesmere, este deseori numita "cel mai rece loc de planeta (nelocuit)". Aceasta statie a fost pusa in functiune ca si statie meteorologica in 1947.
Temperatura medie anuala este in jur de -20°C. Iarna, temperatura scade pana aproape de -40°C. Pentru cei care viziteaza Eureka, temperaturile scazute mai pot fi intrecute doar de preturile absorbitante ale transportului pana acolo.

Oymyakon, Rusia

Situat in Republica Yakutia,  la 350 de km departare de Cercul Arctic, satul Oymyakon, a ramas, parca, inghetat la -71.2°C, din 1926, cand a inregistrat cea mai scazuta temperatura din emisfera nordica.
In Yakutia, nordul Rusiei, si oamenii si animalele s-au adaptat la temperaturile extreme. Sania trasa de caini sau de reni e singurul mijloc de transport, iar carnea congelata e alimentul de baza.
Republica Sakha (Yakutia) ocupa cam o cincime din teritoriul Rusiei, intinzandu-se 40% deasupra Arcului polar. Aproape 980.000 de oameni traiesc in Yakutia, unde densitatea populatiei este de 10 ori mai mica decat cea europeana.

Denali, SUA

Denali sau Muntele McKinley, cel mai inalt varf din America de Nord, a fost considerat foarte mult timp cel mai rece munte de pe Pamant, temperatura aerului coborand in timpul iernii pana la  -40°C.
Pentru a urca pe varful de 6,194m din Alaska, trebuie sa fii montaniard profesionist, insa poti sa te bucuri de povestile nativilor si sa te rezumi la a vizita doar  Parcul National Denali.

Ulan Bator, Mongolia

Asezat in stepa mongoleza, la aproximativ 1300 m peste nivelul marii,  Ulan Bator a fost adesea descris drept cea mai rece capitala din lume.
In ianuarie, temperatura aerului creste foarte rar peste -16°C. Cu toate acestea, exista foarte multe locuri unde te poti feri de frig: incercati sa va indreptati catre cea mai impresionanta colectie de muzee (inclusiv Muzeul Camel si Muzeul de persecutie politica). De asemenea veti mai gasi caldura in cea mai mare manastire din Mongolia, Gandantegchinlen Khiid.
Capitala se mai incalzeste si in timpul Festivalului Nadaam, cand mongolezii isi sarbatoresc mostenirea natională.

UNELE DINTRE CELE MAI IMPRESIONANTE PEŞTERI ALE LUMII

Vedem locuri frumoase aproape oriunde mergem in Natura: munti uriasi, campii inflorite, jungle inspaimantatoare si paduri luxuriante. Toate sunt forme deosebite de manifestare a naturii si alcatuiesc o experienta care nu trebuie ratata. Insa, cat de des ne aventuram in lumea de sub noi? In caz ca nu suntem speologi sau trogloditi, cu siguranta raspunul este “nu prea des”. Iar cine spune ca lumea din subteran este un loc terifiant, probabil ca nu a vizitat niciodata cele mai impresionante si frumoase pesteri ale lumii. Formate de-a lungul miilor, si chiar milioanelor de ani in unele cazuri, aceste minuni naturale ascunse isi dezvaluie, in sfarsit, maretia si fabulosul acelora care isi deschid mintea si inima catre ele.

Pestera Mamut, Kentucky, SUA

Este una dintre cele mai vechi si cel mai bine cunoscute pesteri de pe teritoriul Statelor Unite. Reprezinta, totodata, cel mai lung sistem natural de asemenea tuneluri din lume, cu o retea ce insumeaza 587 de kilometri de galerii subterane. Transformata in parc national in 1941, Pestera Mamut, care isi datoreaza numele tocmai dimensiunilor colosale, a fost descoperita de colonistii americani spre finele secolului al XVIII-lea, dar le era cunoscuta triburilor de bastinasi de mii de ani. Trasaturile emblematice ale pesterii includ un soi de canal denumit Chiuveta de Cedru si alte formatiuni cu denumiri autodescriptive, intitulate Bulevardul Principal, Niagara Inghetata si Tragedia Grasanului.


Pesterile Lascaux, Franta

Complexul de pesteri din Lascaux, din regiunea sud-vestica aa Frantei, Dordogne, gazduieste unele dintre cele mai magnifice picturi rupestre preistorice descoperite pana in acest moment. Desenate cu pigmenti naturali si estimate ca avand o varsta de 16.000 de ani, multele sute de imagini de pe peretii pesterilor ilustreaza unele creaturi din Epoca de Fier, sursa de fascinatie dar si hrana pentru toti oamenii moderni timpurii care au populat regiunea. Cele mai mari imagini desenate in spectaculosul Mare Amfiteatru al Bourilor masoara pana la cinci metri in lungime. Desi oricine se poate bucura de aceste reprezentari impresionante ale vietii in Paleolitic din fata calculatoarelor, navigand pe Internet, este pacat ca pesterile sunt in acest moment inaccesibile, direct, turistilor si publicului, din pricina unei ciuperci destructive care a atacat desenele. Chiar si dupa ce ciuperca va fi indepartata, deprecierea va ramane evidenta si, in prezent, ireparabila.


Pesterile Saline Galos, Chicago, SUA

Adanc sub sala de spectacole Jolly Inn din Parcul Portage, Chicago, lumini colorate scalda in radiata lor o scena pe care putini oameni se asteapta sa o admire vreodata. Candva un secret est-european, beneficiile salinelor au ajuns si in suburbiile orasului american. La Pesterile Galos, vizitatorii se relaxeaza pe sezlonguri, inconjurati de stalactite de sare si inspirand aerosoli salini in timp ce sunetul marii, inregistrat, le relaxeaza psihicul. Asa-numita "terapie salina" are legiuni de adepti care se inclina dinaintea caracteristicilor curatoare ale sarii naturale. Fie ca este vorba de sare in sine, de compusii de iod din structura ei sau pur si simplu de atmosfera relaxanta din pestera de sare, in mod cert ea atrage si fascineaza.


Pesterile Thylacoleo, Australia

In 2002, o expeditie organizata de Muzeul Western Australian s-a lansat spre a investiga raportarile unor oameni, cu privire la schelete de mari dimensiuni, observate in canteva pesteri din pustiul desertic al tarii-continent, cunoscut sub denumirea de Campia Nullarbor. Printre ramasitele zecilor de animale disparute din megafauna australiana, datand din urma cu peste 500.000 de ani, s-au descoperit aici, pentru prima oara in istorie, scheletele complete ale stravechiului leu marsupial - Thylacoleo Carnifex, de unde se trage si numele dat pesterilor.


Cavernele Carlsbad, New Mexico, SUA

Se poate spune despre cavernele Carlsbad ca alcatuiesc cel mai spectaculos complex natural de pesteri "clasice", de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Descoperit accidental de un anume Jim White la finele anilor 1890, complextul speologic include Camera Mare, a doua cea mai mare incapere din lume a unei pesteri. Aceasta incinta colosala, din calcar, are o lungime de aproape 1220 metri, o latime de 190 si o inaltime de 107 metri. Spre deosebire de majoritatea pesterilor de calcar, Cavernele Carlsbad au fost sapate nu de rauri suberane sau de acizi carbonici ci de acid sulfuric puternic, format datorita proximitatii depozitelor de petrol si de gaze naturale. Tanarul vacar local Jim White a descoperit cavernele de la distanta pe cand a zarit, din saua calului, ceea ce parea a fi o "armata" de lilieci care ieseau pe gura pesterii. In cea mai buna perioada a sa, populatia de lilieci estimata ca ar locui in Cavernele Carlsbad atinge cifre de miloane de indivizi.


Pesterile de Gheata, Antarctica

Muntele Erebus, din Antarctica, este, efectiv, cel mai fierbinte loc al continentului alb, iar atunci cand inghetul absolut intalneste o "tubulatura" fierbinte, lucruri curioase se intampla. Unul dintre rezultatele incalzirii cu aburi a Erebusului il reprezinta furnalele-turnuri de la suprafata si spatioasele pesteri inghetate de sub sol. Si mai exista Limba de Gheata Erebus, ghetarul care aluneca la vale pe povarnisrurile muntelui, in placida Mare Ross, unde interactiunea cu valurile si cu gheata marii creaaza pesteri temporare de o frumusete indescriptibila.


Grotele Kartchner, Arizona, SUA

Parcurg peste 3,5 kilometri pe sub nisipurile desertului din jurul orasului Benson si au fost in totalitate separate de suprafata timp de aproape 200.000 de ani, pana intr-o zi din 1974, atunci cand Randy Tufts si Gary Tenen au devenit primele fiinte umane care au pasit in galeriile grotelor Kartchner. Sistemul de pesteri, desemnat parc statal in 1999, este extrem de fragil, iar existenta sa a fost ocultata pentru cei mai multi oameni, inainte ca o garda adecvata sa fie instalata spre a proteja formatiunile de exceptie din interiorul cavernelor. Impresionante si inedite in cazul acestei pesterii sunt formatiunile fusiforme ce coboara din tavane, denumite "paie de suc", niste tuburi goale, lungi si subtiri, care picura constant apa calcaroasa. Fiecare picatura depoziteaza o cantitate minuscula de minerale la capatul "paiului" inainte sa cada pe podeaua pesterii. Avand in vedere ca fiecare "coloana" coboara cu aproximativ 2,5 milimetri pe secol, iar cea mai lunga masoara un pic peste 6,4 metri, este usor de dedus ca Pestera Kartchner s-a"dezvoltat", nederanjata, timp de sute de mii de ani.


Pestera Beregata, Mexic

Adanca de 365 de metri - unii spun ca are 400 - Pestera Beregata ( Sotano de las Golondrinas, in spaniola), din centrul Mexicului este suficient de larga incat sa inghita cu totul Empire State Building. Este, de asemenea, de forma conica, avand baza mai lata decat partea superioara. Pestera a fost explorata recent, in anii 1960, cu numai doi ani mai devreme decat prima vizita a omului pe Luna. Asa cum era de asteptat, fiind vorba despre o prapastie larga, care coboara sute de metri in pamant, ea este asaltata periodic de numerosi sportivi exhibitionisti, asa numitii skydivers sau BASE jumpers, care pur si simplu se arunca in haul "beregatei", pentru a-si deschide parasutele multi metri mai jos.


Pestera lui Fingal, Scotia

Este vorba despre o pestera marina de pe pustia insula Staffa, din Scotia. Formata integral din coloane hexagonale din bazalt, pesterea lui Fingal are aceasta dispunere unica gratie modului de depozitare al masei de lava care s-a racit si s-a microrat formand pilastrii supusi mai apoi actiunii de eroziune. Dimensiunea si acoperisul boltit, dimpreuna cu sunetele bizare produse de ecoul izbiturii valurilor, ii dau pesterii o atmosfera de catedrala naturala. Numele sau galic, Uamh-Binn, inseamna "pestera melodioasa". Pestera are o intrare sub forma de arcada si este umpluta cu apa de mare; cu toate acestea, barcile nu pot intra in ea, vizitarea de catre turisti fiind posibila numai pe jos.


Pestera Cristalelor, Mexic

Una dintre cele mai magnifice, spectaculoase si surprinzatoare pesteri de pe Pamant este, de asemenea, si cel mai recent descoperita. In aprilie 2000, ortacii care lucrau in Mina Naica, din Chihuahua, Mexic, au dat peste o pestera vasta, plina cu apa, in timp ce sapau dupa plumb si zinc. Pompand afara din spatiul subteran apa bogata in minerale si extrem de fierbinte, minerii au fost uluitii sa priveasca o retea incredibila de cristale uriase din selenit, cu lungimi de pana la 12 metri si grele de aproape 55 de tone. De cand lichidul fierbinte suprasaturat a fost drenat din Pestera Cristalelor, cristalele s-au oprit din crestere. Privind insa partea buna, cele 43 de grade Celsius din pestera plus umiditatea de 90 pana la 100% asigura o stationare nu prea indelungata a vizitatorilor neprotejati. Pestera se afla la o adancime de peste 300 de metri sub muntele Naica, din desertul Chiuahuan, cristalele care o populeaza fiind formate de fluidele hidrotermale emanate din camerele magmatice de sub ele.


Pestera Ali Sadr, Iran

Este vorba despre cea mai mare pestera acvatica din lume, care atrage milioane de vizitatori anual. Peretii pesterii pot atinge si inaltimea de 40 de metri in unele puncte, adapostind cateva lacuri de suprafata mare si adanci. Un rau strabate toata pestera, iar deplasarea in interiorul ei se face mai ales cu barca. Peste 11 kilometri de canale interioare de apa au fost descoperite pana acum. Excavarile si studiile arheologice executate aici au condus la descoperirea unor artefacte stravechi, datand din urma cu 12.000 de ani. Animalele, scenele de vanatoare si armele ilustrate pe pereti si pe pasajele dinspre iesirea pesterii sugereaza ca oamenii primitivi au folosit-o candva ca adapost. Grota a fost cunoscuta inca din perioada imparatului roman Darius I, aprox 500 i.Chr, lucru verificabil printr-o veche inscriptie de la intrarea in tunelul principal. Totusi, cunoasterea despre existenta pesterii, veche de 70 de milioane de ani, s-a pierdut, ea fiind redescoperita abia in 1963 de catre montaniarzii iranieni.


Pestera Cerbului, Borneo

Nu i se spune pestera liliecilor, dar este caminul a cel putin trei sau patru milioane de asemenea inaripate, provenind din mai multe specii. Pestera Cerbului, din Parcul National Mulu, aflat in zona malayeziana, Sarawak, a insulei sud-est asiatice Borneo, este considerata drept cea mai mare trecatoare-pestera cunoscuta omului si se crede ca ar putea gazdui cinci cladiri mari cat Catedrala Sfantului Paul din Londra. Numele pesterii vine de la cerbii care o frecventau si pe care vanatorii nativi ii urmareau pana aici. Exista doua intrari in pestera, iar siluetele catorva dintre formatiunile calcaroase au fost interpretare in mod creativ, dandu-li-se conotatii si denumiri dintre cele mai surprinzatoare: profilul lui Abraham Lincoln sau Dusurile lui Adam si Eva. Intrarea estica a pesterii da spre ceea ce localnicii numesc "Gradina Edenului", un petec de jungla luxurianta, candva parte a sistemului de pesteri, inainte ca plafonul de deasupra lor sa sa se surpe.


Pesterile Skocjan, Slovenia

Au intrat, inca din 1986, in patrimoniul mondial natural si cultural UNESCO si sunt privite ca una dintre cele mai importante comori naturale ale planetei Pamant. Printre cele mai importante pesteri din lume, cavernele Skocjan reprezinta cel mai semnificativ fenomen subteran din Slovenia si, in general, din intreaga regiune carstica. Sistemul de pesteri sta, ca importanta, langa Marele Canion, Marea Bariera de Corali, Insulele Galapagos si Muntele Everest. Volumul exceptional al canionului sub-teluric este cel care deosebeste Skocjan de alte pesteri si de alte locuri ale lumii. Canalul lung de 3,5 kilometri al pesterii, prin care trece raul Reka, are o latime de 10 pana la 60 de metri si o inaltime de peste 140 de metri. In unele locuri, se extinde in uriase camere subterane. Cea mai mare dintre ele este Incaperea lui Martel, cu un volum de 2,2 milioane de metri cubi si considerata cea mai mare de acest fel din Europa si una dintre cele mai mari ale lumii. Este interesant faptul ca un canion de asemenea dimensiuni se termina intr-un sifon de dimensiuni relativ mici, unul care nu poate gestiona volumul urias de apa ce intra in pestera in timpul plorilor torentiale, cauzand inundarea masiva a pesterii si ridicarea nivelului apei pana la inaltimea de peste 100 de metri.


Pestera Ursilor, Romania

A fost descoperita in 1975, de minerii care dinamitau o cariera de marmura din apropiere. Obiectiv turistic principal al Muntilor Apuseni, Pestera Ursilor se afla in comuna Pietroasa, din judetul Bihor, la alatitudinea de 482 de metri. Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite, stalagmite si coloane, dar mai ales prin numarul impresionant de urme si fosile ale ursului cavernelor, disparut cu peste 15.000 de ani in urma. Alaturi de ele, s-au mai gasit in pestera oseminte de capra neagra, de ibex, leu si hiena de pestera. Intrarea este amenajata intr-un pavilion prevazut cu sala de asteptare, casa de bilete, bar, expozitie speologica si standuri cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei. Din lungimea de peste 1.500 de metri a pesterii, doar primii 488, aflati in galeria superioara, pot fi vizitati de turisti. Formatiunile de aici, ale caror forme amintesc de diverse lucruri cunoscute, au primit denumiri ca "Palatele fermecate", "Lacul cu nuferi", "Mastodontul", "Casuta Piticilor", "Draperiile din Galeria Ursilor", "Portalul", "Pagodele" si "Sfatul Batranilor". Temperatura pesterii este constanta pe intreg parcurusul anului, 10 grade Celsius, iar umiditatea se mentine foarte ridicata, la 97%.

*

FLUVIILE CU CELE MAI MARI DEBITE PE SECUNDĂ

Amazon                                   200.000 mc

Yangzi Jiang                           30.000-40.000 mc (32.000)

Ienissei                                    20.000 mc

Obi                                          13.000 mc

Mississippi-Missouri              17.700 mc

Mississippi                              12.700 mc

Huang-Ho                               15.000-20.000 mc

Amur                                       9.200-11.300 mc

Parana                                    16.800 mc

Lena                                        17.000 mc

Niger                                       17.000-30.000 mc

Congo (Zair)                           41.800 mc

Mekomg                                 15.000-16.000 mc

Saint Laurent                         8.500-11.000 mc (10.400)

Volga                                      7.300 mc

Dunărea                                  6.500-7.000 mc

Brahmaputra                          48.200 mc

Gange                                     12.000-13.000 mc

Irrawaddi                                13.000 mc

Orinoco                                   15.000-50.000 mc (33.000)

Nil                                            3.100 mc

Tocantins                                13.600 mc

Uruguay                                  5.000 mc

Yukon                                      3.700 mc

Salouen                                   10.000 mc



Datele s-au cules din diverse surse valabile în anul 2008. In unele cazuri nu este consens iar măsurătorile nu au avut un caracter regulat şi strict.



Congo -cataracte



Congo - crepuscul




Mississippi

 

Mekong



Amur




Huang Ho




Gange




Ienissei

 

Yangzojiang



Brahmaputra prin podişul tibetan pe care îl străbate 1200 Km



Yukon





Yukon



                           

CELE MAI LUNGI FLUVII ALE LUMII - primele 10 fluvii -

Lungimea unui râu este, de multe ori, greu de măsurat cu exactitate. Depinde de identificarea sursei sale, de punctul de revărsare şi de măsurarea bună a lungimii dintre sursă şi revărsare. Prin urmare, măsurătorile privind lungimea multor râuri sunt doar aproximări. Lungimile Nilului şi Amazonului (pentru a vedea care este cel mai lung fluviu din lume), au fost dezbătute de peste un secol.
Un curs de fluviu posedă, de obicei, un număr de afluenţi. Izvoarele celui mai lung sunt cele care dau fluviului lungimea totală, împreună cu afluenţii lor.

1. Amazone - 6 700 KM (Amérique du Sud)
2. Nil - 6695 KM (Afrique)

3. Yangzi Jiang - 6300 KM (Asie)

4. Mississippi - Missouri - Jefferson - 6275 KM (Amérique du Nord)

5. Ienisseï - Angara - Selenga - Ideriin Gol - 5539 KM (Asie)

6. Huang He - 5464 KM (Asie)

7. Ob - Irtych - 5410 KM (Asie)

8. Congo - Chambeshi - 4700 KM (Afrique)

9. Amour - Argoun - 4444 KM (Asie)

10. Léna - 4400 KM (Asie)

15 ERUPŢII VULCANICE MEMORABILE

O eruptie vulcanică este spectaculosă, dar şi foarte periculoasă pentru om ca şi pentru floră şi faună.
Impactul asupra mediului depinde de tipul de erupţie. Erupţia explozivă poate elibera cantităţi uriaşe de praf şi gaze care provoacă dezastre ce pot avea un impact real asupra climei.
De mai mulţi ani, în ţările cele mai ameninţate de vulcani s-au instalat sisteme de supraveghere, în scopul de a anunţa o eruptie posibilă.
Prin această monitorizare unele dezastre umanitare au fost evitate. Acesta a fost cazul, de exemplu, în 1991, când s-a trezit Pinatubo din somnul lui, în Filipine. Recordul de 400 de victime ar fi putut fi mult mai mare dacă oamenii nu ar fi fost strămutaţi.

Cele 15 erupţii vulcanice memorabile sut clasate dzupă data producerii.

In jurul anului 1500 e.A. insula Santorini (sau Thira), Grecia
Inălţimea coloanei 36 Km. Durata erupţiei nu este cunoscută.
Rata de emisie (kg / s): 2,5 x 108
Santorini, Thira antică, este o frumoasă insulă vulcanică în centrul a Cicladelor. Arheologii şi istoricii cred că erupţia catastrofală a cauzat declinul şi dispariţia civilizaţiei minoice.

79 e.N  Vesuviu. Italia
Coloana înălţime 32 Km
Durata de eruptie: 9.5 ore
Volumul de magma (kmc 3): 2.1
Rata de emisie (kg / s): 1,5 x 108
Numărul de victime: în jur de 2000
Activitatea vulcanica majore: scurgeri piroclastice, ploaie de cenuşă
Lângă Vezuviu sa născut, în 1849, primul Observator din lume pentru un vulcan. Prin mărturiile lui Pliniu cel Tânăr în cele două scrisori către Tacit s-a putut face o idee clară asupra fazelor dezastrului.
Eruptia a avut două faze:
- Formarea unei coloane pliniane de peste 30 km înălţime, care a produs o ploaie de piatră ponce spre oraşele Pompei şi Stabia
- Scurgeri piroclastice care au distrus Herculaneum şi oporţiune din Pompei.

Pompei
In dimineaţa zilei de 24 august, anul 79, e.N, locuitorii din Pompei a auzit un înăbuşit tremur al Vesuviului.
Vesuviul răbufnea deja de mai multe zile. In Pompei, locuitorii se pregătrau pentru a sărbători Vulcanalia, ritualuri de sacrificiu pentru a potoli setea zeul focului.
Locuitorii din Pompei trăiseră deja un cutremur cu 17 ani în urmă, după care lucrările de reconstrucţie nu fuseseră încă terminate.
Acelea nu au mai fost niciodată finalizate, deoarece atunci când vulcanul şi-a eliberat toată energia, Pompei a fost îngropat cu oameni cu tot de mai mult de 6 m grosime cenuşă.
Pompei a constituit, după 17 secole, la redescoperire, o minunăţie arheologică. Cenuşa a păstrat tablouri, fresce, organismele mumificate şi o mare diversitate de obiecte şi mobile cotidiene.

1586 Kelut. Indonezia
Aproximativ 10.000 de victime
Activitate: Lahar
Stratovolcanul (constituit din straturi succesive de depuneri eruptive) Kelut este destul de mic, dar rămâne unul dintre cele mai periculoşi vulcani din Java.
In craterul său se formează un lac acid după fiecare eruptie. Activitatea duce la eruptii phreatomagmatice şi lahars (lavină de noroi) datorită prezenţei unui volum mare de apă.
Guvernul a construit un sistem de drenaj pentru a preveni formarea unui lac prea mare şi pentru a evita, astfel, lahars-urile (lavinele de noroi) prea devastatoare.
Eruptia dein1586 a fost cea mai ucigătoare din istoria acestui vulcan.
Ultima eruptie a avut loc în 1990.

1631 Vesuviu. Italia

Coloana înălţime 19 Km
Durata de eruptie: 11 ore
Volumul de magma (kmc 3): 0.2
Rata de emisie (kg / s): 1,5 x 107-3 x 107
Numărul de victime: în jur de 4000
Activitatea vulcanică majoră: scurgeri piroclastice (amestec la mari temoeraturi a unui amestec de gaze toxice vulcanice, vapori de apă, particole solide, masă relativ densă care se scurge cu mare viteză=
La data de 16 decembrie 1631, la 7 dimineata, Vezuviul a intrat erupţie din nou. O zonă mare din jurul vulcanului a fost distrusă de ploile de lapilli (pietricele) şi cenuşă şi scurgeri piroclastice şi aluviuni.

1783  Laki. IslandaVolumul de magmă (kmc): 12
Pierderi mane aproximativ 10.500
Activitatea vulcanică majoră: ploaie de cenuşă şi gaz
Fisura eruptivă Lakagigar sau Laki, cuprinde 130 de cratere eruptive, pe o distanţă de aproximativ 25 km. Aceste cratere s-au format in timpul unei erupţii de dimensiunea colosală între 1783 şi 1785.
Aceasta eruptie este considerată cel mai mare dezastru natural din Islanda.

Volumul de magmă ejectată a fost de 12 Kmc. Lava a ieşit din cratere cu o viteză de 8000 mc / s. Acesta a deversat pe o suprafaţă de aproximativ 600 km ².
Aproximativ 500 milioane de tone de gaz a ţâşnit în atmosferă.

Mai mult de jumatate din efectivele de animale din Islanda au murit de foame, sau prin otrăvire. 20% din populaţia islandeză, sau 9.000 de oameni, au murit de foame în lunile care au urmat dezastrului.

1792  Unzen. Japonia
 Victime umane în jur de 15200
 Domeniul Major vulcanic: gaz (Carestia).
 Alte activitati: Avalanche şi alunecări de teren
 Muntele Unzen este situat în Peninsula Shimabara în partea de nord-vest a insulei Kyushu.
 Cele trei înălţimi sunt răspândite pe o suprafaţă de 20 km în diametru.
 In 1792, partea înaltă a vulcanului a fost zguduit ăde o serie de explozii freatice, însoţite de fluxurile de lavă. Erupţia a avut loc trei luni mai târziu. Acesta este considerat cel mai mare dezastru vulcanic din Japonia.
Activitatea seismică a provocat prăbuşirea a domului vulcanului care a alunecat în jos de pe munte şi a distrus totul în cale, ucigând şi 9528 de persoane.
Produsele vulcanice şi-au termint prăbuşirea în mare şi au declanşat un tsunami care a provocat mai multe 5.000 de victime.

1815  Tambora. IndoneziaColoana cu o înălţime de 44 Km
Durata de eruptie: 2.2 ore
Volumul de magma (kmc): 1.2
Rata de emisie (kg / s): 3.8 x 108
Victime umane circa 92000
Activitatea vulcanica majoră: ploaie de cenuşă (Carestia).
Acest vulcan este situat pe insula Sumbawa, la est de Java.Tambora este un stratovulcan  (format prin stratificările altor erupţii) mare care acopera 1400 km ².
Partea centrală este ocupată de o căldare 6 km în diametru şi aproximativ 650 m adâncime, care s-a format după erupţia din 1815.
Această activitate, împreună cu o expulzare de magmă cu un volum de 50 kmc, este considerată una dintre cele mai puternice erupţii istorice.
In afară de numărul mare de victime, eruptia a perturbat clima Pământului pentru mai mulţi ani.
In Europa, în anul 1815 cenuşa proiectată în straturile înalte ale atmosferei a absorbit o parte din lumina soarelui.
Acest dezastru a condus la o răcire a climatului în lume. Foametea şi epidemiile au afectat toate continentele.

1883  Krakatoa. IndoneziaColoana înălţime de 25 de Km.
Victime umane cica 36500
Activitatea vulcanica majoră: Erupţie explozivă
Altă activitate: tsunami
Krakatoa este numele unei insule vulcanice situată între Java şi Sumatra. 20 mai 1883, vulcanul insulei Perbuatan s-a trezit.
Data de 26 august a marcat începutul eruptiei paroxisticr care a atins apogeul pe 27 august.
In acea zi, o explozie uriaşă a fost auzită până în Australia, la mai mult de 4000 km. Coloana de eruptie a crescut enorm, acoperind zona cu cenuşă şi piatră ponce. Soarele a fost ascuns timp de două zile.
Eruptia a declanşat, de asemenea, o serie de tsunami care au ucis peste 36.000 de oameni.

Unda de şoc a fost înregistrat în lume. Din cauza de praf, temperatura a scazut la Pământ.

În Europa, radiaţia solară a scăzut cu 10%

1902  Santa Maria. Guatemala
Coloana înălţime 34 km
Durata de eruptie: 35 ore
Volumul de magm[ (kmn): 8.6
Rata de emisie (kg / s): 1.7 x 108
Numărul de victime: in jur de 6000
Activitatea vulcanică majoră: scurgeri piroclastice

Acest vulcan este foarte activ şi erupe permanent. Erupţia din 1902 este considerată treia erupţie dintre cele mai violente din secolul XX.
Aceasta erupţie a durat 19 zile şi a culminat pe 25 octombrie cu fază pliniană explozivă.
Activitatea care este în curs a început în 1922.

1902 Soufrière. Saint Vincent (Antilles)

Numărul de victime: 1.500
Activitatea vulcanică majoră: scurgeri piroclastice
Din secolul al optsprezecelea, Soufriere a fost zguduită de şapte erupţii. Cele mai importante au avut loc în 1718, 1812, 1902-1903 şi 1979.
La Soufriere este un stratovulcan care se caracterizează prin construirea de cupole de lavă şi prin distrugerile provocate de exploziile periodice care generează fluxuri de distructive piroclastice.
Activitatea din 1902 a produs scurgeri piroclastice care au devastat partea de nord a insulei, până la oraşul Georgetown.

1902  Muntele Pelee. Martinica (Indiile de Vest)
Durata: ciclu eruptiv între 1902 şi 1903
Aproximativ 28.000 de victime
Activitatea vulcanică majoră: scurgeri piroclastice

Muntele Pelee este o stratovulcan care emite magmă prea vascoasă pentru a produce scirgeri.
Această magmă formează domuri de lavă în partea de sus a vulcanului, domuri a caror crestere este întreruptă periodic de alunecări de teren sau de explozii de gaze.
Aproape 3 secole că vulcanul nu au dat dovadă de activitate semnificativă până când s-a trezit în 1902.

1932 Quizapu. Anzii Sud, în apropiere de graniţa cu Argentina, Chile centralColoana înălţime 30 km
Durata de eruptie: 18 ore
Volumul de magmă (kmc): 4.3
Rata de emisie (kg / s): 1,5 x 108
Acest vulcan este situat la capătul unui lanţ de vulcani care formează sistemul de eruptiv Descabezado Grande-Cerro Azul.
El deţine un crater de vârf de 500 m diametru.

In 1932, Quizapu a produs una dintre cele mai mari erupţii explozive a secolului XX.

1951. Lamington. Papua Noua GuineeColoana înălţime de 8 km
Numărul de victime în jur de 3000
Activitatea vulcanică majoră: scurgeri piroclastice
Acest vulcan nu a erupt înca din vremuri preistorice. Erupţia cea mare, din 1951, de tip pelean a fost monitorizată de vulcanologi.

La 15 ianuarie 1951, o serie de cutremure au cauzat alunecări de teren de pe flancurile vulcanului. In zilele următoare, coloane de cenuşă şi gaz a crescut la summit-ul. Acesta a fost urmat de mai multe explozii care a eliberat un nor imens vulcanic.
Scurgeri piroclastice devastat o suprafaţă de 235 km ² şi toate casele de pe o rază de 10 km.

1985  Nevado del Ruiz. ColumbiaVictime aproximativ 23.000
Activitate vulcanică majoră: Erupţie explozivă

Actualul Nevado del Ruiz este situat în căldarea vulcanului antic Ruiz. Acesta este acoperit tot anul de un strat gros de zăpadă şi gheaţă.
Căldura de la erupţie a topit gheţarii superiori, cauzând lahars-uri (scurgeri noroioase)  devastatoare. O erupţie mică a condus la topirea calotei de gheată. Printr-o vale îngustă de 100 km, lahars-ul (scurgerea de noroi) a ras de pe hartă Armero si a ucis mai mult de 20.000 de persoane.
Când scurgerea s-a oprit, noroiul s-a întărit ca betonul, condamnând la moarte victimele încă în viaţă.

1991  Pinatubo. FilipineColoana înălţime de 40 km
Durata de eruptie: 6-9 ore
Volumul de magmă (kmc): 5
Rata de emisie (kg / s): 4.2 x 108
Numărul de victime: 400

Activitate vulcanică majoră: Erupţie explozivă
Pinatubo a fost activ mai mult de un milion de ani. Activitatea sa este marcată de erupţii separate prin secole de calm în care vegetatia tropicală a invadat repetat pantele.
In iunie 1991, erupţia lui Pinatubo a devenit cea de a doua ca violenţă din secolul XX de pe pământ.

O serie de eruptii de tip plinian au trimis la 40 de km în atmosferă 10 kmc de rocă şi cenuşă.
Fluxurile piroclastice calcinante au ajuns până la 17 km şi lahars-urile de noroi au distrus sate până la 60 de mile departare.
Monitorizarea vulcanului a permis evacuarea unei părţi a populaţiei, dar mai multe sute de persoane au fost ucise, în parte datorită sosirii simultane a taifunului Yuna.
Aceasta erupţie a afectat clima la nivel global, provocând temperaturi mai scazute.
In plus, erupţia a provocat şi un grav dezechilibru în mediul în această regiune pentru mulţi ani.