AMAZON - PĂDUREA PARADIS

 

 

Rai al biodiversităţii, plămân verde al planetei, o minune a naturii... s-a tot spus câte ceva de soiul ăsta despre pădurea amazoniană, descrieri devenite clişee prin îndelungată şi deasă folosire. De altfel, cuvintele, oricât de pompoase, sunt oricum prea sărace pentru a descrie această imensă, luxuriantă, fără seamăn, măreaţă şi copleşitoare înfăptuire a naturii. Dar cuvintele sunt tot ce avem. Ba nu, mai avem şi imaginile. Poate cu ajutorul lor împreună, imagini şi cuvinte, să putem înfăţişa o părticică infinitezimală, o fărâmă, un măruntă frântură din ceea ce înseamnă colosala îngrămădire de viaţă care este pădurea amazoniană.

Pădurea: plante, animale, ciuperci, microorganisme, o densă şi complicată ţesătură de "viu" pe care oamenii de ştiinţă se trudesc de decenii să o descifreze, aflând mereu câte ceva nou şi surprinzător: ba o specie necunoscută - sau câte zece dintr-o dată - întâlnite numai aici, ba o dinamică aparte, o relaţie complexă şi neaşteptată între vieţuitoarele pădurii ori un fenomen ecologic fascinant şi abia acum înţeles... Pădurea amazoniană înseamnă cinci milioane de kilometri pătraţi de paradis pentru cercetătorii naturii şi de bogăţie pentru noi toţi, toţi oamenii planetei.
În doar 15 imagini, încercăm să surprindem 15 crâmpeie din viaţa pădurii.

Când te gândeşti la vegetaţia luxuriantă a pădurii pluviale amazoniene, pare paradoxală afirmaţia că solul acesteia este sărac în nutrienţi. Dar aşa este. În ciuda aparenţelor, aici nu există un strat gros de sol fertil, bogat în substanţe hrănitoare. Ceea ce asigură creşterea masei vegetale şi susţine întreaga biodiversitate este ritmul rapid al descompunerii resturilor vegetale şi animale, în climatul cald şi umed care domneşte în această regiune. Tot ceea ce ajunge pe pământ - fie că sunt frunze şi ramuri căzute din copaci, fie că sunt organisme animale moarte -, este imediat reciclat prin mecanisme naturale, în stratul subţire de sol de la suprafaţă; materia organică este imediat reintrodusă în circuit şi, pe seama ei, se dezvoltă formele de viaţă care dau marea bogăţie de specii a pădurii.
În acest sol sărac, copacii nu se pot înrădăcina adânc. De aceea, arborii înalţi au adesea astfel de rădăcini, ca nişte contraforturi, menite să lărgească baza trunchiului, pentru a-i oferi stabilitate, şi să absoarbă substanţele hrănitoare de pe o suprafaţă cât mai mare în jurul tulpinii.

O caracteristică a pădurii amazoniene este fantastica ei biodiversitate. Sare în ochi uimitoare varietate de specii vegetale: dacă o pădure din zona temperată poate fi alcătuită, pe o întindere foarte mare, dintr-o singură specie predominantă de arbore (păduri de fag, de molid ori de stejar), plus câteva alte specii; în schimb, în pădurea tropicală, pe o suprafaţă mică, există mii de specii de copaci. Un studiu din anul 2001 a arătat că, pe o suprafaţă de un sfert de kilometru pătrat de pădure tropicală din Ecuador, existau peste 1.100 de specii de arbori.
Peste 40.000 de specii vegetale au fost catalogate şi mai sunt multe alte mii încă necunoscute. De la copacii înalţi de peste 50 metri - uriaşii solitari care alcătuiesc nivelul cel mai de sus al pădurii, în structura ei stratificată - până la covorul de plante mărunte care acoperă solul oriunde pătrunde un pic de lumină, selva (cum o numesc vorbitorii de limbă spaniolă) amazoniană este un tezaur vegetal. Mii de specii reprezintă plante de interes economic - surse de materii prime pentru industria lemnului, a alimentelor, a medicamentelor şi a cosmeticelor ori plante de interes decorativ, cum e ciudata formă de viaţă din imaginea de mai sus: Psychotria poeppigiana, căreia bracteele (frunze modificate dispuse în jurul florilor) ce evocă nişte buze rujate provocator i-au adus, în limba engleză, numele de Hot Lips.


Fluturi la "adăpat": o astfel de scenă poate fi văzută adesea în Amazonia - fluturii se adună în număr mare pe sol, în jurul unor mici porţiuni de pământ umed, de unde extrag apă cu ajutorul trompei. Numărul speciilor de insecte din pădurea amazoniană este estimat la 2,5 milioane.




Amfibienii - şi mai ales broaştele - sunt printre cele mai interesante prezenţe din pădurea pluvială sud-americană. Sunt cunoscute sute de specii şi sunt descrise mereu altele şi altele. Sunt un element important în reţeaua trofică a ecosistemului amazonian, fiind hrană atât pentru numeroase vertebrate, cât şi pentru nevertebrate precum păianjenii (ca în imaginea de mai sus). Unele dintre aceste broaşte sunt primejdioase - pielea lor secretă toxine puternice şi câteva specii sunt utilizate de indigeni pentru a otrăvi vârfurile săgeţilor. Dar sunt, totodată, foarte vulnerabile: distrugerea habitatului lor le ameninţă existenţa ca specii.




O cincime dintre speciile de păsări ale planetei trăiesc în Amazonia. Biologii încă se străduiesc să găsească o explicaţie pentru acestă uimitoare bogăţie de păsări. Printre ele, se găsesc unele dintre cele mai fascinante - sub raport estetic - forme de viaţă de pe Terra. Pentru omul iubitor de culoare - suntem o specie înzestrată cu o mare capacitate de a distinge nuanţele, iar tot ceea ce e viu colorat ne atrage privirea şi ne impresionează - păsările cu penaje în culori aprinse sunt printre cele mai seducătoare imagini ale naturii.
O imagine captivantă şi specifică pădurii amazoniene este cea a stolurilor de papagali, din diverse specii, care vin să mănânce lut pe malurile râpoase ale râurilor. Nu se cunoaşte cu precizie rostul acestui comportament - cea mai acceptată explicaţie este, în prezent, aceea că păsările consumă lut pentru conţinutul său de sodiu.
Dar papagalii nu sunt singurele păsări cu înfăţişare magnifică şi culori strălucitoare. Iată o altă prezenţă frapantă: masculul cocoşului de stâncă (Rupicola rupicola - în fotografia de mai sus) - o pată de culoarea focului pe fundalul cenuşiu-verde de piatră şi vegetaţie.


Mulţi au auzit despre pantera neagră din Africa - o formă melanică (înzestrată cu o mare cantitate de pigment melanic - negru - în blană) a leopardului sau panterei. Mai puţini ştiu că există şi jaguari negri. Jaguarul, cea mai mare felină sălbatică din America de Sud şi cel mai temut mamifer prădător al Amazoniei, se poate înfăţişa şi el, uneori, sub forma unor exemplare melanice, cum este cel din fotografia de mai sus.

Jaguarul îşi împarte habitatul cu alte aproximativ 700 de specii de mamifere, printre care: câteva feline sălbatice mai mici (precum puma, jaguarundi, ocelotul sau pisica margay), erbivore măricele ca tapirii, porci sălbatici, furnicari, o mulţime de rozătoare (unele mărunţele cât şoarecii, altele mari cât nişte oi, aşa cum e capibara,cel mai mare rozător din lume, care poate ajunge şi la 50 kg), leneşi (cum e cel din poza de mai sus, care parcă întâmpină vizitatorii cu un zâmbet prietenos, deşi niţel cam adormit) şi maimuţe - zeci de specii. Nimic nu arată mai bine cât de necunoscută e încă lumea pădurii amazoniene, decât faptul că mereu se descoperă noi specii, aparţinând unor grupuri care păreau destul de bine cunoscute. În 2002, au fost descrise două specii noi de maimuţe şi câte una în 2008, 2009, 2010... Jungla Amazonului ascunde încă foarte multe surprize pentru naturalişti.

Cu atât mai dureros e faptul că acest biom (ansamblu de ecosisteme) unic se micşorează întruna, ameninţând să dispară chiar înainte de a fi fost cercetat îndeajuns. Unele specii probabil că au dispărut, deja, înainte de a fi apucat să le descoperim. Şi multe altele ar putea avea aceeaşi soartă.
Marea bogăţie naturală a selvei se traduce, pentru unii, într-un uriaş potenţial economic, pe care încearcă să-l valorifice fără a se gândi la consecinţe. Defrişările masive sunt o dureroasă consecinţă a prezenţei umane în acestă parte a lumii, iar cele două fotografii de mai jos arată clar impactul devastator asupra naturii. Oriunde apare o aşezare, cât de mică - sau chiar numai o singură casă - pădurea din jurul ei dispare, nimicită de fierăstrău şi foc, pentru a face loc păşunilor ori plantaţiilor.
În Brazilia, mai ales - ţara pe al cărei teritoriu se află şi cea mai mare parte a pădurii amazoniene, cca. 60% - tăierea şi arderea copacilor, în scopul înfiinţării de crescătorii de vite, este cea mai importantă cauză a despăduririi. Peste 90% din terenul defrişat în Amazonia începând din 1970 este folosit în acest scop. Culturile - cea de soia, mai ales - ocupă şi ele suprafeţe mari, obţinute prin masacrarea pădurii. Cum solul, în această regiune, este puţin fertil, se obţin producţii bune doar pe o perioadă scurtă de timp, după care e nevoie de noi terenuri, dobândite prin distrugerea unor noi bucăţi de junglă.



După o scurtă perioadă de optimism, în care eforturile de conservare păreau că dăduseră roade şi ritmul defrişării se mai redusese, noile date arată că situaţia s-a înrăutăţit iarăşi. Calcule pesimiste indică faptul că, dacă ritmul actual al defrişărilor se menţine, în două decenii suprafaţa pădurii amazoniene se va micşora cu 40% - o perspectivă îngrozitoare, dat fiind rolul benefic uriaş al acestui biom în dinamica biosferei, în oxigenarea aerului, în tot cea ce înseamnă viaţă pe Pământ. Suntem încă departe de a înţelege complexitatea ameţitoare a modului în care funcţionează Terra, iar pierderea unei asemenea bucăţi enorme de natură, ticsită de forme de viaţă, ar avea consecinţe pe care nici nu le putem anticipa în mod precis. Nu ne putem imagina decât că ar fi cumplite.

LACUL GENEVA

 

Lacul Geneva sau lacul Léman, cum i se spune în franceză, este cel mai mare lac natural din Europa de Vest şi totodată cel mai mare lac alpin, întinzându-se pe o suprafaţă de 581 de kilometri pătraţi şi având un bazin de 89 de miliarde de metri cubi de apă. Lacul cu o formă de corn are malurile sudice în Franţa, iar pe cele din nord, vest şi est în Elveţia, graniţa dintre cele două ţări trecând prin mijlocul lacului. Ţărmurile sunt împodobite cu vii numeroase, sate, castele şi oraşe superbe.

Întinderea de apă măsoară 73 de km în lungime şi 14 km în cel mai lat punct, având un maxim de adâncime de 310 metri. Lacul este format de fluviul Ron, care se varsă în el prin partea de est, între Villeneuve (Elveţia) şi Saint-Gingolph (Franţa), pentru a-l părăsi prin oraşul Geneva, situat în partea de vest a lacului. Se estimează că apele râului traversează lacul dintr-o parte în cealaltă în 17 ani.

Lacul este renumit pentru apa sa extrem de clară, ce formează o splendidă oglindă albastră.

Cele mai mari oraşe situate pe malurile sale sunt Geneva şi Lausanne, lacul fiind de asemenea cunoscut pentru celebrele staţiuni Montreux şi Vevey (aflate în Elveţia) şi Thonon-les-Bains şi Évian-les-Bains (în Franţa).

Peisajul care a inspirat sute de artişti

De-a lungul secolelor, Lacul Geneva a servit drept loc de inspiraţie pentru sute de artişti din nenumărate domenii, de la scriitori şi poeţi la pictori şi muzicieni. Geneva a fost locul în care au luat naştere opere precum Frankenstein (Mary Shelley), Idiotul (Dostoievski), iar Lausanne a servit drept loc de inspiraţie pentru Victor Hugo, T.S. Eliot, Voltaire sau Tolstoi.

Montreux, staţiune celebră astăzi în întreaga lume pentru festivalul de jazz, i-a găzduit de-a lungul timpului pe Hans Christian Andersen, Vladimir Nabokov şi Igor Stravinski, fiind şi astăzi preferată de numeroase staruri. Vevey, o staţiune mai liniştită decât Montreux, a fost preferată de Dostoievski (unde a scris Jucătorul), Charlie Chaplin sau Graham Greene. In Vevey se găseşte una dintre puţinele statui ale lui Mihai Eminescu aflate în afara României.

Malul de nord al lacului este renumit pentru solul său fertil, fiind o regiune devenită celebră nu doar pentru peisajele superbe, ci şi pentru excelentele vinuri ce sunt produse din strugurii crescuţi aici.

Geneva

Cel mai potrivit punct de start al aventurii de-a lungul lacului Léman îl reprezintă Geneva, unul dintre cele mai apreciate oraşe din lume.

Geneva este un oraş cochet, cu doar 191.000 de locuitori, ce ocupă în fiecare an unul dintre primele locuri în clasamentele metropolelor cu un indice ridicat al calităţii vieţii. Peste 200 de organizaţii internaţionale îşi au sediul în acest oraş elveţian, străinii constituind 45% din populaţia oraşului. Geneva este, totodată, unul dintre cele mai scumpe oraşe ale lumii, găzduind un număr mare de magazine de bijuterii, orologerii, bănci private şi restaurante de lux care deservesc numărul mare de oameni înstăriţi ce locuiesc în acest oraş.

Nu aveţi însă nevoie de mulţi bani pentru a vă bucura de atmosfera excelentă care face din Geneva unul din oraşele cele mai căutate de elitele lumii. Pentru a vedea ce face Geneva atât de irezistibilă trebuie să exploraţi oraşul pe jos. De altfel, primăria Genevei încurajează în mod activ mersul pe jos, planul de urbanism având pietonii în prim plan. Tot în acest scop, oficialii au conceput 10 rute pietonale tematice, destinate turiştilor care vor să descopere diferite aspecte ale Genevei. Pe lângă aceastea, în fiecare duminică primăria organizează vizite ghidate gratuite care pun în valoare aspecte de patrimoniu puţin cunoscute.

Înainte de a porni în călătoria în jurul lacului Geneva, merită să vizitaţi partea veche a oraşului, unde veţi descoperi nenumărate ciocolaterii fine şi magazine de lux. Mai apoi veţi ajunge la Jardin Anglais, unde veţi descoperi ceasul din flori devenit celebru şi imitat în ultima vreme în mai toate parcurile din lume, inclusiv în România. Merită apoi să vă plimbaţi pe Promenade du Lac, pentru a observa ambarcaţiunile de lux şi restaurantele cochete, ca apoi să admiraţi Jet D'Eau, simbolul oraşului.

După ce aţi descoperit Geneva, puteţi începe aventura de-a lungul lacului Léman. Cea mai bună cale pentru a explora Coasta (chiar aşa este denumită regiunea dintre Geneva şi Lausanne de către localnici, La Côte) este trenul, pe care îl puteţi lua din Gara Cornavin.

Nyon, o oază de pace pe malul lacului Léman

Cunoscut în România mai ales printre microbişti, graţie faptului că aici se află sediul UEFA, Nyonul este apreciat de călători pentru faptul că este unul dintre cele mai frumoase oraşe aflate pe malul lacului Léman.

Nyonul a fost fondat de romani acum peste 2000 de ani (dovezile istorice arată că însuşi Iulius Cezar a ales acest loc), fiind o importantă colonie a imperiului. Castelul alb, zidurile romane şi atmosfera romantică a oraşului fac din Nyon locul ideal pentru o plimbare pe malul lacului Léman. Dacă vă simţiţi cuprins de spiritul de aventură, puteţi închiria o bicicletă pentru a explora regiunea din jurul oraşului (Céligny, un sat aflat la 10 km de Nyon, a fost locul ales de Richard Burton pentru a-şi trăi ultimii ani, celebrul actor fiind cucerit de frumuseţea sa).

În Nyon puteţi vizita Musée du Léman, unde aveţi oportunitatea de a afla mai multe despre istoria, cultura şi geografia acestei regiuni, Muzeul Roman, unde puteţi descoperi mai multe despre vechiul oraş Noviodunum, ale cărui ruine s-au păstrat până astăzi, ca apoi să reveniţi în apoi pe malul lacului (dacă nu doriţi să vizitaţi şi sediul UEFA, locul unde pasionaţii fotbalului pot admira nenumărate trofee europene). Ultima oprire va fi Château de Nyon, care găzduieşte Muzeul Nyonului.

După ce veţi savura panorama incredibilă asupra lacului, merită să vă achiziţionaţi un bilet din port pentru o călătorie pe lac către Franţa, unde puteţi explora Yvoire. Micuţa localitate de dăinuieşte din evul mediu la capătul peninsulei Léman, ce delimitează cele două părţi ale lacului, este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai pitoreşti sate ale Franţei.

Yvoire, satul din poveşti

Aflat la aproximativ 27 de kilometri de Geneva, Yvoire este una dintre cele mai populare destinaţii, şi pe bună dreptate! Călătoria cu vaporul până la Yvoire durează aproximativ 20 de minute din Nyon, timp în care veţi putea admira vilele spectaculoase răsfirate pe maluri. La sosire veţi descoperi de ce turişti din întreaga lume se înghesuie pentru a vizita acest sat medieval.

În port veţi fi întâmpinaţi de imaginea unui castel ca din poveşti, iar odată ce veţi coborî din vapor veţi descoperi o aşezare neschimbată de sute de ani, cu străduţe pietruite şi case acoperite cu nenumărate flori. Unul din obiectivele care nu trebuie ratate în Yvoire este Jardin des Cinq Sens, o grădină spectaculoasă, care vă va stimula simţurile prin plantele aranjate tematic.

După ce terminaţi de explorat micuţul sat francez, reveniţi în Nyon pentru a vă continua aventura de-a lungul lacului Léman.

Lausanne şi La Côte

 

O oprire obligatorie după Nyon este Lausanne, al doilea oraş ca număr de locuitori ce este amplasat pe Lacul Geneva (şi al cincilea al Elveţiei). Lausanne este capitala cantonului Vaud şi îşi trage numele de la vechiul oraş roman Lousanna. Un fapt inedit: Lausanne este singurul oraş din Elveţia şi cel mai mic oraş din lume care beneficiază de metrou.

În trecut, Lausanne şi-a construit numele prin asocierea cu cei doi mari gânditori ai Iluminismului, Jean-Jacques Rousseau şi François Voltaire, care au găsit în acest oraş un loc în care au putut să se exprime liber. Mai apoi, Charles Dickens, Victor Hugo, William Wordsworth sau T.S. Eliot s-au numărat printre cei atraşi de eleganţa oraşului, care s-a păstrat până astăzi.

Astăzi, Lausanne atrage prin Haute Ville, partea veche a oraşului care evocă atmosfera oraşelor medievale prin numeroasele străduţe pietruite şi cafenele elegante. Această zonă nu poate fi explorată decât pe jos, şi chiar dacă veţi obosi puţin pe dealurile oraşului, veţi descoperi că efortul va fi meritat. Numeroasele coline i-au atras acestui oraş supranumele de "San Francisco" al Elveţiei.

Pentru că în timpul evului mediu oraşul a fost lovit de numeroase incendii devastatoare, Lausanne a instituit postul paznicului de noapte (le guet), care se menţine până în zilele noastre. În fiecare seară, între orele 22 şi 2 dimineaţa, acesta strigă din turnul catedralei, la oră fixă, "C'est le guet, il a sonné l'heure", asigurând cetăţenii că totul este în regulă.

Un obiectiv esenţial îl constituie Catedrala gotică, una dintre cele mai frumoase din întreaga Europă, ridicată între 1170 şi 1240, din vârful căreia veţi putea admira o privelişte superbă asupra metropolei.

Oraşul găzduieşte Comitetul Olimpic Internaţional (CIO), iar spiritul olimpic se reflectă în toate elementele oraşului, de la Muzeul Olimpismului, trecând prin numeroasele evenimente sportive ce au loc aici, până la iniţiativele de încurajare a activităţii fizice (inclusiv închirierea gratuită de biciclete). Dealurile oraşului sunt excelente pentru pasionaţii mersului pe role, care pot prinde viteze ameţitoare pe acestea. De altfel, turiştii care merg la oficiul de turism al oraşului vor primi recomandări despre cele mai bune rute pentru jogging!

Baronul Pierre de Coubertin, fondatorul CIO şi totodată părintele Olimpiadelor moderne, este înmormântat în Bois-de-Vaux. Acesta este unul dintre cele mai frumoase cimitire din Elveţia, fiind conceput ca un parc elegant în care se odihnesc pentru eternitate o serie de personaje celebre, printre care şi creatoarea de modă Coco Chanel.

Nu trebuie să rataţi nici primăria oraşului, construită între 1673-1675 sau castelul Saint-Maire, un palat episcopal terminat în 1406, ce găzduieşte astăzi autorităţile cantonale. Iar o zi de plimbare prin Lausanne nu se poate încheia decât pe Quais d'Ouchy, unde nenumăratele flori oferă mediul ideal pentru o plimbare relaxantă.

Înainte de a vă continua călătoria de-a lungul lacului Léman, luaţi în calcul o excursie cu vaporul spre Évian-les-Bains, localitatea unde este îmbuteliată una dintre cele mai cunoscute ape din lume şi care este totodată o staţiune de lux. Staţiunea Évian-les-Bains constituie un magnet pentru numeroase celebrităţi, de la regii Angliei Edward al VII-lea şi George al V-lea, regele Fuad I al Egiptului, Marcel Proust şi preşedintele François Mitterrand numărându-se printre personalităţile atrase de proprietăţile curative ale izvoarelor minerale de aici.

Vevey, perla lacului Léman

Vevey este astăzi unul dintre cele mai importante oraşe ale rivierei Elveţiene, atrăgând turişti din întreaga lume. Popularizat mai întâi de Rousseau, Vevey a început atragă aristocraţi din întreaga Europă, iar renumele său a crescut cu timpul. De-a lungul timpului numeroşi autori au lăudat acest splendid oraş pentru atmosfera unică şi panorama spectaculoasă pe care acesta o oferă asupra lacului şi regiunii viticole din jur. Autori precum Dostoievski, Hemingway, Henryk Sienkiewicz sau Graham Greene au fost inspiraţi de promenadele prin această staţiune.

În Vevey se află sediul celei mai mari companii alimentare din lume, Nestlé, ce a fost fondată în 1867 de Henri Nestlé, după ce acesta a conceput "laptele praf", alimentul dedicat bebeluşilor a căror mame nu putea să-i hrănească. Reputaţia sa a căpătat amploare în acel an după ce, graţie invenţiei sale, bebeluşul unei mame bolnave a reuşit să supravieţuiască. Compania sa a avut un succes enorm, iar în 1874 a vândut-o pentru un milion de franci elveţieni, o sumă fabuloasă la acea vreme. Pe lângă sediul companiei Nestlé, puteţi vizita Alimentarium, unul dintre cele mai mari muzee dedicate alimentaţiei umane.

Charlie Chaplin este celebritatea a cărui nume se leagă cel mai puternic de Vevey, acesta petrecând 25 de ani în acest oraş, lucru reflectat de statuile şi de piaţa ce-i poartă numele. Printre numele cunoscute pe care le veţi descoperi imortalizate în Vevey, se numără şi unul care v-ar putea surprinde: Mihai Eminescu! Acestuia îi este dedicată o statuie, aceasta descriindu-l pe poetul naţional al României drept "the last romantic".

Vevey trebuie savurat cu răbdare, prin promenade relaxate de-a lungul lacului, cu opriri prin cafenele în care artişti de pe tot globul au găsit inspiraţie pentru operele lor, acordând timp peisajului să ofere relaxarea şi inspiraţia pe care o caută călătorii ce poposesc aici, poate după călătorii de mii de kilometri.

Din Vevey puteţi lua Train des Etoiles, un tren cu cremalieră care vă va duce în parcul tematic Les Pléiades. Traseul durează 40 de minute, timp în care veţi urca aproximativ 1.000 de metri. Peisajul idilic pe care îl veţi admira pe parcursul urcuşului vă va tăia respiraţia, traseul trecând prin sate, pe lângă celebrele vii ale regiunii, oferindu-vă privelişti superbe asupra lacului Léman. Odată ajunşi la destinaţie, în zilele senine veţi putea vedea masivul Mont Blanc.

Parcul tematic Les Pléiades este situat la 1.360 de metri altitudine şi constituie locul perfect pe care să-l vizitaţi alături de copii. Aceştia vor avea şansa de a înţelege numeroase fenomene naturale graţie unor ingenioase exponate situate în aer liber, pe un platou montan ce oferă o privelişte incredibilă asupra lacului Léman. Explorând acest muzeu în aer liber, puteţi descoperi şi înţelege fenomene care au loc în spaţiu, la milioane de ani lumină depărtare unul de altul. Folosind planeta noastră ca punct de reper, poteca descoperirilor parcurge secţiuni dedicate observaţiei astronomice asupra sistemului solar şi stelelor fixe, culminând cu descoperiri despre galaxii îndepărtate şi extragalaxii. Iarna, această regiune este o destinaţie de ski aleasă de familii pentru pârtiile sale blânde.

Tot din Vevey puteţi lua Train des Vignes, un tren care parcurge în 10 minute distanţa până la Puidoux via Chexbres.

De la Chexbres, oraş supranumit "balconul deasupra lacului Geneva", priveliştea asupra lacului, Alpilor şi viilor de pe maluri taie respiraţia. Cea mai plăcută variantă de întoarcere este o plimbare spre Vevey. Traseul de patru kilometri vă va purta printre viile îngrijite ale regiunii Lavaux.

Pe 28 iunie 2007, regiunea a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Datorită secolelor de cultivare a solului, peisajul a ajuns să fie compus din vii terasate şi sate tipice, care au făcut ca Lavaux să fie considerată de interes universal. Deşi există dovezi care atestă că în regiune se cultivă viţă de vie din vremea Imperiului Roman, terasele de azi datează din secolul al XI-lea, când mănăstirile benedictine şi cisterciene stăpâneau zona. Lavaux reprezintă dovada interacţiunii fructuoase dintre oameni şi mediu vreme de secole pentru optimizarea exploatării resurselor în vederea producerii unor vinuri valoroase care au deţinut mereu un rol semnificativ în economie.

Montreux, perla Rivierei Elveţiene

După ce v-aţi bucurat de cochetul Vevey, veţi descoperi la doar 3 km distanţă principala staţiune de pe malurile lacului Léman, Montreux.

În fiecare an, în primele două săptămâni ale lunii iulie, în Montreux are loc unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din lume: Montreux Jazz Festival. Creat în 1967, festivalul s-a extins şi a început să cuprindă multe alte tipuri de genuri muzicale, astfel că astăzi este cel de-al doilea festival de muzică de pe glob, după cel ce are loc în Montreal. În 2011 vor participa artişti ce reprezintă toate genurile muzicale, de la Carlos Santana, Sting, Paul Simon, Jean-Luc Ponty până la Mogwai, Guano Apes, James Blake, Arcade Fire sau Deep Purple.

Dincolo de numeroasele evenimente culturale, Montreux satisface toate dorinţele: acces la lacul Léman, un climat prietenos şi o floră bogată, dar şi o iarnă blândă, asigurată de munţii ce înconjoară oraşul. In aprilie şi mai, pajiştile din jurul staţiunii Montreux sunt acoperite de narcise albe, fenomen supranumit "zăpada de mai". Cel mai cunoscut admirator al narciselor a fost Ernest Hemingway, însă în zonă au existat între 1897 şi 1957 festivaluri dedicate narciselor, cu procesiuni încărcate de flori, care semnificau sfârşitul sezonului turistic. Cea mai frumoasă potecă dedicată iubitorilor de narcise începe din satul Les Avants. Alte câteva rute încep la Pleiade, Glion, Caux şi Mont-Pèlerin.

Celebrul cântec "Smoke On The Water" al formaţiei Deep Purple a fost inspirat de un eveniment real petrecut în Montreux: momentul în care clădirea celebrului cazino din localitate, construit în 1883, a luat foc în timpul unui concert al lui Frank Zappa din 1971 când un fan a aprins o fumigenă. Un alt simbol al muzicii rock este imortalizat în Montreux: Freddie Mercury, solistul trupei Queen, este reprezentat într-o statuie situată pe malul lacului.

Cine este pasionat de ciocolată, nu ar trebui să ratrze Trenul Ciocolatei, care leagă Montreux de Gruyères, unde este produsă celebra ciocolata Cailler (François-Louis Cailler a fost primul producător de ciocolată din Elveţia). Folosind vagoane "Belle Epoque Pullman", ce datează de la 1915 şi oferă condiţii de lux similare cu cele oferite pasagerilor din acele vremuri, trenul ciocolatei vă va purta pe un traseu spectaculos prin ţara ciocolatei.

Tot din Montreux puteţi lua un tren cu cremalieră care ajunge în mai puţin de o oră la Rochers-de-Naye, unde priveliştea asupra lacului şi Alpilor vă va lăsa fără cuvinte. Pe drum veţi întâlni vegetaţie diversă, de la palmieri la rara floare de colţ. Pornind de la Rochers-de-Naye puteţi explora Paradisul Marmotelor, Grădina Alpină şi puteţi înnopta în una din cele şapte iurte mongole albe aflate pe vârful muntelui, la altitudinea de 2.042 metri. Foarte aproape de iurte trăiesc specii de marmote din toată lumea şi aveţi şansa de le studia în habitatul lor. În Grădina Alpină veţi putea vedea 1.000 de specii de plante alpine, printre care două varietăţi de floare de colţ şi multe specii endemice cultivate cu mare efort la o asemenea altitudine.

Odată reveniţi din aceste expediţii, urmează să descoperiţi ultimul obiectiv al călătoriei şi totodată unul dintre cele mai spectaculoase puncte de interes din Elveţia.

Castelul Chillon

Ultima destinaţie a călătoriei de-a lungul lacului Léman este şi una dintre cele mai spectaculoase. Castelul Chillon, amplasat chiar pe lac, constituie una dintre cele mai frumoase construcţii din Elveţia, fiind monumentul istoric cel mai vizitat din această ţară.

Popularizat de Lord Byron prin poemul Prizonierul din Chillon, cetatea înălţată în secolul al XIII-lea impresionează şi astăzi prin structura sa, fiind una dintre cele mai bine conservate fortăreţe medievale din întreaga Europă.

Decoraţiunile spectaculoase ale sălilor castelului, pivniţa în care au fost torturaţi sute de inamici ai dinastiei de Savoia şi structura ingenioasă de apărare a castelului (constituită din 5 straturi) fac din Chillon un punct terminus excelent pentru călătoria de-a lungul lacului Geneva.

Fie că sunteţi atraşi de vinurile excelente produse pe malul lacului Léman, de nenumăratele sate şi cetăţi păstrate din Evul Mediu sau pur şi simplu de peisajele magnifice oferite de Alpi, de lac şi de viile din zonă, regiunea ce înconjoară cea mai mare întindere de apă din Alpi vă va lăsa cu siguranţă amintiri de neuitat şi dorinţa de a reveni.

AMAZON - FLUVIUL REGE

Un curs de apa ce aduna ploile ce cad pe o jumatate de continent. O intindere uriasa de pamant, strabatuta de nenumarate rauri si acoperita de paduri. Cinci milioane de kmp de jungla, unde s-a adunat o treime din tot ceea ce vietuieste pe Pamant. Amazonia: raiul biodiversitatii si "iadul verde", unde fiecare zi petrecuta inseamna nenumarate pericole si nenumarate descoperiri.

Gigantul albastru

"Vazut" pe o harta, asa cum l-am vazut cei mai multi dintre noi, apare ca o linie albastra serpuita care, chiar daca e mai lata si mai lunga decat alte linii albastre serpuite, tot nu ne impresioneaza cine stie ce. Dar daca l-am vedea cu adevarat…

Intreaga jumatate nordica a marelui continent sudamerican isi varsa apele in acest fluviu. Potopul care se revarsa in fiecare an, in anotimpul ploilor, asupra padurilor tropicale, arunca in Amazon enorme cantitati de apa, astfel incat fluviul cel mare cara el singur o cincime din apa dulce care se varsa in ocean la scara intregii planete.

Bazinul Amazonului - aria de pe care isi aduna apele, prin intermediul afluentilor sai - este cel mai mare bazin hidrologic din lume: 7 milioane kmp.

Nici un epitet nu e destul de expresiv pentru a descrie acest curs de apa din punct de vedere al marimii sale, pentru a ne da o ideea precisa asupra dimensiunilor lui. Imens, enorm, urias, gigantic, colosal… toate sunt marunte, sterse, aproape insignifiante cand e vorba despre Amazon. Va trebui sa le folosim pe acestea, caci nu am inventat inca altele, dar sunt mult, mult prea sarace.

Poate cifrele ne vor fi de mai mare ajutor pentru a intelege cum este Amazonul. In punctul sau cel mai lat, masoara 10-11 km de la un mal la celalalt, distanta care ajunge la 40 km in anotimpul ploios. Un fluviu lat de 40 km! (Distanta dintre Constanta si Neptun…) Iar la gura de varsare, trecerea apelor fluviului in Oceanul Atlantic se face printr-un estuar imens: 325 km latime.

Marile nave oceanice pot naviga in sus pe fluviu pana in orasul brazilian Manaus, asezat la 1.500 km in amonte de gura de varsare. Vasele mai mici pot urca inca si mai sus, pana la Iquitos (Peru), situat la 3.600 km departare de ocean.

Din perspectiva unor asemenea dimensiuni colosale, pana si cuvantul "fluviu" pare nepotrivit pentru Amazon: el e mai degraba o mare curgatoare.

Cea mai bogata padure a lumii

Dar fluviul nu poate fi despartit de ceea ce il inconjoara, caci tocmai ceea ce il inconjoara i-a facut faima: in bazinul Amazonului se intinde unul dintre cele mai extraordinare ecosisteme ale planetei, coplesitor atat prin intindere, cat si prin fantastica bogatie de specii carora le este casa. Desi descoperit de europeni de o jumatate de mileniu, explorarea lui e departe de a se fi incheiat, iar misterele nu i-au fost toate dezvaluite: orice calatorie poate aduce noi revelatii si noi aventuri.
Amazonia - regiunea din care fluviul, prin afluentii sai, isi aduna apele - se intinde pe o enorma suprafata de 7 milioane de kmp, din care 5,5 milioane sunt acoperiti de padurea tropicala umeda - selva.

Noua tari impart acesta bogatie: Brazilia (care detine 60% din padurea amazoniana), Peru (13%), Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam, Guyana si Guiana Franceza.
Amazonul, afluentii sai si padurea amazoniana adapostesc o treime dintre speciile de vietuitoare ale lumii. Din totalul suprafetelor acoperite de jungla de pe glob, padurea amazoniana cuprinde jumatate. E cea mai mare si mai bogata in specii dintre padurile tropicale ale lumii intregi.

Peste 3000 de specii de pesti au fost descoperite pana in prezent si, bazandu-se pe faptul ca aproape in fiecare an sunt descrise noi specii, unii specialisti estimeaza ca Amazonul ar putea gazdui peste 5000 de specii.

Printre acestia, se afla arapaima, cel mai mare dintre pestii de apa dulce ai lumii; au fost pescuite exemplare care atingeau 3 m lungime si greutatea de 200 kg. Dar nu numai marimea conteaza: pestii primejdiosi ai Amazonului sunt mult mai modesti ca dimensiuni. Exemplu clasic: piranha ("cei feroce", dupa cum ii descrie toata literatura de calatorie.) Nu toate speciile de piranha traiesc in carduri, si unele se hranesc doar cu pesti; totusi, anumiti piranha pot deveni cu adevarat periculosi pentru om, mai ales atunci cand se aduna in numar mare.

Ocazional, in Amazon se pot intalni si rechini: rechinul-taur (Carcharhinus leucas) e in stare sa urce pe fluviu pana la distante de mii de km in interiorul continentului, gratie tolerantei sale mari la schimbarile de salinitate ale apei.
Daca pestii nu va sunt de ajuns, in categoria creaturilor fascinante (si primejdioase) ce traiesc in apele Amazonului se afla si reptile: caimanii - niste rude ceva mai mici, dar la fel de periculoase, ale crocodililor -, si anaconda, unul dintre cei mai mari serpi, putand ajunge deseori la 5-6 metri lungime.
Una peste alta, apele Amazonului sunt primejdioase. Intamplarile palpitante si dramatice sunt aici la indemana oricui dar, daca vrei sa ajungi sa-ti si povestesti aventurile, trebuie sa fii cu ochii-n patru si sa-si folosesti cunostintele si bunul simt.

Pentru europeni, cel putin, o calatorie amazoniana inseamna descoperirea unei vegetatii si a unei faune complet noi, straine si uluitoare. Nimic din ceea ce traieste acolo nu pare sa semene cu ceea ce poti vedea pe Batranul Continent. Explicatii exista, bineinteles; lunga istorie geologica a Terrei, in cursul careia continentele s-au separat unul de altul in urma cu sute de milioane de ani, a determinat dezvoltarea unor vietuitoare diferite. In primul rand, e coplesitoare diversitatea formelor de viata existente aici. Daca pentru primii exploratori ai Amazonului erau fascinante plantele si animalele insele, pentru cercetatorii moderni sunt impresionante in primul rand bogatia faunistica si vegetala a ecosistemului amazonian si dinamica sa caracteristica.

Dar, pentru cei care calatoresc acolo pur si simplu din dorinta de a vedea fluviul si padurea ce-l inconjoara, impresiile sunt foarte asemanatoare cu cele pe care, pesemne, le-au incercat primii exploratori europeni: uimire nemarginita la vederea serpilor uriasi, a caimanilor cu dinti amenintatori, a pestilor enormi, a zecilor de feluri de pasari colorate, a copacilor gigantici sprijiniti de radacini ca niste contraforturi, a speciilor de mamifere cu totul deosebite de ceea ce cunosteau ei "de acasa".

Aici exista rozatoare de 50 de kg - capibara sau ronsoco -, placide animale cu blana cafenie, adastand in mici turme, in apa sau pe mal. Aici traiesc, in apa dulce a fluviului, delfini - da, delfini de apa dulce - numiti boto (Inia geoffrensis), iar malurile fluviului sunt pline de legende stravechi despre aceste vietati care, noaptea, se transforma in tineri chipesi care seduc fetele intalnite, iar la ivirea zorilor se arunca in apa, prefacandu-se iarasi in delfini.

In ciuda a nenumarate expeditii si a multelor studii realizate, padurea tropicala amazoniana e inca plina de taine: faptul ca in fiecare an se descopera specii noi de vietuitoare ii face pe savanti sa se intrebe: oare cate specii vor fi existand, de fapt, in acest fantastic ecosistem?



Cartier sărac la Manaus



Abia in ultimii ani, de pilda, a inceput sa fie explorata sistematic o parte ce ramasese multa vreme inaccesibila cercetatorilor: coronamentul copacilor inalti care, in structura stratificata a padurii, alcatuieste patura cea mai departata de sol. Ajutati de dirijabile, macarale cu brate enorme, poduri suspendate de la un arbore la altul, oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze frunzisul arborilor inalti de 60, 80 sau 100 de metri - uriasii junglei - si au fost uluiti. O noua lume s-a deschis privirii celor ce s-au aventurat pana acolo, un univers populat cu vietuitoare necunoscute pana atunci si care traiesc numai acolo. Cercetarile de zoologie si botanica au devenit ele insele un sport extrem, implicand zborul si catararea la zeci de metri deasupra pamantului, in cautarea unor noi forme de viata.

Popoarele junglei

Dar, oricat ar parea de primejdios acest teritoriu, oricat de mult ar parea el un taram al creaturilor salbatice, in aceasta tulburator de vasta padure care se intinde de-a lungul Amazonului si al marilor sai afluenti au locuit dintotdeauna oameni.

Iar oamenii Amazoniei, spun cercetatorii, si-au avut, in preistorie, rolul lor important in edificarea societatilor agrare care au trait in America de Sud in epoca precolumbiana. Totusi, in padurea amazoniana au mai ramas populatii care nu practica agricultura si cresterea animalelor ca principal mod de a-si procura cele necesare traiului, ci se hranesc, in mare masura, din ceea ce le ofera, generos, jungla, cel mult cultivand, pe suprafete foarte mici, cateva plante - doar atat cat consuma.

Membrii multor triburi amazoniene au avut multa vreme, o imagine de razboinici sangerosi, fiind categorisiti printre primejdiile pe care trebuiau sa le infrunte cei ce explorau jungla sud-americana. Vanatorii de capete ai tribului Shuar, sagetile otravite ale indigenilor Korubo, legende despre canibalism - cultura populara e plina de povesti de groaza despre populatiile care locuiesc in satele ascunse in jungla Amazoniei.

Multe dintre aceste povesti reprezinta exagerari si denaturari sau interpretari gresite ale unor fapte; cu siguranta, acesti bastinasi nu erau mai violenti decat cuceritorii spanioli si portughezi care au invadat America de Sud si au incercat, veacuri in sir, sa le impuna indigenilor o cultura straina.

Ceea ce i-a fascinat pe oamenii de stiinta, stimuland cercetarile in acest domeniu si atragand atentia lumii asupra acestor populatii este extrema lor vulnerabilitate, faptul ca in epoca moderna, confruntati cu impactul civilizatiei de tip occidental, ei isi pierd treptat cultura proprie, disparand, pur si simplu…
Contactele cu reprezentantii unor lumi straine - la inceput soldati, apoi misionari, apoi reprezentanti ai autoritatilor, apoi mineri, mai recent antropologi, jurnalisti si turisti, au determinat schimbari profunde in modul de trai al acestor oameni. Multe triburi au fost decimate in urma acestor contacte, mai ales datorita contractarii unor boli aduse de acesti straini, boli impotriva carora indigenii nu aveau imunitate. Mai exista inca in jungla triburi ce locuiesc in zone izolate, greu accesibile, si acestia isi pastreaza inca, in mare masura, felul de viata traditional, dar acestea sunt tot mai putin numeroase.

Multi dintre membrii populatiilor locale amazoniene s-au amestecat cu locuitorii de origine europeana sau africana, iar caracteristicile lor fizionomice sunt vizibile pe chipurile locuitorilor din asezarile insirate de-a lungul Amazonului si al afluentilor sai.

Majoritatea acestor asezari sunt sate, sate ce n-ar putea fi descrise drept prospere; totusi, asa cum se intampla mereu, locuitorii s-au adaptat felului de viata impus de conditiile de aici. Pescuiesc, cultiva plante, confectioneaza tot felul de obiecte de artizanat, fac comert cu produsele indeletnicirilor lor, impletind astfel felul de viata traditional cu cel modern. Sunt obisnuiti cu calatorii straini, fie ei savanti, ziaristi ori turisti, si ii calauzesc adesea pe apele fluviului si pe cararile junglei, avertizandu-i asupra pericolelor si invatandu-i sa guste aventura fara incheieri fatale.

Asezari mari sunt foarte putine. Belem, oras-port brazilian cu 1.400.000 de locuitori e asezat in apropiere de varsarea Amazonului in Atlantic; Manaus (tot al Braziliei), port si important centru turistic (de aici pleaca o mare parte a expeditiilor in Amazonia) e situat la 1.500 km mai sus de estuar, in apropierea locului unde unul dintre cei mai mari afluenti, Rio Negro, se varsa in Amazon; Iquitos (Peru), cu 370.000 de locuitori, se afla la peste 3.000 de km departare de Atlantic, inconjurat de padurea tropicala.

Despre pericolele care ii pandesc pe oameni in jungla s-a scris mult. Prea putin tinem seama insa de pericolul pe care il reprezinta oamenii pentru jungla. Aceste paduri uriase, cu toata maretia lor coplesitoare, sunt, din ce in ce mai mult, victime ale civilizatiei. Ritmul in care se prabusesc copacii junglei sub muscatura lamelor de otel ar trebui sa ne inspaimante, chiar daca nu suntem acolo, sa vedem cum se intampla totul. Poate ar fi mai limpede si mai convingator daca mai multi oameni ar merge acolo sa vada toate acestea, sa inteleaga cum functioneaza complexele mecanisme ecologice care tin in viata acest ecosistem si sa-si dea seama, astfel, ca dincolo de cifrele statisticilor se afla o realitate.

E drept, Amazonul si jungla sa nu sunt pentru oricine, dar merita vazute. Chiar in epoca moderna a excursiilor organizate, cu ghizi experimentati, echipament performant si ambarcatiuni moderne, o calatorie in Amazonia nu e chiar o plimbare relaxanta. E nevoie de spirit de aventura si de o indarjita hotarare de a suporta "duritatile" cu care Amazonul isi intampina vizitatorii, de dragul descoperirii unor lucruri pe care putini oameni, in afara de localnici, le-au vazut.

Povestile, surprizele si suferintele Amazoniei

• Pororoca este denumirea unui fenomen care se petrece de doua ori pe an la gura de varsare a Amazonului, cand apele Oceanului Atlantic se napustesc in sus pe fluviu, formand valuri care pot atinge inaltimi de 4 m si se deplaseaza cu 15-25 km/h in sens contrar curgerii Amazonului. Surferii amatorii de senzatii tari profita de acest fenomen, desi a face surf pe pororoca e o indeletnicire foarte periculoasa, din cauza bucatilor de lemn (uneori trunchiuri intregi de copaci) si a altor resturi de care e plina apa fluviului la varsarea in ocean.
• Amazonul (deja cunoscut ca fiind cel mai mare fluviu din lume ca volum de apa) "a devenit", totodata, cel mai lung curs de apa. In enciclopedii si in cartile de scoala, multa vreme, cel mai lung fluviu a fost Nilul. Dar, de curand, cercetari mai atente si masuratori mai precise au detronat fluviul african. In urma cu doi ani, Societatea Geografica din Lima (Peru), sprijinindu-se pe concluziile mai multor studii recente, a anuntat ca a fost stabilit drept origine a fluviului un punct aflat la altitudinea de 5.150, intr-o zona muntoasa din sudul Peru-ului. In acest fel, Amazonul ar fi mai lung decat Nilul cu cca. 400 km, masurand, de la izvor si pana la varsarea in Atlantic, 7.062 km.
• De unde vine numele de Amazon? Ca de obicei, exista mai multe ipoteze. Exploratorul spaniol Francisco de Orellana (sec. al XVI-lea), a relatat despre conflictele cu triburile sud-americane, afirmand ca femeile indigene participa la lupte alaturi de barbati. Pentru europeni, prototipul femeii razboinice erau amazoanele din mitologia greaca, de unde numele de Raul Amazoanelor. (Dar unii istorici considera ca exploratorul s-a inselat, luand drept femei pe barbatii cu fetele vopsite si imbracati in "fuste" din fibre vegetale.) Alta ipoteza : numele provine de la un cuvant local, transcris in portugheza ca amassonas si in spaniola ca amazonas si care ar fi insemnat "distrugator de barci", referindu-se la radacinile submerse ale unor copaci, care produceau avarii ambarcatiunilor.
• Peste Amazon nu exista poduri! Nu neparat din cauza latimilor mari (cu tehnologia actuala se pot construi poduri cu lungimea de mai multi kilometri), ci mai ales din cauza faptului ca fluviul este, in cea mai mare parte, inconjurat de jungla, existand foarte putine orase si drumuri.
• Amazonul are peste 1000 de afluenti, 17 dintre acestia avand peste 1.000 de km lungime.
• Padurea amazoniana e pe cat de grandioasa, pe atat de fragila. Suprafata ei se micsoreaza rapid, copacii fiind taiati pentru extinderea suprafetelor necesare pentru cultivarea plantelor (mai ales soia) si cresterea animalelor, constructia autostrazii trans-amazoniene, construirea hidrocentralelor, comertul cu cherestea (in mare parte ilegal).
• Defrisarea distruge cu repeziciune habitatul a numeroase specii de animale. In afara de scaderea dramatica a efectivelor unor specii amazoniene, aceasta pierdere a habitatului animalelor poate avea efecte neasteptate si suparatoare asupra oamenilor, chiar pe termen scurt. In luna martie a anului 2008, orasul Belem, situat la gura de varsare a Amazonului, s-a confruntat cu o neasteptata invazie de serpi. Goniti din padurile care se restrang pe zi ce trece, serpii isi cauta adapost in orase, spre groaza locuitorilor, care traiesc cu spaima ca intr-o buna zi un sarpe ar putea aparea in baie, venind prin tevile de canalizare.

Un rai neotropical

• Ca simplu iubitor de natura, poti sa te bucuri oarecum pasiv de ceea ce Amazonia iti ofera cu atata generozitate - privelisti inedite si tot felul de alte impresii interesante. Dar, daca ai o fire aventuroasa, tot aici poti avea parte din plin de provocarile si senzatiile tari pe care le cauti. In cazul acesta, ceea ce-ti trebuie tie e un program gen "survival". Vestea buna e ca exista astfel de programe speciale, centrate pe insusirea metodelor de supravietuire in jungla amazoniana. Lectiile te invata, printre altele: cum sa construiesti un adapost, sa-ti faci rost de hrana (tot felul de radacini, frunze sau fructe ale plantelor salbatice si chiar larve - sa vezi ce bune vor fi dupa cateva zile de foame!); sa construiesti plute, sulite, arcuri si sageti (si sa le folosesti), sa recunosti plantele medicinale utile in caz de febra, dizenterie, muscaturi de serpi etc.
• Climatul Amazoniei este unul de tip tropical, cald in tot timpul anului si cu numai doua anotimpuri: unul ploios - aproximativ din ianuarie pana in iunie - si unul uscat, cam din iulie pana in decembrie, cu variatii ce se datoreaza distantei fata de Ecuator, de ocean si pozitiei fata de muntii Anzi. Fiecare dintre anotimpuri are atractiile sale: in cel umed, multe plante infloresc sau fac fructe, atragand numeroase vietuitoare (pasari, maimute) pe care vizitatorii au astfel sanse mai bune de a le vedea; in anotimpul uscat, datorita nivelului mai scazut al apelor, pot fi observate mai usor vietuitoare acvatice cum sunt pestii, testoasele si caimanii.
• Unul dintre "superlativele" Amazoniei: rezervatia Tambopata-Candamo din Peru, infiintata in 1990, si-a capatat renumele de a fi una dintre zonele cu cea mai mare bogatie de specii, vegetale si animale deopotriva (numerosi sud-americani, in general, si peruani, in special, o descriu - dintr-o mandrie lesne de inteles - drept "zona cu cea mai mare biodiversitate din lume"). Cercetari sistematice au identificat, intr-adevar, in padurile intinse din aceasta regiune, o incredibila varietate de specii, ceea ce face din acest tinut un paradis al biodiversitatii. Numai pe o mica arie de 5,5 kmp, studiata de biologi in urma cu 30 de ani, au fost identificate peste 500 de specii de pasari, 91 de specii de mamifere, 127 de specii de amfibieni si reptile si 94 se specii de pesti, iar pe un singur hectar de padure tropicala din aceasta zona botanistii au gasit peste 150 de specii de arbori. Infiintarea rezervatiei, cu o suprafata de peste 1 milion de hectare, a fost stimulata tocmai de dorinta de a pastra aceasta fantastica diversitate, una dintre marile bogatii ale Peru-ului (si ale lumii intregi, pana la urma). Eco-turismul a devenit o activitate importanta in regiune, atragand mii de pasionati dornici sa vada cu ochii lor aceste minuni exotice, vietatile junglei, pe care multi dintre noi nu le-am vazut niciodata altfel decat "in poze" ori la televizor. Aici, insa, zeci de specii de papagali, vidrele uriase amazoniene, tapirii, caimanii, jaguarii sau felinele salbatice mai mici, cum sunt ocelotul si jaguarundi, sunt la ele acasa, iar calatoriile ofera sansa unor descoperiri si a unor impresii pentru care merita sa strabati o jumatate de lume.

*