Atunci cand a fost descoperit, mai bine spus redescoperit, de catre britanici, la inceputul secolului al 19-lea, templul indian Kandariya Mahadeva (Templul plăcerilor interzise) a şocat până şi pe cei mai permisivi dintre occidentali. Puritanii au cerut distrugerea imediată a numeroaselor statui erotice ce impodobeau templul, considerand că este inacceptabil ca oamenii sa privească asemenea detalii carnale, în timp ce o aripă mai moderata susţinea ca este suficient ca acestea să fie ascunse privirii. Din fericire pentru generaţiile ce au urmat, templul a fost păstrat în mod exemplar, iar frescele şi statuile vechi de un mileniu, o veritabila odă închinată femeii şi dragostei, pot fi admirate si astazi...
Despre India se poate afirma, fără exagerare, că este ţara care a dezvoltat timp de milenii bune, ştiinţa educaţiei sexuale. Incă din Antichitate, învaţaţii indieni au privit actul sexual ca pe o ştiinţă, o ştiinţă aflată în strânsă legatură cu religia, permisivitatea lor faţă de sex nediferenţiindu-se prea mult de cea a Occidentului din ziua de astazi.
Dacă în cele mai multe religii din istorie, sexul era privit ca un subiect tabu, nu astfel se întâmpla şi în India, acolo unde era văzut ca un lucru plăcut zeilor şi ca o celebrare a creaţiei umanitaţii de către aceleaşi zeităţi. Nu întamplator a apăut, în secolul al 6-lea, Kama Sutra (Ştiinţa iubirii), un text religios în esenţă, dar care a devenit un veritabil manual de educaţie sexuală general acceptat si în ziua de azi.
Trebuie spus că textele filozofului Vatsyayana - autorul Kama Sutrei - nu erau deloc singulare, ele devenind celebre în lume doar după ce au fost transcrise în chineză şi aduse, pe Drumul Matasii, până în Europa şi nordul Africii. De altfel, menţiuni asupra sexualităţii se regăsesc în scrierile indiene încă din perioada 1700 - 1400 e.A, în renumitele Vede, Mahabharata si Ramayana, cu mult înainte de apariţia Kama Sutrei.
Revenind la celebrul templu Kandariya Mahadeva, trebuie spus că el este considerat astăzi un exemplu elocvent al artei arhitectonice din India medievală, Kandariya fiind ridicat în jurul anilor 1025-1050 din porunca regelui Vidyadhara, rege din dinastia Chandella, sub care regatul Indiei a trăit una dintre cele mai infloritoare perioade din istoria sa trecută.
De fapt, Kandariya nu este decat unul (e drept, cel mai mare) dintre cele 85 de temple care alcatuiau complexul Khajuraho (capitala a regatului in timpul dinastiei Chandella), temple din care astazi se mai pastrează doar 20. Recunoscuţi pentru apetenţa lor pentru artă şi pentru numarul uriaş de temple ridicate în cei 500 de ani în care au influenţat destinele Indiei, monarhii din dinastia Chandella s-au întrecut în a lăsa posteritaţii unele dintre cele mai frumoase construcţii realizate vreodată.
Este şi cazul templului Kandariya Mahadeva (kandara inseamna peşteră, în timp ce Mahadeva este o altă denumire a zeului Shiva), construcţie remarcabilă, săpată într-un bloc uriaş de piatră, dedicată zeului Shiva şi soţiei sale Parvati.
Maithuna – arta sexului tantric
Templul, care se ridica pana la 31 de metri, este impodobit cu 84 de coloane, pe care apar nu mai puţin de 646 de statui, alături de care se pot număra înca 226 de reprezentări ale zeilor, care se regăsesc în interiorul templului, precum şi un uriaş lingam, stravechi simbol falic indian ce sublinia natura infinită a zeului suprem, Shiva. De altfel, el s-a vrut o reprezentare a muntelui sfânt Meru, munte sfânt al aceluiasi zeu.
In mod intenţionat, cei care au construit templul au făcut în aşa fel încât, privit frontal, el să nu ofere privitorului niciuna dintre scenele atât de controversate ce prezentau în detaliu actul sexual (mithuna). Astfel, cei care privesc intrarea în Kandariya Mahadeva se pot concentra numai asupra lingam-ului ce îl simbolizează pe Shiva. Chiar şi astăzi, motivul pentru care templul indian a fost împodobit cu sute de scene erotice reprezinta un mister pentru specialişti.
Unii dintre ei susţin că statuile simbolizeaza nunta dintre cei doi zei, Shiva si Parvati, idee argumentată prin numeroasele fresce care îi reprezintă pe cei doi. Localnicii afirmă că imaginile simbolizează unirea intimă dintre doua simboluri diametral opuse - Shiva ( conştiinţa şi principiul masculinităţii pe de o parte) şi Parvati (energia şi principiul feminităţii ). Şi totuşi, motivul pentru care multe dintre statui înfăţişeaza mai mult de doi parteneri şi poziţii sexuale inspirate de yoga rămâne şi astăzi un mister care îşi aşteaptă descifrarea.
O altă ipoteză susţine că statuile descriu ritualuri sacre (ce implicau sexul tantric) care ce desfăşurau chiar in templul Kandariya Mahadeva. Nu există, însă, nicio mărturie din acea perioadă şi nici dovezi care să ateste existenţa unor asemenea practici. In plus, în interiorul templului, acolo unde se presupune că ar fi avut loc astfel de manifestări, nu există absolut nicio imagine erotică. Cea mai probabilă explicaţie, însă, este aceea care vede în sculpturile erotice simboluri ale fertilitaţii, abundenţei şi norocului, realizate cu scop apotropaic (cu rol magic de apărare împotriva răului).
Nu trebuie uitată nici teoria care susţine că imaginile erotice nu sunt altceva decât reprezentari ale unor practici decadente de acum un mileniu, deşi ea poate fi uşor contestată de austeritatea şi celibatul impus de budism în acea perioadă. Indiferent, însă, care ar fi răspunsul, statuile rămân o celebrare a frumuseţii femeii şi a dragostei în toate formele ei.
Sutele de sculpturi, pe nedrept considerate jignitoare de către unii, par şi astazi la fel de vii ca acum un mileniu, când au fost create. Fie că femeile create din piatra dură a muntelui îşi asteaptă iubitul sau sunt impreună cu el, că dau dovada de gesturi tandre sau se aruncă în copulari salbatice, ele nu reprezintă altceva decât o odă închinată dragostei, dragoste al cărei element central nu este altul decât ea - femeia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu