RECORDURI ALE TERREI

Recordurile extreme ale Terrei

Pamantul este o planeta ospitaliera. Viata abundenta si complexa din aproape toate mediile terestre este o marturie incontestabila in acest sens. Totusi, nu e mai putin adevarat ca, desi nu este foarte mare, astronomic vorbind, Pamantul gazduieste pe suprafata sa si o sumedenie de extreme, climatice si geografice, care par sa evoce lumi straine. Este vorba despre recordurile planetei noastre, recorduri inregistrate de locuri spectaculoase ce merita cunoscute. Iata cateva dintre cele mai putin stiute.

Cel mai bătrân ținut
Exista cativa canditati pentru pozitia de "cel mai vechi loc al lumii", amplasati in tari precum Groenlanda, africa de Sud si Australia. Totusi, se pare ca Centura Diabazica Nuvvuagittuq, din nordul Canadei, este campioana absoluta a seniorilor geologici. Rocile din acest loc dateaza din urma cu aproximativ 4,28 miliarde de ani, din perioada numita Hadean (cuprinsa intre acum 4,6 si acum 3,8 miliarde de ani), un timp cand Pamantul semana iadului, crusta planetei abia incepea sa se raceasca, iar suprafata ei era asaltata cu ploi de meteoriti si comete. Se estimeaza ca impactul cu o proto-planetă de dimensiune lui Marte, denumită Theia, s-a consumat cu cateva sute de milioane de ani mai devreme, aceasta adaugandu-se masei Terrei si influentand formarea Lunii. In fapt, "cea mai batrana roca de pe Pamant" ar putea fi chiar una selenara. Asa numita Roca a Genezei, colectata de astronauti in timpul misiunii Apollo 15, are o varsta estimata la 4,5 miliarde de ani si ar fi putut face parte candva din crusta originară a Lunii. 

Cel mai ploios ținut
Ne-am astepta ca cel mai ploios loc de pe Pamant sa se afle intr-o padure tropicala; asa si este: provincia columbiana Choco, avand granita comuna cu Panama, este unanim recunoscuta drept cel mai umed loc din lume. Cat de umed, mai exact? In 1974, orasul Tutunendo, de aici, a fost "imbibat" de ploi intr-o masura absolut uluitoare, 26,303 milimetri de precipitatii, un record mondial absolut. In medie, Tutunendo primeste aproximativ 11 metri de precipitatii anual, iar in proportie de doua treimi din timp acestea cad pe timpul noptii. Pentru comparatie, nivelul mediu de precipitatii caracteristic zonelor treopicale este, in mod normal, cuprins intre 2.000 si 5.000 de milimetri anual. Ar mai trebui mentionat, de asemenea, ca muntele Wai-ale'ale din insula Kauai, Hawaii, are cele mai multe zile ploiase pe an, aproximativ 350.

Cel mai nins ținut
Ninsori extrem de grele si de abundente cad in diferite parti de lume, indeosebi acolo unde inalti masivi montani deviaza spre piscuri mase de aer incarcate de umeazeala, trecandu-le de pragul condensului. Ninsori exceptional de puternice pot aparea, astfel, chiar in locuri mai putin asteptate: pe 14 februarie 1927, cercetatorii au masurat adancimea stratului anual de zapada din apropierea muntelui japonez Ibuki, ca avand 11,82 metri. Totusi, recordul absolut de ninsoare il detine nord-vestul Pacific al Americii. Zapada de la Muntele Rainier, din statul Washington, s-a depus aici intr-un strat de o grosime epica, masurand nu mai putin de 28,5 metri, in iarna dintre anii 1971 si 1972. Chiar si acest record a fost doborat de ninsorile din iarna '98-'99, din apropierea muntelui Maker, din aceeasi regiune, unde zapada depusa a ajuns sa masoare 28,896 de metri in inaltime/adancime. Desi ninsorile abundente in regiunile montane inalte rareori incurca pe cineva, exceptand skiorii, la altitudini mai mici ele pot paraliza centre urbane vreme de mai multe zile, uneori chiar saptamani.

Cel mai arid ținut
Desertul chilian Atacama nu se bucura de prea multe precipitatii nici in cele mai favorabile imprejurari, iar in cele mai neprielnice, care se intampla de fapt cam intotdeauna, nu este umezit aproape deloc. S-a notat ca in orasul Arica, aflat pe raza desertului din Chile, din octombrie 1903 si pana in ianuarie 1918 nu a cazut pe sol nici macar o picatura de precipitatie - cea mai lunga perioada fara ploi din intreaga istorie cunoscuta a lumii. Din acest motiv, unele regiuni din Atacama se aseamana puternic cu imaginile captate pe planeta Marte, in mod nu foarte surprinzator dat fiind faptul ca nici acolo nu prea ploua. De asemenea, celebra Vale a Mortii (unde se afla si unul dintre cele mai bune drumuri de sofat din lume), din SUA, ocupa adesea locuri fruntase pe listele celor mai fierbinti si uscate locuri din lume, dimpreuna cu Desertul Mojave. Cea mai lunga perioada de seceta inregistrata in Statele Unite s-a inregistrat in localitatea Bagdad, din California, si a durat 767 de zile, din 3 octombrie 1912 pana pe 8 noiembrie 1914. In prezent, Bagdadul americanilor este un oras fantona, inca din 1991.

Cel mai suflat de vânturi ținut
Golful Commonwealth este listat, oficial, in Cartea Guinness a Recordurilor si in cea de-a opta editie a Atlasului National Geografic, drept locul cel mai puternic si constant batut de vanturi de pe Pamant - si pentru a da o gravitate si mai mare lucrurilor, se afla in Antarctica. Vanturile din Golful Commonwealth sunt puternice, continue si sufla cu pest 240 km/h. Exploratorul antarctic de origine australiana Douglas Mawson a stabilit baza principala a Expeditiei Australiene a Antarcticii din 1912 in Cape Denison, la marginea Golfului Commonwealth. Probabil a facut acest lucru intr-una din extrem de rarele zile fara vand de aici, altfel nu ar fi avut nicio sansa de reusita. Unul dintre "cele mai eoliene" locuri din emisfera nordica a Pamantului este Cape Blanco, din Oregon, SUA. Aici, puternicele furtuni ale iernii se manifesta adesea prin vanturi care depasesc viteza de 200 km/h.

Cel mai nivelat ținut
Desertul Salar de Uyuni, din Bolivia, s-a format din cateva lacuri preistorice care s-au unit si au secat, lasand in urma un platou salin gros de mai multi metri, intins pe o suprafata de 10.582 de kilometri patrati. Mai multe elemente rare sunt concentrate in sarurile diverse care alcatuiesc desertul Salar, indeosebi mult ravnitul litiu - pana la 70% dintre rezervele mondiale ale acestui material sunt inamagiznate in sarurile boliviene. Anormal de uscat si lipsit de viata, Salar de Uyuni invie in fiecare luna noiembrie, atunci cand ploile verii atrag stoluri intregi de pasari flamingo, ce se hranesc cu alge rosii. In aceste perioade, Salar devine chiar mai plat, efectul obtinut fiind acela al unei oglinzi naturale uriase, de care satelitii ce orbiteaza planeta se folosesc pentru a-si calibra instrumentele de masurare a distantelor.

Cea mai adancă peșteră
Amplasata in Republica Abkhazia, Pestera Voronya, sau Pestera Corbului, plonjeaza 2.191 de metri in adancurile Masivului Arakbika, o formatiune calcaroasa datand din Era Dinozaurilor. Cunoscuta si sub denumirea de Krubera, dupa geograful rus Alexander Kruber, pestera a fost descoperita in 1960 si tot atunci a si devansat din pozitia de cea mai adanca pestera a lumii formatiunea carstica Lamrechtsofen, din Austria, cunoscuta drept singura pestera mai adanca de 2.000 de metri de pana la acel moment. Meritele pentru explorarea Pesterii Voronya trebuiesc acordate Asociatiei Ucrainiene de Speologie (A.U.S.) pentru ca a stabilit o serie de recorduri de adancime in aceasta pestera si in cele subsidiare ei. Incepand cu anii '80, cei de la A.U.S. au inceput sa demoleze blocadele si sa largeasca punctele stramte din pestera astfel incat speologii sa poata patrunde si mai adanc in grotele interconectate. Actualul record de adancime, de 2.191 de metri, a fost stabilit in toamna lui 2007 dar, cum A.U.S. organizeaza anual expeditii in sistemul de pesteri Voronya, este posibil ca aceste cifre sa se modifice.

Cel mai izolat ținut
Un "pol de inaccesibilitate" este acet punct dintr-un continent aflat la cea mai mare distanta fata de oricare ocean in orice directie. Acest punct marcheaza o locatie care este cel mai greu de atins, din pricina izolarii sale, din perspectiva geografica a cailor de acces. Exista o ierarhie si in randul polilor inaccesibili, dar cel mai greu de ajuns dintre toti se afla in frigidul pustiu al Antarcticii. In 1958, Uniunea Sovietica si-a stabilit baza la Polul Antarctic al Inaccesibilitatii, pe care l-a si abandonat, la scurt timp. Totusi, inainte sa paraseasca baza, echipa de sovietici a instalat un bust auriu al lui Lenin, pentru ca acesta sa supravegheze peisajul inghetat si sa marcheze performanta URSS. Ochii lui Lenin scruteaza indepartarile in directia Moscovei. Sub bust, aproape acoperit de zapezi, se afla un mic sopron care adaposteste o carte de oaspeti, pe care vizitatorii o pot semna. Cu siguranta ca mai este inca destul spatiu ce asteapta sa fie completat in paginile sale.

Cea mai izolată insulă
Cea mai izolata insula locuita de pe Pamant este Tristan de Cunha, din sudul Oceanului Atlantic. Totusi, mergand la extremul absolut, cea mai izolata insula din lume este micuta Bouvet, aflata tot in aceelasi sector al Atalnticului si, in mod destul de ciudat, stapanita de Norvegia. Cel mai apropiat uscat neinsular de acest petec de pamant este Teritoriul Reginei Maud din Antarctica, aflat la o distanta de aproape 1.600 de kilometri. Cea mai apropiata insula, la 2.260 de kilometri departare, este Tristan de Cunha, iar cel mai apropiat teritoriu non-insular populat este Africa de Sud, de care o despart 2.580 de kilometri de ocean. Cateva detalii interesante despre insula Bouvet: a servit drept platou de filmare pentru pelicula "Alien vs. Predator", in 2004; de asemenea, Insula Bouvet are propriul cod de Internet (nefolosit) - bv. Insula este acoperita cu ghetari in proportie de 93%, are o suprafata de numai 49 de kilometri patrati si este aproape complet lipsita de vegetatie, exceptand mici petice de muschi si licheni. Insula Bouvet a devenit cunoscuta abia in 1979, atunci cand un satelit spion american a dectectat o dubla stralucire luminoasa in apropierea ei. Desi nu s-a confirmat niciodata oficial, ipotezele pretind ca sclipirile ar fi fost semnatura unui test nuclear israeliano-sudafrican.

Cel mai jos nivel al apei
Albia Marii Moarte este cunoscuta sub denumirea de "groapa Iordanului". In cea mai joasa portiune a sa, oglinda apei coboara in medie la 396 de metri sub nivelul marii, aflandu-se in continuarea nordica a "Marii Gropi Africane". Nivelul scazut al apei si salinitatea extrema sunt explicate prin evaporarea intensa, existand chiar pericolul de secare a marii. In urma celor mai recenta masuratori s-a dovedit ca oglinda apei este chiar cu peste 400 de metri mai jos decat nivelul marii. In plus, tot aici, drumul de pe granita dintre Iordania si Israel se intampla sa fie si el cel mai jos din lume, aflandu-se in depresiunea detinatoare a aceluiasi record.