MUNȚII URALI

Poveşti uitate de timp amintesc despre un lanţ muntos pierdut la graniţa de apus a Europei. Este vorba de lanţul Munţilor Urali, o adevărată graniţă naturală de piatră care desparte convențional Europa de Asia cea nesfârşită.

            Uralii se întind pe o lungime de 2 500 kilometri, iar lăţimea lor variază între 40-150 kilometri. S-au format în urmă cu 250-300 milioane ani, în perioada erei geologice a Carboniferului. vechime care-i clasează printre cei mai bătrâni munţi din lume. Magnificul lanț muntos se întinde de la ţărmurile îngheaţate ale Oceanului Arctic până la râul Ural din stepele uscate din nord-vestul Kazahstanului. Primele veşti despre acești munți s-au consemnat timid în antichitatea greco-romană, când Plinius cel Bătrân credea că Uralii, ar corespunde Munţilor Rifei de la marginea lumii, menţionaţi şi de călătorii arabi la începutul  sec.al 10-lea e.N.

Popor slav al stepelor şi pădurilor nesfârşite de mesteceni, ruşii au intrat relativ recent în contact cu munţii care separau nu doar două continente, ci însăşi două lumi. Cronicile amintesc că în anii 1 100-1 200, locuitorii din Novgorod făceau deja negoţ cu blănuri cu triburile din Yugra şi Perm.

Uralii au intrat definitiv pe timpul domniei ţarului Ivan cel Groaznic, pentru ca în secolele următoare ruşii să înceapă exploatarea rezervelor uriaşe de fier, cupru, mică şi pietre preţioase. Cel mai înalt vârf al Uralilor, Narodnaia (Muntele Poporului), a fost determinat abia în anul 1927.

Geografii ruşi i-au despărţit în cinci mari diviziuni, fiecare cu particularităţile sale naturale:
- Uralii de Sud se întind din valea râului Ural până la râul Ufa din Muntele Yurma. Versanţii estici sunt acoperiţi de stepe şi păduri, presăraţi cu numeroase lacuri. Cei vestici au întinse regiuni carstice şi o pădure montană care creşte până la altitudinea de 1 200 metri.

Uralii sudici sunt foarte populari printre iubitorii de munte ruşi datorită condiţiilor  ideale de practicare a raftingului şi a infrastructurii eficiente de transport.
- Uralii de Mijloc se întind de la Yurma până în apropierea oraşului Serov şi au cea mai joasă altitudine (max. 1000 metri) din întregul lanţ muntos. Sunt acoperiţi de păduri uriaşe de conifere şi foioase.

- Uralii de Nord se termină în valea râului Șugor şi ating cele mai mari înălţimi, mai mari decât munţii anteriori. Sunt împăduriţi într-un grad mai mare decât segmentele montane anterioare, iar clima este mai rece. Ocupă regiunile Perm, Sverdlovsk şi părţi din republicile autonome Komi şi Khanti-Mansiisk.

Intreaga regiune este puţin populată, sălbatică şi sunt puţine drumuri de maşină practicabile.
- Uralii Subarctici ating limita nordică a râului Khulga şi sunt cei mai înalţi din întregul lanţ. Conform montagnarzilor ruşi, aici se găsește cel mai frumos masiv din Urali, masivul Manaraga. Clima este deosebit de aspră, iar întregul areal este nelocuit de oameni.
- Uralii Arctici se întind de la râul Khulga până în Oceanul Arctic şi sunt situaţi în zona de tundră, unde pădurile dispar, iar clima este de-a dreptul cumplită. Aici vara durează de la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august. După trecerea acestei luni, vine toamna , urmată de implacabilă iarnă arctică. Nu există populaţii umane, nici drumuri practicabile.

            Bogăţiile naturale ale Uralilor merită amintite, fie şi din simplul fapt, că aceştia sunt cei mai preţuiţi munţi din întreaga Federaţie Rusă. Subsolul lor conţine nu mai puţin de 48 de minerale valoroase, între care merită amintite, aurul, nichelul, platina, bauxita, cuprul, crom, magnetite, gaze naturale, cărbuni, bitum, ametiste, smaralde, topaze, jaspuri, malachite şi chiar diamante.

Muntii Urali - Secțiunea polară

Minorităţile locale vorbesc baskhira, udmurta şi limba komi. Puţini ruşi cunosc aceste limbi ale unor populații mici și lute în stăpânire.

In Urali se alunge cel mai comod cu avionului. Fără avion, în Rusia distanţele se măsoară în zile, sau chiar săptămâni, de mers cu trenul, automobilul, motocicleta sau camionul. Cel mai mare aeroport din Urali este Koltsovo din oraşul Ekaterinburg, unde se poate ajunge cu zboruri din Praga, Frankfurt, Munchen, Viena, sau Bucureşti, cu escală în Moscova. Tot din capitala rusă, sau din Sankt Petersburg pleacă trenuri sau autobuze.

Acestea au regim de Intercity

Pentru ruşii de rând, munții Uralii sunt aleși mai mult ca destinaţii de odihnă şi recuperare, deoarece sălbăticia locurilor şi distanţele uriaşe descurajează pe oamenii obişnuiţi a călători cu cortul. In plus, aici trăiesc populaţii mari şi viguroase de urşi şi lupi.Curajoşii şi temerarii au însă ce vedea. Oraşele mici sunt ticsite de obiective cultural-istorico-religioase.

In Kungur există o incredibilă peşteră de gheaţă. La Verkhoturie, cu bisericile sale din lemn, este centrul ortodoxiei din Urali. Arkhaim este o străveche capitală a slavilor de răsărit, iar la Tobolsk a fost capitala istorică a Siberiei de Vest. Nu trebuie ratată nici vizitarea muzeului în aer liber al civilizaţiei slave a lemnului, din localitatea Siniacika (din apropiere de Ekaterinburg). Foarte interesantă este o vizită în mina de aur de la Berezoiski.

Adepților activităţilor montane obisnuite şi ai sporturilor de iarnă, Uralii le oferă mai mult decât pot se așteptă. Se găsesc din plin facilităţi pentru alpinism, schi, vânătoare, pescuit, călărie, plimbări cu snow-mobilul, cu sania tradiţională rusească, rafting, saună și chiar birdwatching pentru pasionați.

 Sălbăticia este dominatoare în Rezervaţia Naturală Baskhirskii, unde se află peștera Capova, sau Rezervația Geologică Ilmenskii.

Rezervaţiile Visimskii şi Basegi oferă experienţa vie a pătrunderii într-o lume a începuturilor şi esenţelor, unde pădurea devine un templu cu copaci uriaşi care mor de bătrâneţe şi cad pe pământ pentru a se reintegra în ciclul naturii. La nord de râul Peciora se află platoul Man-Pupu-Ner, cu cei 7 idoli de stâncă veneraţi de popoarele uralice din cele mai vechi timpuri. Aici este cea mai mare pădure virgină din Europa situată în Rezervaţia Komi.

   Aceasta este intrată în patrimoniul UNESCO şi având gradul de World Heritage Site.

Pădurile vestice ale uriaşului lanţ muntos sunt alcătuite predominant din conifere, cele estice sunt formate în principal din răşinoase de taiga, iar în nord cresc păduri nesfârşite de brad siberian, molid siberian, larice, zadă şi pin siberian. Pădurile polare sunt de altitudine joasă iar peisajul este presărat cu mlaştini, licheni şi tufe de fructe de pădure precum afinele şi coacazele.

Pădurile de aici abundă încă de animale sălbatice. O parte dintre ele, precum ursul brun, vulpea roşie, lupul, mistreţul şi jderul sunt întâlnite şi la noi. Altele precum elanul, renul, lemingul, vulpea polară, jderul gluton (Wolverin-ul) şi samurul, se întâlnesc doar în
în zona arctică sau siberiană.

Păsările se găsesc la tot pasul, cerul este brăzdat de zborul acvilelor de munte, uliilor porumbari, şoimilor polari şi călători, cocoşilor de munte şi de mesteacăn, ieruncilor, huhurezilor, bufniţelor, berzelor negre, uliilor şorecari, şi potârnichilor de tundră. Aventurarea prin păduri, atrage riscul major al rătăcirii.

Distanţele sunt uriaşe, iar un corp de pădure obişnuit din Urali este de câteva ori mai mare decât unul similar din centrul Europei. In plus, aşezările umane sunt foarte rare, iar vremea se schimbă incredibil de repede. Pot apărea viscole şi în luna iulie.

Uralii sunt cei mai sălbatici munţi din Europa. In spațiile lor imense călătorul pedestru trebuie să-și stăpânească frica, să fie atent și bine dotat fizic. Pașii îl poartă prin cele mai neatinse păduri din Europa, unde mîna omului nu a alterat natura până în prezent.

In continuarea munților Urali, demarcația convențională dintre Europa și Asia este trasată de fluviul Ural tot pe direcția nord-sud. El izvorește din munții Urali, la circa 150 de kilometri de orașul Magnitogorsk. Fluviul Ural este cotat cu o lungime de 2428 de kilometri, cu unele controverse.

La început curge printre două coame muntoase pe direcția nord-sud, până la orașul Orsk. Din acea zonă face o curbă de 90 de grade la dreapa, spre apus, spre orașul Orenburg, iar după ce a traversat stepa cazacă cotește iarși la 90 de grade, de această dată la stânga, spre sud. In această porțiune devine navigabil și traversează depresiunea caspică. După circa 500 de kilometri de la Oral, se varsă în Marea Caspică, în regiunea Kazahstanului de vest, la apus de orașul Atyrau (Guriev în varianta rusă, cu o populație în jur de 150.000 de locuitori). Vărsarea în apele mării se face printr-o deltă mlăştinoasă cu mai multe ramuri.