SAMARKAND

Samarkand este cea mai faimoasă citadelă din inima Asiei Centrale şi cel de doilea oraş al Uzbekistan-ului. Oraşul a rămas timp de secole o capitală a Islamului luminat şi moderat, un centru al dervişilor şi sufiţilor, savanţilor, filozofilor, astronomilor, matematicienilor şi medicilor din această parte de lume. Farmecul său s-a păstrat, rezonaânând cu vremurile de glorie, regăsindu-se la fiecare colţ de stradă şi în toate clădirile istorice splendid păstrate.

Oraş contemporan cu începuturile Romei

In memoria colectivă a posterităţii oraşul s-a păstrat numai drept capitala marelui imperiu asiatic fondat de contemporanul lui Mircea cel Bătrân, cumplitul şi sângerosul Tamerlan, mai cunoscut după titulatura de Timur Lenk ( cel Şchiop), fondator al dinastiei timurizilor Oraşul reprezintă cu mult mai mult decât o fostă capitală a unuia dintre cei mai mari tirani ai omenirii. Nu se cunoaşte cu exactitate originea numelui său cu rezonanţe despre stepe nesfârşite, arse de soare şi cutreierate de caravanele Drumului Mătăsii.

Unii istorici susţin că etimologia numelui vine din limba persană veche, unde asmara înseamnă piatră, şi din limba sogdiană, astăzi dispărută, unde qand însemna fortificaţie, fortăreaţă. Vechile manuscrise arabe se refereau la el în termeni laudativi precum "Nestemata Răsăritului", iar europenii din evul mediu îl numeau respectuos "Tărâmul Scolasticilor".

Oricum, cea mai realistă caracterizare i-a făcut-o Alexandru cel Mare, care atunci când a păşit în Samarkand, a exclamat:

-Auzisem că oraşul este frumos, dar nu mi-am închipuit niciodată că este atăt de încântător şi maiestuos.

Această apreciere aparţine evului antic, atunci când oraşului nu i se adăugaseră măreţele edificii islamice admirate astăzi.

Oraşul este foarte vechi. Primele urme de aşezări umane din perimetrul Samarkand-ului, datează din epoca târzie a bronzului. A fost fondat încă din perioada pre-ahemenidă (marea dinastie a regilor Persiei), între anii 650-550 e.A.

Cucerit în anul 329 e.A de către Alexandru cel Mare, a primit numele de origine greacă, Maracanda. Oraşul a trecut prin două faze succesive ale cuceririi elenistice. Prima prin Alexandru cel Mare, a doua prin re-cucerirea întreprinsă de regele greco-bactrian Eucratides. Ceramica descoperită la faţa locului face diferenţa dintre cele două faze.

Urmele civilizaţiei pre-islamice, Sogdiena, au apărut prin descoperirile arheologice din Panjikent.

In secolul 8 e.N, Samarkand-ul a fost cucerit de arabi, şi a devenit un important centru al culturii şi civilizaţiei musulmane.

Dovezile arheologice prezintă în acestă perioadă o succesiune rapidă de edificii monumentale între care se remarcă Moscheea Vineri şi marele palat construit pentru guvernatorul omeyyad Nasar ben Sayyar (omeyyazii au fost o dinastie califală). In paralel, oraşul s-a dezvoltat foarte mult şi din punct de vedere economic şi comercial, fiind la o adevărată răscurce de lumi şi civilizaţii. Mai mult, Samarkand era poziţionat chiar pe ruta celebrului Drum al Mătăsii care lega China de lumea din bazinul mediteranean.

Steaua sa norocoasă a pălit sub norii negrii ai istoriei, în jurul anului 1220, când oraşul a fost aproape complet distrus şi jefuit de hoardele necruţătoare ale lui Ginghis Han.

A înflorit iarăşi sub conducerea hanului de tristă amintire, Tamerlan, care l-a proclamat drept capitală a imperiului său, în anul 1369.

Decizia sângerosului Timur Lenk ( cel Schiop) a lansat literalmente oraşul pe harta lumii, mare parte din arhitectura spectaculoasă care poate fi admirată în prezent fiind construită de el personal, sau de descendenţii săi timurizi.

Declinul imperiului, din secolul 15, a dus la creşterea puterii şi obrăzniciei triburilor uzbece nomade aparţinând de clanurile shaibanide, care au cucerit oraşul în anul 1500. Bucuria uzbecilor a durat fix până în anul 1784, moment în care puternicul emirat de Buhara şi-a exins stăpânirea asupra oraşului. Viaţa a continuat netulburată până la sosirea ruşilor în zonă, al căror imperiu ţarist se afla pe atunci în plină cucerire a spaţiului central-asiatic

.

Comorile arhitecturale

Sute de ani de istorie şi fapte tronează zidite în neasemuitul stil arhitectural islamic din Asia Centrală.

-Ansamblul Registan.

Registan a devenit piaţa centrală a oraşului odată cu moartea regelui persan Afrasiab. De atunci până în zilele noastre, Registanul a fost reconstruit în numeroase rânduri.

Astăzi este înconjurat de cele trei medrese (şcoli de teologie musulmană) simbol: Ulugbek, Shirdor şi Tilla Kari.

-Mausoleul Gur Emir. Emirul a fost un tiran pe potriva lui Tamerlan. Gur Emir a construit macabre piramide alcătuite in capetele retezate ale învinşilor săi. Contemporanii şi urmaşii săi i-au construit în schimb un fabulos loc de veci...

-Moscheea Bibi Khanum, Restaurată în prezent, moscheeea lui Bibi Khanoum, soaţa favorită a lui Tamerlan, este una dintre cele mai splendide capodopere arhitecturale din Asia Centrală. Moscheea a fost ridicată de Tamerlan pentru a comemora astfel raidurile sale victorioase din nordul Indiei, concretizate cu distrugerea oraşului Delhi.

-Ansamblul Shakhi-Zinda. Este o bătrănă necropolă, situată în apropierea monumentului lui Afrasiab, care conţine 44 de morminte în 20 de mausolee. Ansamblul poartă numele vărului primar al profetului Mahomed.

-Moscheea Hazrat-Khizr. Este unul dintre cele mai vechi edificii din Samarkand, fiind distrusă din ordinul lui Ginghis Han. A fost reconstruita fidel de abia în sec. al 19-lea.

-Mormântul profetului biblic Daniel

Nimeni nu s-ar aştepta să găsească aici locul de veci unde odihneşte profetul Daniel cel aruncat în groapa cu lei flămânzi şi apărat de Dumenzeu de colţii fiarelor.

După cucerirea Siriei, mormântul său a fost dizlocat şi trimis în Samarkand la ordinele temutului Tamerlan. Astăzi poate fi vizitat în apropierea monumentului lui Afrasiab.

-Observatorul astronomic al lui Ulugbek

Descoperit de cercetătorii ruşi, observatorul este o minune arhitectonică a vemurilor sale.

Astăzi, a mai rămas din el doar fundaţia, care este extraordinară prin complexitate şi transmite adevărata valoare şi dimensiune a observatorului.

Ulugbek, cu toate că a fost nepotul lui Timur cel Şchiop, nu a împrumutat din fericire nimic din trăsăturile cumplitului său bunic. Dimpotrivă, Ulugbek a fost un mare astronom, om de ştiinţă şi arhitect. Descoperirile sale ştiinţifice şi astronomice au revoluţionat cunoaşterea omenească din perioada sa istorică.

-Mausoleul lui Al Buxori Al Buhari

Al Buxori a fost un biograf şi exeget al vieţii Porfetului, un cercetător şi culegător al vorbelor şi pildelor Profetului, neînregistrate în Coran.

După ce a cules toate tradiţiile orale culese, le-a compilat şi le-a grupat într-un volum intitulat Hadit-ul Buhari Sharif. Mausoleul său a fost declarat obiectiv de interes naţional, fiind reconstruit de autorităţile uzbece. Materialele de construcţii au fost trimise din Kuweit şi Arabia Saudită, iar Iranul a finanţat întregul proiect, în timp ce marmura verde a fost trimisă de Pakistan. Conform datelor, obiectivul este vizitat zilnic de peste 1000 de turişti din toate colţurile lumii.

-Mausoleul Rukhabat

Situat în centrul oraşului, edificiul funerar are patru faţade identice şi este locul de odihnă al unui respectat lider spiritual local, maestrul sufit Burkhan ad-Din Sagardji, plecat la Allah în anul 1380.

-Ansamblul Abdi Darun

A fost construit în memoria unui celebru legislator musulman. Portalul şi cupola sunt decorate splendid cu motive geometrice şi pasaje din Coran.

-Ansamblul Khodja Ahrar.

Este locul de odihnă al regretatului binefăcător şi lider religios Nakhshbandi-ul Ubidallah Ahrar. Mausoleul este decorat cu marmură albă inscripţionată. Este alcătuit din mai multe moschei şi medrese. ale căror decoraţiuni exterioare sunt comparabile doar cu cele din vechile moschei păstrate în Iran.

In acest adevărat tezaur al culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii musulmane, trebuie amintită neapărat figura şi personalitatea lui Amoghavajra. Acela a fost un călugăr budist care a trăit în sec.al 8-lea e.N, s-a născut în Samarkand din tată indian şi mamă sogdiană, şi a fost cel care a tradus în limba chineză scripturile ezoterice ale budismului Vajrayana.

Călugărul din Samarkand a devenit astfel un personaj central la curtea dinastiei chineze Tang, fiind considerat unul dintre cei trei fondatori ai budismului ezoteric chinezesc.