Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA - DEUTSCHORDENKIRCHE (BISERICA ORDINULUI TEUTONIC)

Biserica Ordinului Teutonic

Ordinul Cavalerilor Teutoni (în latină Ordo Teutonicus, acronim OT) este un ordin militar religios german de cult catolic format la sfârșitul sec.al 12-lea la Acra, în Palestina. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră.

După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în Europa, la început în slujba unor regate, printer care cel maghiar. In această postură au fost colonizați în Transilvania de sud-est, în 1211, de unde au plecat destul de curând, în 1226. Ulterior Ordinul teutonic s-a mutat în nord, în Prusia, unde s-a afirmat timp de două secole ca putere militară agresivă. După un lung decline, terminat cu stingerea puterii sale, în 1525, Ordinul a continuat să existe ca organizație până în 1809 când a fost desfințat de Napoleon. Apoi, fără forța cea veche a intrat sub conducerea Habsburgilor, iar în present desfășoară activități nemilitare caritative în centrul Europei.

Biserica ordinului teutonic (Deutschordenskirche) din Viena, este cunoscută și sub numele de Biserica Sfânta Elisabeta a Ungariei (Elisabeth von Ungarn) și este biserica mamă a ordinului teutonic, ordin militar-religios format la sfârșitul sec.al 12-lea. Situată în Viena, în apropiere de Stephansdom (Stingerstrasse 7), acesta este sediul actual al Marelui Maestru al Ordinului. Se remarcă un triptic fin din Flandra realizat în 1520, iar pereții sunt acoperiți cu stemele diferiților cavaleri care s-au alăturat Ordinului, care este numit în mod oficial Ordinul Cavalerilor Teutoni de la Spitalul Sfânta Maria din Ierusalim.

Această biserică gotică, cu adaosuri baroce ulterioare, a fost construită în secolul al 14-lea (1326-1375) și consacrată Sfintei Elisabeta a Ungariei. O parte din lucrarea în stuc a fost realizată de artiștii italieni Simone Allio, în 1697, și Girolamo Alfieri, în 1700. Biserica a fost remodelată în stil baroc în jurul anului 1720 de către arhitectul Anton Erhard Martinelli, în timp ce contele Guido von Starhemberg a fost comandantul Ordinului. Alfieri a lucrat din nou în această biserică, în perioada 1720-1725, precum și sculptorul Giovanni Antonio Canevale. Cu toate acestea, biserica și-a păstrat o parte din originile sale gotice, cum ar fi arcadele ascuțite de la ferestre. Are o singură navă cu lungimea de 25 de matri și lățimea de 10 metri.

Pereții sunt decorați cu rânduri de numeroase steme ale Ordinului Cavalerilor Teutoni și mai multe pietre comemorative, cum ar fi piatra funerară a lui Siegfried Grafen Sarau, cu reliefuri de Giovanni Stanetti și a judecătorului reprezentant Jobst von Wetzhausen (1524), de Loy Hering.

De un interes deosebit este tripticul flamand cu aripi, un altar policromatic, din 1520, realizat de sculptori necunoscuți. Policromia a fost realizată și semnată de Jan van Wavere, un pictor din Mechelen. El reprezintă în sculpturi de lemn scene vii din Patimile lui Hristos.

Tezaurul al ordinului teutonic

In 1807, Napoleon, pe când s-a abătut asupra statelor germane, a abolit Ordinul, care s-a mutat la Viena. Din acel moment, comoara Ordinului Cavalerilor Teutoni a fost primită și păstrată la Viena.

Biserica este încorporată în Deutschordenshaus, sediul Ordinului. Pe lângă curtea interioară pavată se află Schatzkammer (Camera Tesaurului), o adevărată comoară bisericească, care a fost transformată într-un muzeu, format din cinci camere de la etajul al doilea. Diferitele colecții au fost constituite de către Marii Maeștri succesivi ai Ordinului pe parcursul a opt secole. Ele constituie una dintre cele mai vechi colecții de comori din Viena, care au darul să acopere perioadele de gotic, de Renaștere și baroc. Adevăratul început al acestei Schatzkammer poate fi datat la 1525, când Marele Maestru Albert al Prusiei convertit la lutheranism și-a declarat colecțiile drept proprietățile sale private. Muzeul a fost redeschis la 22 aprilie 2006, după o renovare extinsă.

Prima camera afișează monede gotice, medalii, sigilii, cruci, și un inel de încoronare din sec.al 13-lea.

A doua cameră prezintă potiruri cu filigram argintiu, dar și unele cu caracteristici mai extravagante. Există un arbore solniță, realizat din coral roșu și agățători cu dinții de rechini. In vremuri medievale acestea au fost considerate a fi fost fosilizări de limbi de viperă, capabile să detecteze produsele alimentare otrăvite. De asemenea, sunt remarcabile o serie de vase realizate din coji de nucă de cocos, din care una din Goa, cu suporturi de argint și alta în stil chinezesc. De asemenea, notabil este un lanț de argint (cca 1500) pentru sabia purtată de către membrii Ordinului. El poartă o agățătoare ilustrând Fecioara cu Pruncul și însemnele Ordinului. Un ceas prețios de masă este împodobit cu granate și turcoaze și înconjurat cu o ghirlandă de frunze aurite.

Celelalte camere conțin o colectie de arme orientale, cum ar fi un kris cu o lamă Sumatra ondulată și un pumnal cu mâner de corn de rinocer, sculptat în formă de Buddha, cu pietre prețioase. O altă valoare a colecției este carta emisă de Papa Grigore al IX-lea, din 1235, declarând Sfântă pe Elisabeta Turingia. In cele din urmă, există mai multe picturi gotice și o sculptură în lemn carintian prezentând pe Sfântul Gheorghe și Dragonul. Comoara cuprinde și obiecte prețioase din secolele 17-18, servicii de masă și tacâmuri din cristal.

Timp de câteva săptămâni, în anul 1781, Wolfgang Amadeus Mozart a locuit în Casa Ordinului Cavalerilor Teutoni. De aici ar fi fost dat afară de contele Arco, fapt care a dus la demisia lui Mozart din slujba Prințului-Arhiepiscop al Salzburgului.

Micul muzeu teutonic este puțin cunoscut și vizitat de turiști, pentru că și biserica se pierde ușor vederii în apropierea marelui Stephansdom.