VIENA - KARLSKIRCHE - BISERICA CAROL

Karlskirche

Karlskirche, este o biserică devenită un exceptional obiectiv al capitalei austriece, un exemplu de capodoperă desăvârșită pentru unii, o încununare a voinței și tenacității de ctitor a unui împărat austriac.  Karlskirche, este recunoscută drept cea mai impresionantă și remarcabilă biserică în stil baroc a Vienei, ceea ce nu este puțin lucru pentru un oraș marcat de acest stil arhitectonic. Este situată în piața omonimă, Karlsplatz, la relativ mică distanță de Ring. Karlsplatz este însă o piață vastă, iar poziționarea sa oferă o ambianță oarecum liniștită, departe de agitația din apropiere, de pe Ringstrasse. Spre finalul anilor '80, Karlsplatz a beneficiat de o restaurare amplă, în urma căreia celebra biserică a fost și mai bine pusă în evidență

Povestea edificiului începe în 1713 și este legată de ultima mare epidemie de ciumă care a lovit Austria. Impăratul Carol al VI-lea a făcut atunci un legământ (lucru obișnuit pentru monarhi în astfel de împrejurări, însă ei chiar își respectau promisiunile făcute Divinității), că dacă rugămințile privind încetarea epidemiei vor fi ascultate, va ridica o biserică deosebită în Viena. Drept patron al bisericii a fost ales un sfânt relativ obscur, venerat în special în Austria, un episcop italian din sec.al 16-lea, Carol Borromeo, cunoscut pentru devotamentul său în îngrijirea bolnavilor atinși de teribilul flagel și pentru puterea slujbelor și rugăciunilor sale, care îndepărtau (conform legendei) epidemia de locurile în care acesta predica. Istoricii spun însă voalat ca probabil alegerea acestui patron spiritual este legată și de faptul că vorbim despre un omonim al împăratului, care dorea, și pe această cale, să-și sporească notorietatea și să-și asigure un statut mai special în paginile de istorie. Că este așa sau nu, probabil nu se va știi niciodată. Insă cu certitudine Carol VI este o figură absolut remarcabilă a istoriei austriece, atât prin domnia sa destul de lungă ca împărat al Sfântului Imperiu Romano-German, prin faptul ca a fost tatăl celei mai celebre împărătese - Maria Theresia - care a influențat în bine și decisiv statul austriac, prin implicarea sa în așa numitul Război de Succesiune spaniolă si, nu în ultimul rând, prin bijuteria pe care a reusit să o dăruiască Vienei și Austriei - Karlskirche.

Pentru biserica dorită de Carol VI s-a lansat un concurs de proiecte, câștigat de Johann Bernhard Fischer von Erlach, în fața altor nume remarcabile de arhitecți, precum Galli-Bibiena, sau Johann Lukas von Hildebrandt. Constructia a început efectiv în 1716, însă Bernhard Fischer von Erlach a murit în 1723. Din fericire acest eveniment nu a influențat proiectul, care a putut continua sub îndrumarea fiului marelui arhitect, Joseph Emanuel Fischer von Erlach. Construcția a fost finalizată în 1737 (unele surse indică chiar anul 1739 pentru finalizarea completă), ceea ce înseamnă ca împăratul a apucat să-și vadă capodopera terminată (Carol VI a murit în 1740). 

Karlskirche este o construcție absolut specială atât la exterior, cât și la interior. Multe detalii, multe elemente definitorii ale unei construcții, ale unui monument remarcabil se pot pierde în timp din memoria turistului, dar această biserică este bine reținută, cel puțin prin ineditul dat de cele două coloane care străjuiesc intrarea. Johann Bernhard Fischer von Erlach a integrat în acest proiect într-o manieră extrem de interesantă o serie aparent neomogenă de elemente arhitectonice. Intrarea în biserică sugerează cadrul unui templu antic grecesc. Cele două impozante coloane laterale sunt create după modelul Coloanei lui Traian de la Roma. Lângă ele, cele două pavilioane și turnuri laterale se spune că arată influența Barocului italian și mai precis a celui roman (Bernini și Borromini). Cladirea este încununată de un dom eliptic alungit, modificat de tânărul arhitect după moartea tatalui său.

Această îmbinare de stiluri și elemente arhitectonice diferite, din vechea Grecie, din Roma antică, din Roma renascentistă și din Viena perioadei contemporane respective, a avut parte atât de aprecieri, cât si de contestări. Istoria a consemnat Karlskirche drept o curiozitate a arhitecturii europene. Dac se  încearcă să se înțeleagă contextul epocii, se va avea o imagine mai apropiată de realitate privind ce a însemnat pentru vienezi construcția acestui obiectiv. Karlskirche a devenit al doilea pol sacru al Vienei, o contrapondere pentru Stephansdom, și totodată un centru spiritual major al capitalei imperiale pentru o lungă perioada de timp.

La fel ca mai toate operele de artă arhitecturale și Karlskirche conține o simbolistică specială. Ctitorul si arhitectul sau au dorit să transmită posterității un mesaj, un mesaj conținut în cheia simbolurilor arhitectonice folosite. Insăși alegerea drept patron a acelui episcop italian nu a fost întâmplatoare. In 1713, pacea de la Utrecht punea capăt Războiului de Succesiune Spaniolă. Deși pretențiile Austriei la tronul Spaniei primeau o puternică lovitură, totuși monarhia austriacă primea compensații extinse în nordul Italiei, iar decizia de a omagia pe Carol Borromeo era menită sa câstige influență în aceste noi teritorii. Proiectul superbei biserici era menit să afirme rolul Vienei de Noua Romă, în acea epocă (rol pe care îl aroga și Moscova), și să dea semnificație reală titlului de care Carol VI era atât de mândru, acela de Imperator Romanus. Se spune ca domul de la Karlsirche este o trimitere clară catre domul catedralei Sfântul Petru de la Roma, porticulul de intrare simbolizează Pantheon-ul, iar cele două coloane laterale au corespondență în Coloana lui Traian și în Coloana lui Marcus Aurelius.
Legat de cele două coloane menționate, se știe că Bernini a sugerat papei Alexandru al VII-lea relocarea Columnei lui Traian în Piazza Colonna, alături de cealaltă coloană. Ideea plasării în aceeași locație a celor două coloane de la Roma a fost dezbatută extensiv în epocă, fără vreo concretizare, iar prin cele doua coloane ale Karlskirche arhitectul Fischer von Erlach a dorit să sugereze că Viena a realizat cu ușurință ceea ce Roma nu reușise să facă.

Intrarea în Karlskirche este gratuită, însă cei care doresc să urce la cupolă, pe platforma superioară, trebuie să achite biletul pentru ascensorul interior. In biserică se află o structură metalică oarecum ciudată ce este destul de inestetică, deși probabil era singura posibilitate de a ajunge la înalțimea domului. Se poate urca cu un lift pe o platforma superioară unde apropierea de frescele de pe tavan creează o senzație extraordinară, iar de acolo se poate continua pe o scară îngustă până la punctul superior extrem al cupolei.

Interiorul Karlskirche este superb, bogat decorat cu ornamente de stucatură albă sau aurie. Urmând exemplul lui Bernini la catedrala Sfântul Petru de la Roma, Fischer von Erlach a plasat un cerc de îngerași și razele unui disc solar în fața unei surse de lumină deasupra altarului principal. Unele păreri ale criticilor care spun că decorațiunile în stil baroc de la Karlskirche sunt cele mai elaborate din tot ceea ce poate fi întâlnit în creațiile arhitecților von Erlach. 

Cel mai special element de la Karlskirche pare a fi pictura domului, frescele realizate de Johann Michael Rottmayr. In esență, fresca înfățișează pe Carol Borromeo implorând Sfânta Treime să pună capăt epidemiei și conține detalii extrem de interesante, cum ar fi un înger care incendiază cartea sfântă a lui Martin Luther (respingerea curentului reformei de catre biserica catolică). Senzația de apropiere de picturile de pe tavanul domului, posibilitatea de a observa clar și de aproape culorile vibrante, detaliile frescei crează un sentiment unic. Liftul interior este absolut inestetic, dar Karlskirche oferă o experiență unică printre bisericile vieneze.

Controversată sau nu, agreată de vizitatori sau nu (există și această posibilitate), Karlskirche este o capodoperă, un monument arhitectonic absolut remarcabil al Vienei, dar incomparabil cu cele din Roma. Se spune că aici se găsește un mix baroc de calitate atât de bună, încât pentru a găsi ceva superior trebuie mers în Italia (sau cel puțin până la Salzburg, după alte păreri...). 
In piața din fața bisericii, la oarecare distanță este plasată o sculptură supramodernistă din cupru emailat în negru, creație a unui sculptor englez, Henry Moore, care este considerat unul dintre cei mai activi animatori ai sculpturii moderne, dar greu de înțeles.


Piață de Crăciun cu fundal spre Karlskirche