VIENA - SECESSION

Secession

Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" (Münchner Sezession, 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" (Berliner Sezession, 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.

Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului "Art Nouveau" apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului 20, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: secessio = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.

Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München" (Münchener Künstlergenossenschaft). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care s-au reunit în jurul revistei "Die Jugend" ("Tineretul"), de unde numele de "Jugendstil", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial.

Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care au aderat și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația și-a construit, în 1898, un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, a editat revista "Ver Sacrum" (1898-1903), a fondat "Atelierele vieneze" (Wiener Werkstätte) în 1903, ce au devenit un centru al design-ului european pe distanță a trei decenii. In expozițiile organizate, publicul vienez a luat contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor.

Scopurile secesiunii vieneze erau:

- reunirea forțelor creatoare din întraga țară

- instaurarea de contacte cu artiștii străini

- schimb internațional de idei

- să dea impuls artelor aplicate

- opunerea unei noi expresii artistice veritabile față de arta învechită a saloanelor oficiale vieneze.

De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. In centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt.

Clădirea Secession din Viena este una dintre cele mai renumite și originale clădiri Jugendstil din Europa. In 1898 Joseph Olbrich a solicitat de la primărie un teren pe care a ridicat o clădire expozițională în Jugendstil. Cupola, placată cu foiță de aur reprezintă simbolul mișcării artistice. Construcția, cu superba “varză de aur” se remarcă și astăzi din departare și a fost folosită încă de la început ca spațiu expozițional pentru artiști precum pictorul Gustav Klimt. Ea se află în imediata vecinătate a pieții Naschtmark (cea mai mare piață vieneză în aer liber care, la sfârșit de săptămână, se transformă parțial în târg de vechituri), iar cei care își fac răgazul să intre la subsol, pot admira “Friza Beethoven”, pictura închinată comemorării compozitorului, din anul 1902. Pictura este lungă de 34 de metri și  o înălțime de doi metri. Este semnată de Gustav Klimt, și reprezintă interpretarea vizuală a celebrei opere clasice, Simfonia a 9-a, și interpretarea sa din operele lui Richard Wagner.
Nu numai contemporanii au fost impresionați de această lucrare. Ecoul acestei opere reverberează până în zilele noastre. Intenţia inițială a fost ca acest ciclu să fie demontat după închiderea expoziţiei. Apoi friza a fost cumpărată de un colecţionar şi în 1903 a fost demontată de pe perete în şapte părţi. Republica Austria a achiziţionat în 1973 această operă valoroasă, a restaurat-o și în 1986 a expus-o publicului larg la Secession, într-o sală special amenajată pentru acest exponat. Ca şi în timpul lui Klimt, Secession prezintă arta contemporană. și în zilele noastre în diverse expoziţii. 
Etajele găzduiesc expoziții temporare ale artiștilor contemporani. Arhitecții care au desăvârșit acest edificiu sunt Otto Wagner și Josef Hoffmann, cărora li se datorează cele mai frumoase clădiri realizate în acest stil arhitectonic. 

Cu timpul unitatea de vederi a membrilor grupului secesionist a început să se destrame. In 1902, unii artiști au considerat că revista "Ver Sacrum" era prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și au înființat fundația "Wiener Hagenbud".

În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau".

Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste (International Style). Klimt i-a influențat pe pictorii expresioniști Egon Schiele și Oskar Kokoschka.

De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. In Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi: Case în stil Secession din Turda),Timișoara (Baia Publică Neptun), Arad etc.

Interesant de menționat este și faptul că pe trotuar, într-un mic intrând, lângă clădirea Secession se află un foarte deosebit monument de volum remarcabil. Este vorba de triumvirul Marcus Antonius tolănit cu dezinvoltură într-nu car de luptă tras de doi lei. Monumentul are la bază legenda că în timpul pe când deținea vârful de putere, la Roma, s-ar fi plimbat prin oraș cu un astfel de atelaj insolit.

Clădirea Secession a fost deteriorată în timpul războiului şi jefuită de bogăţiile ei de ruși, în 1945. A fost restaurată şi redeschisă în 1964.

In 1986 a fost reconstruită, creind posibilitatea ca în clădire să se desfăşoare manifestări muzicale, de teatru şi prezentări video.

Ghirlandele din frunze de laur decorează și însuflețesc faţada, iar măştile celor 3 gorgone domină intrarea, simbolizând cele 3 forme ale artei: arhitectură,sculptură şi pictură. Deasupra intrării se află un motto al secesioniştilor:”Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit”


Secession