Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA

Palatul Liechtenstein

Palatul Liechtenstein a fost construit în secolul al XVIII-lea cu destinația de palat de vară pentru familia Liechtenstein. Astăzi acesta este sediul Muzeului Liechtenstein, care afișează o colecție privată de picturi și sculpturi într-un decor baroc somptuos.

Casa nobiliară Liechtenstein a fost una dintre cele mai bogate familii aristocratice din Viena. In secolul al XVII-lea înaintașii familiei au construit două palate în oraș, unul din Bankgasse în centrul orașului (cunoscut sub numele de Stadtpalais

Liechtenstein

) și un gartenpalais în Alsergrund, în într-o zonă rurală de nord a orașului. Grădina celui de al doilea palat, cel din afara Vienei a fost folosită de familie în timpul verii, în timp ce pe timpul iernii familia a locuit în Stadtpalais (palatul din oraș).

Terenul Palatului Liechtenstein cu grădină a fost dobândit, în 1687, de prinţul Johann Adam Andreas I din Liechtenstein în zona Rossau de atunci.

In 1688, a fost deschisă o licitaţie pentru construcţie, al cărei proiect a fost însă conceput în mare de prinţ. Licitaţia a fost câştigată de Domenico Egidio Rossi, care a fost însă înlocuit mai târziu cu Domenico Martinelli.

A fost construită o combinaţie între o clădire de oraş şi una rustică, un palat combinat cu o mare vilă care să corespundă gustului conservator al prinţului. Palatul a fost finalizat în 1709. Domenico Martinelli a fost, după aceea, responsabil și pentru Stadtpalais Liechtenstein în Bankgasse.

Exteriorul palatului de vara este sobru, inspirat de la modelele clasice de vile romane. Interiorul este mai elaborat, cu un design baroc și numeroase fresce pline de viață și picturi.

Construcţia este compactă se ridică pe 3 etaje, după dorinţa tatălui lui Johann Adam Andreas, Karl Eusebius.

In 1700 s-a terminat construcţia în roşu. Pentru zugrăvelile şi picturile interioare a fost angajat iniţial Marcantonio Franceschini din Bolognia, de la care provin şi picturile de pe tavanul de la etajul 1. Acesta i-a părut, însă, prinţului că lucrează prea încet şi de aceea a fost înlocuit cu Antonio Belucci din Veneţia care a pictat restul etajelor.

Picturile de pe tavanul din marea sală festivă, Herkulessaal, au fost realizate de Andrea Pozzo, dar pentru că acesta, sau a murit sau s-a reîntors în Italia, prinţul nu a mai avut pictor pentru parter.

După lungi căutări a fost angajat într-un final Johann Michael Rottmayr, ca o soluţie de compromis pentru că prinţul a fost de părere că doar pictorii italieni au “buon gusto d’invenzione”. Pentru că Rottmayr nu a participat la planul iniţial, zugrăvelile sale nu s-au potrivit pe deplin cu stucatura.

Parcul a fost creat ca o grădină baroc clasică. Vazele şi statuile au fost realizate de Giovanni Giuliani după planurile lui Giuseppe Mazz. In 1820, parcul a fost transformat după planurile lui Joseph Kornhäusel într-un parc neo-clasic de inspirație engleză.

Grădina din spatele palatului a fost concepută inițial într-un stil baroc. In sec.al 18-lea grădina a suferit o restilizare ca grădină cu peisaj englezesc.
Grădina de astăzi a fost creată, în 2003, de către Cordula Loidl-Reisch și este un amestec al celor două stiluri istorice: o secțiune oficială în apropierea palatului, urmată de o grădină amenajată cu verdeață.

In spatele grădinii s-a amenajat o clădire Belvedere, proiectată de Johann Bernhard Fischer von Erlach. Structura a fost demolată în 1872 pentru a face loc pentru noul palat de vară (Neue Sommerpalais). Acest nou palat a fost construit de arhitectul austriac Heinrich von Ferstel.

Muzeul Lichtenstein din cartierul 9 al Vienei (Alsergrund), numit aşa până în 2011, şi care din anul 2012 este numit simplu Palatul Lichtenstein, sau Gartenpalais Liechtenstein, adăposteşte colecţia privată a casei princiare de Lichtenstein, care este una dintre cele mari colecții private de artă din lume. Colecția a fost readusă la Viena în primăvara anului 2004, după ce fusese dusă la Vaduz în 1938, pentru a fi protejată de ocupația germană nazistă

Familia Liechtenstein a deschis colecția sa privată de artă pentru public în 1805. dar muzeul s-a desființat, după cum s-a spus, în al doilea război mondial. In 1979, Palatul Liechtenstein a devenit sediul unui muzeu de artă modernă, până în 2001 colecția sa mutându-se la noul muzeu deschis MuseumsQuartier .
După o renovare extinsă, Muzeul Liechtenstein s-a redeschis în 2004, cu colecția privată originală a familiei Liechtenstein. Galeriile afișează opera de artă din stilurile gotic, renascentist și baroc, cu un accent special pe picturi semnate de artistul flamand Pieter Paul Rubens - reprezentat cu nu mai puțin de treizeci de picturi - și compatriotul său, Anthony Van Dyck.

Clădirea muzeului merită o vizită independentă, deoarece este decorată cu stucaturi frumos restaurate și fresce magnifice ale pictorului baroc austriac Johann Michael Rottmayr. Este de notat Sala Terrana, cu scările sale grandioase și fresce frumoase, dar și marele Herculessaal, un hol baroc căptușit cu pilaștri din marmură roșie și o impresionantă frescă pe plafon - admiterea lui Hercules în Olympus - de pictorul baroc italian Andrea Pozzi.

In primăvara 2013, după patru ani de lucrări extinse de renovare, palatul urban Liechtenstein, considerat a fi prima lucrare arhitecturală de importanţă a perioadei de vârf a barocului vienez, a început a străluci într-o lumină nouă.

Palatul urban Liechtenstein, situat în districtul 1, aparţine, alături de Gartenpalais din districtul 9, familiei princiare Liechtenstein. El se găseşte pe strada Bankgasse în cea mai bună zonă din Centrul Vechi vienez, în apropierea Ringstraße, chiar lângă Burgtheater şi parcul Volksgarten.

Ambele etaje ale palatului beneficiază de una dintre cele mai frumoase scări baroce din Viena. In sălile de ceremonii se află tavane cu stucaturi baroce şi interior luxuriant neo-rococo, iar mobilierul original, materialele de mătase preţioasă, dar şi rafinatul parchet creat de Michael Thonet constituie un tot armonios care aruncă o privire în epocile trecute. In curte a fost construit un depozit subteran pe trei etaje, care va adăposti comorile aflate în Viena ale colecţiei princiare. Anumite opere de artă din perioada Biedermeier şi a clasicismului şi aflate în colecţiile private de artă ale principilor de Liechtenstein, vor putea fi admirate în cadrul unor evenimente sau a unor tururi cu programare ale palatului. In plus, sălile de ceremonii ale palatului oferă spaţii exclusiviste pentru evenimente.

Construcţia palatului urban Liechtenstein a început în 1691 sub conducerea lui Dominik Andreas Graf Kaunitz după planurile lui Enrico Zuccalli. In 1694, principele Johann Adam Andreas I de Liechtenstein a trasat sarcina încheierii construcţiei lui Domenico Martinelli, care a realizat pe faţada dinspre Bankgasse primul portal baroc monumental din Viena. Principele Alois II de Liechtenstein a transformat palatul între anii 1836 şi 1847 în stilul „celui de-al doilea rococo", acesta fiind cel mai timpuriu şi mai important interior în acest stil din Viena. Clădirea a fost vestită în secolul al 19-lea şi datorită tehnicii sale sofisticate: lift pentru patru etaje, sistem de comunicare vocală cu tuburi pentru corespondenţă din cauciuc şi mătase, încălzire cu aer cald cu suflante integrate artistic în tapetul de pe pereţi. In timpul celui de-al doilea război mondial palatul a fost deteriorat grav de bombe şi de un avion care s-a prăbuşit pe acoperiş. Reparaţiile au putut avea loc abia în anii 1974/76 din cauza pierderilor financiare masive ale familiei şi din cauza evenimentelor care au urmat războiului.