VIENA - KUNSTMUSEUM LIECHTENSTEIN (MUZEUL LIECHTENSTEIN)

Muzeul Liechtenstein -  Kunstmuseum Liechtenstein

Muzeul Liechtenstein conţine una din cele mai importante colecţii private din lume în termenii calităţii artistice şi varietăţii şi se îmbogăţeşte permanent prin noi achiziţii. Colecţia imensă a familiei a fost deschisă publicului la palatul din Viena şi în parcurile întinse din districtul Rossau al Vienei, între 1805 și 1938.
Palatul din Bankgasse este una din bijuteriile arhitecturale ale Familiei Princiare. Se mândreşte cu o scară monumentală cu statui de Giovanni Giuliani și camerele Second Rococo, care lasă fără suflare pe contemporani. Clădirea a prins acum din nou viaţă prin folosirea unei părţi a ei ca muzeu.

Palais Garden din districtul Rossau, Viena, a fost construit în timpul domniei prinţului Johann Adam Andreas I de Liechtenstein (1657-1712).

Prin renovarea lui, care a început în 2001, şi care s-a terminat după patru ani, o mare parte din Colecţiile Princiare de artă de la Vaduz, s-au reîntors la palat, în Viena, odată cu deschiderea Muzeului Liechtenstein, la 28 martie 2004.

Prinţul Johann Adam Andreas I, care a construit Garten Palais, visa să-şi decoreze întreaga clădire cu un şir de fresce făcute de artişti din Bologna. L-a ales pe Marccantonoio Franceschini (1648-1729), dar acesta nu a putut fi convins să vină la Viena. In schimb a fost convins să facă toate picturile în ulei cerute de palat. Stucatura din palat s-a păstrat admirabil. A fost lucrată de Santino Bussi (1664-1736), care şi-a pus semnătura pe zgarda unui câine ce purta un trofeu vânătoresc şi care se află la parter. Este cel mai frumos decor de interior baroc în stucatură al Vienei. In aprilie 2006 au fost restaurate scările palatului de vară al Casei Liechtenstein. In timpul lucrărilor de restaurare s-au descoperit, la cele două şiruri de scări, frescele lui J. Michael Rottmayr, care au fost restaurate, iar părţile lipsă refăcute.

Colecţiile Princiare au fost culese pentru galeria barocă din Majoratshaus pentru a împodobi diferitele palate ale Casei Liechtenstein. Prezentarea lor la Muzeul Liechtenstein a fost menită să reunească colecţia. Pictura, sculptura şi arta decorativă sunt aduse laolaltă într-un gesamtkunstwerk în care interiorul palatului, mobilierul, piesele de colecţie transformă clădirea într-un templu clasic al muzelor. Tavanele cu decoraţia în stucatură şi frescele, pereţii zugrăviţi în culori intense, picturile, multe din ele cu ramele originale sau cu rame grele ale galeriilor sec.19, mobila şi în deosebi sculpturile readuc atmosfera care a fost odată experimentată de vizitatori până în 1938.

De mare importanţă este Biblioteca Liechtenstein, o adevărată fereastră spre lumea artei. Biblioteca nu este asaltată de tehnologia modernă. Lumina pentru citit este dată de lămpi mici cu abajur de mătase şi candelabre imense clasice. Toate sculpturile de aici s-au păstrat și s-au restaurat, iar fresca tavanului, executată de J. Michael Rottmayr, strălucește în toată splendoarea ei.

Muzica, lectura, grădinile şi deliciile culinare la restaurantul din faţa palatului sunt elemente inextricabile, ce nu pot fi separate, de conceptul Muzeului Liechtenstein. Concerte minunate în galerii şi în Sala Hercules vin să îmbine muzica şi artele vizuale pentru a crea o puternică trăire artistică.
Expoziţia permanentă a Muzeului Liechtenstein cuprinde:

- Biblioteca

- Galeria IV cu Arta  Religioasă a Goticului şi Renaşterii Italiene (sec. 14-16).Pictura religioasă italiană de la începutul sec.14: Sienese Naddo Ceccharelli, Giovanni Baronzio.

- Galeria V cu Portretul Goticului Târziu şi al Renaşterii. Diaogul între Nordul şi Sudul Europei cu portrete din sec. 15-16. Este perioada când au avut loc numeroase schimburi de idei artistice între nord şi sud. Realismul celor din nord a întâlnit coloristica celor din sud. Raffael întâlneşte pe Carnach. Portretele expuse sunt o adevărată oglindă a societăţii vremii (conducători, nobili, orăşeni, învăţaţi, artişti) Prezentarea lor porneşte de la simple busturi la imagini ale întregii figuri. La fel şi în sculptură, operele se bazează pe acelaşi principiu pornind de la portrete ecvestre la descrieri idealizate.

- Galeria VI cu Şcoala Majoră a Barocului Italian. Barocul italian s-a dezvoltat în două direcţii care diferă în ceea ce priveşte relaţia dintre natură şi artă. Maniera clasică tinde spre o formă stilizată, idealizată a descrierii, o imitare a naturii. A fost folosită de Annibale Carracci, Pietro da Cortona. Tendinţa naturalistă plasează realismul deasupra oricărui ideal de frumuseţe şi portretizează adesea scene dramatice cu o folosire teatrală a luminii. Fondatorul acestui stil a fost Michelangelo Merisi da Caravaggio, iar artiştii care au folosit acest stil s.au numit Caravaggişti (Valentin de Boulogne, Gerrit van Honthorst, ş.a.)

- Galeria VII cu Peter Paul Rubens, Adrian De Fries şi Massimiliano Soldani Benzi. Seriile victoriei şi morţii consulului roman Decius Mus au fost pictate de P.P.Rubens. In cultura antichităţii această poveste este prezentată ca un exemplu de fapte de virtute excepţională. Rubens a prezentat sacrificiul consulului roman ca martirajul unui sfânt. Seriile lui Rubens au fost prezentate împreună cu figurile de bronz aproape în mărime naturală ale lui Adrian De Fries, contemporan cu Rubens.

- Galeria VIII cu Pictura Flamandă şi Dezvoltarea Artistică a lui Peter Paul Rubens. Picturile lui Rubens din perioada timpurie a creaţiei sale (1602-1627). Rubens a stat în Italia o perioadă de timp şi s-a întors în 1608. Compoziţiile sale monumentale cu figuri puternice, tridimensionale au rezultat din studiul atent al artei clasice, iar culorile puternice şi noua tehnică în pictură au fost rezultatul studiului picturii italiene. Operele expuse în această sală au subiecte predominant religioase.

- Galeria IX cu P. P. Rubens ca pictor şi portretist istoric şi cel mai important colaborator al său, Anthonis van Dyck. Pe lângă cele 33 de picturi autografe pe care prinţii de Liechtenstein le-au adunat într-o perioadă de 3 secole, există posibilitatea de familiarizare cu un context artistic mai mare în care lucra Rubens. Unul din predecesorii lui Rubens a fost Maerten de Vos, cu „Inălţarea lui Lazarus”. In sală sunt prezente portrete de Anthonis van Dyck pictate în aceeaşi perioadă cu portretele pictate de Rubens, ceea ce fac evident paralelele şi diferenţele între cei doi artişti.

- Galeria X cu Scrinul Badminton şi Arta lui Pietre Dure. Panourile pictoriale bogate, cu pietre semi-preţioase, precum şi decoraţia excepţională a acestui scrin îl fac cea mai importantă piesă de artă decorativă din ultimii 300 de ani. Această piesă magnifică de mobilă este înconjurată de obiecte unice din materiale preţioase ca reliefuri de fildeş (Ignaz Elhafen), o vază mare ornamentată (Dionysio Miserony) şi splendide naturi moarte.

In sinteză, din primăvara anului 2004, după cum s-a amintit, colecţiile prinţului de Liechtenstein pot să fie văzute din nou în Viena, locul unde aceste colecţii au luat, de fapt, fiinţă.

Palatul Liechtenstein dispune pe o suprafaţă de 2.300 metri pătraţi peste 200 de picturi, sculpturi şi obiecte de artă. Printre altele, adăposteşte una dintre cele mai mari colecţii Rubens, lucrările cele mai reprezentative ale lui van Dyck, Lucas Cranach şi Raffael – precum şi lucrări de Rembrandt, van Ruysdael şi Hamilton.

Ca urmare, această colecţie de artă dă o privire de ansamblu a peste 400 de ani de istorie de artă europeană. Se mai pot vedea, arme, porţelanuri, o colecţie bogată de bronzuri, tapiţerii şi una dintre cele mai frumoase şi extravagante trăsuri franceze încă foarte bine întreţinută.

O notă deosebită a muzeului privat este dată de conceptul de ansamblu în stil baroc căruia îi aparţine parcul, arhitectura, dotările interioare precum şi picturile de pe tavan de la parter şi din casa scărilor care aparţin lui Johann Michael Rottmayr, cel care a pictat şi frescele din cupola bisericii Karlskirche.

După redeschiderea muzeului, pe lângă colecţiile de artă care au fost duse în primele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial la Liechtenstein (Castelul Vaduz) că să fie în siguranţă, mai pot să fie văzute şi alte încăperi ale palatului care înainte nu au fost deschise publicului printre care se numără şi biblioteca.