Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA - WINTERPALAIS sau STADTPALAIS

Winterpalais, sau Stadtpalais

Palatul de Iarnă al Prințului Eugen de Savoia (germană: Winterpalais Prinz Eugen), cunoscut și sub numele de Palatul orașului,sau Palatul din oraș (germană: Stadtpalais), este un palat mare baroc din districtul central al orașului, Innere Stadt, din Viena. Situat pe o stradă îngustă, Himmelpfortgasse 8, palatul a fost folosit ca reședință de iarnă a prințului Eugen de Savoia, care a petrecut verile la palatul Belvedere. Palatul de Iarnă a fost proiectat și construit de Johann Bernhard Fischer von Erlach între1695 și 1700, și de Johann Lukas von Hildebrandt între 1702 și 1724, urmând planurile predecesorului său.

După moartea prințului, palatul a fost achiziționat prin licitație de către împărăteasa Maria Terezia pentru curtea imperială, din 1738, alături de multe alte clădiri ale prințului. In 1752, palatul a fost transformat prin Nicolò Pacassi în sediul unor diferite instituții de stat. Palatul a găzduit Ministerul Finanțelor al Imperiului Austriac între 1848-1918, până la desființarea Imperiului Habsburgic. Din 1919, palatul a găzduit Ministerul Federal al Finanțelor. Din 2007 până în 2013, palatul a fost renovat extensiv. Palatul de Iarnă al Prințului Eugen este considerat "unul dintre edificiile baroce cele mai magnifice din Viena".

In 1694 și 1695, prințul Eugeniu de Savoia a cumpărat mai multe case vechi de pe Himmelpfortgasse din Viena, inclusiv un teatru baroc timpuriu. In 1695, Johann Bernhard Fischer von Erlach a câștigat contractul prestigios și profitabil pentru a construi un palat în această locație pentru prinț. Fischer von Erlach a început construcția palatului și din 1698, pictorii au început deja lucrul la frescele de pe tavan. Conducătorul construcției proiectate de Fischer von Erlach a fost Andrea Simone Carove. Pietrăria, a fost realizată de către maestrul vienez Johann Thomas Schilck. Marele portal ce avea pe lateral reliefări privind pe Hercules în luptă cu gigantul Antaeus, pe stânga, și pe Enea salvând pe tatăl său de la incendierea Troiei, pe partea dreaptă a fost sculptat de Lorenzo Mattielli. In timpul acestei prime faze de construcție, a fost finalizată scara remarcabilă împreună cu figurile lui Atlas. Sculpturile din piatră de la scară au fost executate de Giovanni Giuliani. Livrările de materiale au fost realizate de către maestrul Reichardt din Moenchhof Fux.

In 1702, proiectul a fost preluat de Johann Lukas von Hildebrandt. In timpul acestei faze de construcție, au fost finalizate unele dintre săli, în special cabinetul de aur cu picturi în ulei. Ca urmare a achiziției proprietăților dinspre est, fațada a fost extinsă în 1708 cu 12 metri. Zidăria pentru această lucrare a fost furnizată de către Giovanni Battista Passerini și Elias Hill. In anul 1710, s-au adăugat capela și o galerie. Punctul focal central al salonului albastru cu fresce ale lui Marcantonio Chiarini datează din această perioadă. In 1719, palatul a fost extins prin achiziționarea a zonei de vest. Construcția a fost asigurată de Elias Hill. Lorenzo Mattielli a executat lucrări artizanale, printer care reliefurile de la intrare și fântânile din curte.

La moartea prințului Eugene, în 1736, nepoata lui Anna Viktoria de Savoia a moștenit proprietatea prințului. După ce căsătoria ei cu Joseph Friedrich von Sachsen-Hildburghausen pe 17 aprilie 1738, un comandant militar și administrator al Habsburgilor, a supus toate proprietățile Prințului Eugen la licitație. Palatul a fost achiziționat de către împărăteasa Maria Terezia pentru curtea imperială chiar în 1738, alături de cele mai multe alte clădiri și proprietăți ale prințului. In 1752, palatul a fost transformat prin Nicolò Pacassi în sediul unor diferite instituții de stat. Palatul a găzduit Ministerul Finanțelor al Imperiului Austriac între 1848-1918, până la desființarea Imperiului Habsburgic. Din 1919, palatul a găzduit Ministerul Federal al Finanțelor al republicii.

In timpul celui de al doilea război mondial, Palatul de Iarnă al prințului nu a scăpat intact. Duminică, 08 aprilie 1945 la ora 2:00, în cursul unui raid bombardament al sovieticilor, o bombă a spulberat acoperișul palatului și o altă bombă a explodat în pod. Pictura plafon de pictorul francez Ludovico Dorigny a fost deteriorată, dar în cele din urmă a fost restaurată de către experții de la Academia de Arte Frumoase din Viena. Din 2007 până în 2013, palatul a fost supus unei renovări ample. La data de 18 octombrie 2013, încăperile principale ale palatului de Iarnă au devenit accesibile publicului ca noul loc de expoziție ce aparține de muzeul Belvedere.
Palatul de Iarnă al prințului de Savoia are o fațadă în stil baroc plat cu două etaje și cu trei portaluri, fiecare cu console duble, care susțin un balcon decorat cu balustradă. In loc de coloane standard sau stâlpi, Fischer von Erlach a proiectat basoreliefuri reprezentând scene militare din vechea mitologie. Așa cum s-a amintit, este vorba de Hercules în luptă cu gigantul Antaeus, pe stânga, și Enea salvând pe tatăl său Anchises de la arderea Troiei, pe dreapta. Aceste imagini din lumea clasică sunt menite să invoce realizările militare glorioase ale Prințului Eugen de Savoia. Deasupra fiecărui portal sunt ferestre înalte distincte față de celelalte ferestre cu cartouches intercalare. Fațada este împărțită de pilaștri colossali cu capiteluri compozite plate, care se extind pe înălțimea totală a clădirii până la cornișă.