Muzeul Albertina
Muzeul Albertina tronează într-un mare palat habsburgic, la extremitatea sudică a Hofburgului, pe unul dintre ultimele bastioane ale zidului Vienei.
Muzeul Albertina deține în prezent peste 65.000 de desene și aproximativ un milion de lucrări de grafică, de la marii maeștri din trecut la artiștii moderni (in special cei austrieci) ai sec.al 20-lea. In muzeul Albertina pot fi văzute lucrările artiștilor Albrecht Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rembrandt, Rubens, Claude Lorrain, Eugene Delacroix, Edouard Manet, Paul Cezanne, Egon Schiele, Gustav Klimt și Oskar Kokoschka.
Albertina nu deţine numai una dintre cele mai mari şi valoroase colecţii grafice din lume cu opere ca „Iepurele de câmp" al lui Dürer şi studiile de femei ale lui Klimt. Noua colecţie pentru public prezintă capodopere ale modernismului şi captivează pornind de la Monet, incluzându-l pe Picasso și ajungând până la Baselitz.
Opere renumite, ca „Iepurele de câmp" al lui Dürer sau ale sale "Mâini în rugăciune", studiile de copii ale lui Rubens, dar şi capodoperele lui Schiele, Cézanne, Klimt, Kokoschka, Picasso şi Rauschenberg sunt expuse în cadrul expozițiilor temporare.
In galeria de artă Albertina sunt prezenți artiștii români Ignat Bednarik, cu desene și acuarele, și Nicolae Brana, cu gravuri.
Muzeul prezintă în permanenţă, în noua sa colecție pentru public, cele mai fascinante direcţii artistice ale ultimilor 130 de ani: de la impresionismul francez, la expresionismul german, de la avangarda rusească şi până în prezent. „Lacul cu nuferi" al lui Monet, „Dansatoarele" lui Degas şi „Portretul de fată" al lui Renoir captivează atenţia în aceeaşi măsură cu picturile lui Beckmann, Macke, Chagall, Malewitsch, Rothko, Rainer şi Katz.
In plus, Albertina deţine şi o colecţie de arhitectură şi una de fotografie (printre alţii, Helmut Newton, Lisette Model), ale căror lucrări sunt prezentate în expoziţii speciale.
Sunt prezente și însemnele heraldice ale Mariei Christine de Austria (fiica împărătesei Maria Therezia) și Albert de Saxonia, Duci de Teschen.
După cum s-a amintit anterior, Palatul Albertina a fost ridicat pe o porțiune din vechile fortificații rămase ale Vienei, Bastionul Augustian.
Peste vechiul bastion, la mijlocul sec.al 17-lea, a fost construit Hofbauamt (Oficiul de constructii al Curții Imperiale). In anul 1744, Hofbauamt a fost renovat de directorul Hofbauamt, nobilul portughez Emanuel Teles de Silva Conde Tarouca (1696-1771), pentru a deveni palatul său, cunoscut sub numele de Palatul Tarouca.
Mai târziu, această clădire a devenit proprietatea Ducelui Albert de Saxen-Teschen. Ducele a extins palatul și l-a transformat în reședință personală aducând de la Bruxelles , unde fusese guvernator al Habsburgilor, colecția lui de grafică. Numai două treimi din colecție a supraviețuit transportului, deoarece una dintre navele care o transporta s-a scufundat.
Colectia inițială a fost creată de Ducele Albert împreună cu ambasadorul Austriei la Veneția, contele Giacomo Durazzo (fratele lui Marcello Durazzo, Dogele Genovei).
In anul 1776, contele a prezentat Ducelui Albert și sotiei lui, Christina Maria, peste 1000 de piese de artă, spunând că "a dorit să creeze pentru posteritate o colecție unică, care să servească celor mai înalte scopuri de educație și moralitate".
In anul 1798, a murit de tifos, la varsta de 56 de ani, Christina Maria, soția Ducelui Albert. După acest eveniment nefericit, ducele a trăit numai pentru colecția sa de artă. El a lăsat moștenire colecția fiului său adoptiv, Arhiducele Carol de Austria, nepotul soției lui.
Colecția a fost extinsă de succesorii Ducelui Albert de Saxen-Teschen.
In anul 1919, dreptul de propietate, atât asupra palatului cât și a colecției de artă, a trecut de la suveranii habsburgi la noua Republică Austria .
In anul 1920, colectia de gravuri și desene s-a unit cu colectia bibliotecii imperiale. iar in anul 1921, palatul a primit numele de Albertina.
In anul 1945, Albertina a fost puternic afectată de bombardamentele trupelor aliate. Intre anii 1998-2003, palatul a fost complet renovat si modernizat, iar colectia de grafică s-a redeschis în 2008.
In palatul Alberina se mai pot admira cele 21 de camere ale suveranilor Habsburgi, răspândite pe două nivele ale palatului:
• Sala Muzelor
• Cabinetul de studiu și Cabinetul de aur. Cabinetul de aur este decorat cu un aliaj compus din aur de 23 carate, argint de 1/2 carate si cupru de 1/2 carate.
• Salonul de "ceai", Camera de "biliard"
• Salonul de "ceai", Camera de "biliard"
• Camera de primire și Sala de audiențe
• Camera rococo
• Cabinetul Wedgwood, placat cu paneluri de lemn
• Apartamentele spaniole
• Cabinetul Oval si camera in care a murit arhiducele Carl, în anul 1847
• Mobila de la fabrica Danhauser din Viena
• Mobila de la fabrica Danhauser din Viena
Incăperile de lux ale acestui mare palat habsburgic au fost locuite odinioară de fiica favorită a împărătesei Maria Teresia, arhiducesa Maria Christina, apoi, mai târziu, de fiul ei adoptiv, arhiducele Karl, câştigătorul bătăliei de la Aspern, împotriva lui Napoleon. Incăperile de lux, în galben luminos, verde şi turcoaz, dotate parţial cu mobilierul original transpun vizitatorii în epoca locuitorilor acestora. Atât sculpturile placate cu aur dintr-un aliaj deosebit „Albertina Gold", cât şi parchetul artistic cu inserţii din lemn de trandafir şi abanos sunt demne de privit.
In fața palatului peisajul citadin este complectat de statuia ecvestră a Arhiducelui Albrecht, statuie al cărei soclu este plastă la înălțime pe o platformă cu fântână și nișe înalte cu partea superioară rotunjită.
Danubiusbrunnen - Albertina
Danubiusbrunnen - detaliu de jos
Fântana proiectată de imigrant de la Berlin, Moritz von Lohr, unul dintre oficialii
fondului de extindere a orașului. Fratele său, pictorul Emil Lohr, a trăit în timpul
șederii sale la Viena, în 1830
Danubiusbrunnen - Albertina
Danubiusbrunnen - detaliu de jos
Fântana proiectată de imigrant de la Berlin, Moritz von Lohr, unul dintre oficialii
fondului de extindere a orașului. Fratele său, pictorul Emil Lohr, a trăit în timpul
șederii sale la Viena, în 1830
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu