Uniunea Sovietica a disparut demult iar Moscova – asa cum o stiam de pe vremea marilor parade militare celebrand cu fast propagandistic Ziua Victoriei sau Marea Revolutie din Octombrie – este cu totul alta decat pe vremea cand MIG-urile survolau orgolioase tribuna oficiala, unde liderii partidului bolsevic tronau cocarjati de decoratii. Un vechi banc spunea ca o clarvazatoare i-a prezis lui Stalin ca, in anul 2000, cateva milioane de oameni vor manca orez in Piata Rosie si vor folosi cu totii betisoare. Anecdota s-a adeverit pe jumatate: specificul sovietic s-a aneantizat, insa nu chinezii dau acum ora exacta langa Kremlin, ci europenii si americanii. Metropola ex-comunista adecveaza necontenit simbolistica made in USA, de la KFC la Hard Rock Café. Devenita un centru al marilor afaceri, Moscova – desi ramane inca, in proportie de 70%, un gulag de nevoiasi, cu o medie a venitului similara sau inferioara celei de la Tecuci ori Barlad – gazduieste valuri succesive de expati, dar si casta oligarhica locala, din randurile careia se recruteaza nu putini fruntasi ai topurilor din Forbes. Logic, asteptarile de lifestyle ale acestora s-au modificat si ele, existand deja destule „felii” sociale cosmopolite care nu exclud din cotidian luxul sau chiar extravaganta.
Cand producatorul suedez de mobila IKEA a deschis prima sa reprezentanta moscovita, in 2002, desi inaugurarea s-a desfasurat la 5,5 kilometri de cea mai apropiata statie de metrou, organizatorii s-au trezit cu o multime de 45.000 de participanti. Ritmul de crestere a economiei rusesti, superior celui din Europa Occidentala, justifica partial acest boom al comertului cu articole de lux, considerat pana nu demult unul de nisa. Pe langa afacerile legale, la Moscova infloreste si o impresionanta economie la negru, cu tranzactii sofisticate, inclusiv de armament de ultima generatie. Iar beneficiarii acestui boom – cand nu-si achizitioneaza resedinte de lux pe Riviera (unde peste jumatate dintre restaurante afiseaza deja meniul si cu slove chirilice) – investesc puternic in confortul personal, „les nouveaux riches” fiind gata sa scoata din buzunar oricat pentru ceea ce, cu doar un deceniu in urma, li s-ar fi parut un capriciu de neconceput.
Celor peste 3 milioane de masini ale metropolei li se adauga anual, pe langa turismele de serie (aproximativ 200.000), cateva mii de limuzine de ultimul tip, inclusiv si, mai ales, blindate. (Pe fondul ambuteiajelor, agentii de circulatie – care au dreptul de a incasa amenzi cash – se gandesc deja la vilute cochete in imprejurimile capitalei.) Unii analisti compara miracolul moscovit cu frenezia iscata de petrodolari in Golful Persic. Peste noapte, apar cvartale de imobile de lux si chiar parcuri rezidentiale cu propria lor politie. Bisericile, prigonite aproape sapte decenii, s-au redeschis in numar mare, noi catedrale fiind, de asemenea, in constructie. Templele comertului sunt, insa, cele mai impozante. Unele – cazul supermall-ului GUM (vezi foto mai sus) – sunt amplasate in vechile cladiri din centru, vestigii ale secolului al XIX-lea, acum modernizate spectaculos. Alti mari retaileri se deplaseaza spre terenurile virgine de la periferii – cazul Auchan-ului frantuzesc, dar si al primei retele autohtone, Mosmart (cu 8 mari centre comerciale, deschise sau in curs de deschidere). Deja, Perekriostok sau Seventh Continent, primele supermarketuri locale organizate dupa model occidental, pot fi considerate depasite ca structura si, mai ales, ca dimensiuni („abia” 16.000-32.000 de metri patrati).
In acest context, al occidentalizarii fortate dictate de fenomenul natural al arderii etapelor, s-a ajuns ca unele hoteluri de cinci stele sa serveasca exclusiv mancare comandata la New York. Dimpotriva, alte hoteluri sau restaurante de lux speculeaza faptul ca fructele si legumele din Azerbaidjan, Gruzia ori Uzbekistan nu sunt modificate genetic, iar carnea nu e dependenta de hormonii de crestere, propunand ca atare, la pret dublu sau triplu, meniuri ecologice, „technology free”. Daca, in privinta alimentelor, se poate vorbi despre existenta unor tendinte diametral opuse, in ceea ce priveste imbracamintea, pentru high life-ul moscovit nu exista decat o singura optiune: se iau in considerare doar produsele de firma, de la Prada la Versace si retur. Noilor orientari – nu doar aspirationale – ale gustului public le corespund o sumedenie de manifestari specifice, concepute pentru a sustine, cat se poate de concret, apetenta pentru bunuri susceptibile de a suporta accize imense. Astfel prolifereaza targurile internationale dedicate exclusiv produselor de lux. Cel mai cunoscut dintre acestea este intitulat sugestiv Millionaire Fair si se desfasoara la sfarsit de septembrie, cand centrul Moscovei este invadat de ceasuri, bijuterii, automobile, obiecte de design, electronice, telefoane, parfumuri, cosmetice, colectii vestimentare etc. care au ca puncte comune raritatea, eleganta si, in special, pretul exorbitant. Sunt zilele in care, daca Ivan nu se duce la Munte, vine Muntele la Ivan, iar cartea de credit Gold sau Platinum tinde sa devina la fel de utila precum, pe vremuri, carnetul de partid.
Cultura strazii moscovite este un mix de parfum local si kitsch universal, un amalgam de aluzii culturale pierdute si reconditionate. Grila de receptare a fenomenului nu poate sa ignore autoironia care sta la baza adaptarii brandurilor celebre la specificul rusesc, inca puternic imbibat de nostalgii sovietice. Sfarsitul Razboiului Rece a adus o sumedenie de referinte imprumutate direct de la dusmanul de-o viata, americanii putand regasi aici destule simboluri extrem de familiare lor.
La inceputul anilor ’90, cand marile retele americane de fastfood incepeau sa-si deschida francize la Moscova, fiecare inaugurare de local trebuia supravegheata de trupele speciale, intrucat miile de oameni care se luptau pentru primii hamburgeri sau primele aripioare picante generau un haos de nedescris. Astazi, McDonald’s, KFC ori Pizza Hut vand zilnic pe piata moscovita cateva zeci de tone de produse, care tind sa elimine definitiv din gustul public faimoasele aperitive rusesti kroska kartoska (cartofi copti umpluti cu branza, peste si/sau salata), blinii cu caviar, pelmeni (un fel de ravioli de inspiratie siberiana) sau piroski (gogosi cu branza, carne, oua, ceapa s.a.). Cu burta plina de hot dogs, pizza sau dublu cheeseburgeri, moscovitii cu chef de gambling se pot abate oricand pe la unul dintre cazinourile recent deschise, in numar mare (peste 50), in oras.
 |
| Staţia de metrou Kiev - 1937 |
Moscova are si ea mall-urile ei, cu nimic mai prejos decat cele americane, bunaoara. Cardurile au devenit banalitati pentru boutique-urile din GUM, o eleganta galerie comerciala care ofera aceleasi optiuni ca Harrods sau alte centre ale luxului mondial. Construita la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre Aleksandr Pomerantev si definita de un surprinzator stil neorusesc, care combina elemente ale arhitecturii ecleziastice medievale cu un acoperis din otel si sticla amintind de statiile de metrou londoneze sau pariziene, impunatoarea cladire se intinde pe toata latura de est a Pietei Rosii. Pe cele trei etaje, peste 1.200 de magazine etaleaza o ametitoare gama de produse, de la ultimele creatii ale fashion-designerilor milanezi, la inevitabilele borcanase cu icre negre sau rosii.
Fondata de Iuri Dolgoruki in anul 1147, Moscova este astazi capitala Federatiei Ruse si numara peste 10 milioane de locuitori, grupati intr-o zona metropolitana cu diametrul de 30 de kilometri si cu suprafata de 1.081 de kilometri patrati. Orasul are o structura radiala, centrul sau istoric fiind reprezentat de fortareata Kremlinului. Din aceasta porneste, spre nord, Tverskaia, cea mai faimoasa strada a orasului, care se continua cu soseaua Sankt Petersburg. Climatul este unul continental, cu extreme de 30º C vara si de – 30º C iarna. Cea mai buna perioada de vizitare este curpinsa intre mijlocul/sfarsitul primaverii si mijlocul toamnei. In Moscova exista 9 gari principale, 4 terminaluri fluviale si 5 aeroporturi, operate de 134 de linii aeriene. 138 de tari sunt reprezentate aici prin ambasade. Transportul in comun se deruleaza pe 624 de rute care insumeaza 6.456 kilometri, numai faimosul metrou de mare adancime avand 182 de statii. Centrul Moscovei merita sa fie strabatut la picior – pentru a-l cunoaste in profunzime aveti nevoie de 3-4 zile, insa nu veti regreta: o plimbare prin Piata Rosie si imprejurimi echivaleaza cu una pe celebrul Champ Elysees din Paris. De altfel, la orice ora din zi si din noapte, centrul metropolei este full de turisti, iar majoritatea moscovitilor de aici inteleg destul de bine limba engleza si va pot indruma spre punctele de atractie. Pentru distante mai lungi, cel mai bine este sa folositi celebrul metrou moscovit.
In luna ianuarie a acestui an, pretul unei singure calatorii era de 22 de ruble (aproximativ 1,9 lei), iar cartelele se vand la case amplasate in incinta statiilor de metrou, precum cele din Bucuresti. Daca stati mai mult de 3-4 zile la Moscova, pentru a evita cozile si a face o mica economie, cel mai bine este sa va cumparati o cartela de 10 calatorii (200 de ruble / 18 lei). Metroul este deschis la 5.30 dimineata la 1 noaptea, iar in cursul zilei, mai precis intre 8 dimineata si 7 seara, este foarte aglomerat. Cu toate acestea, nu veti astepta niciodata mai mult de 2 minute pentru un tren. Unele statii sunt localizate foarte adanc in subteran, iar regula aici, precum si in alte mari orase europene, este sa stati numai pe partea dreapta a benzii rulante, pentru a permite accesul celor care sa grabesc. La metrou, precum si in toate celelalte mijloace de transport in comun nu exista harti sau indicatoare in limba engleza, asadar cei care nu cunosc limba rusa sau nu sunt in stare macar sa citeasca in alfabetul chirilic ar trebui sa se consulte in prealabil cu un vorbitor de engleza care poate fi gasit la hotel.
Cele mai spectaculoase statii de metrou in termeni de atmosfera, arhitectura si design sunt Komsomolskaya si Novoslobodskaya de pe linia cercului, Kropotkinskaya de pe linia rosie si Mayakovskaya de pe linia verde. Metroul este relativ sigur, desi hotii de buzunar sunt si aici o problema, precum in orice mare oras. De asemenea, ar trebui sa evitati sa vorbiti la telefonul mobil in preajma peronului, inainte de inchiderea usilor, iar daca nu vorbiti fluent limba rusa si nu sunteti in grup mai mare de cel putin 5 persoane ar fi mai sigur sa nu calatoriti cu metroul mai tarziu de 9 seara, intrucat incepand cu aceasta ora nu mai este deloc aglomerat si va puteti trezi singur in vagon impreuna cu persoane mai mult sau mai putin binevoitoare.
Pentru o plimbare cu taxiul, ce a mai bună orientare este spre compania de stat, Novoye Zholtoye Taxi – o cursa costa 250 de ruble (22,5 lei) indiferent de lungime, insa trebuie sa fiti cu adevarat norocosi pentru a gazi un Novoye Taxi liber.
Călătorul nu trebuie să-şi facă probleme – este de ajuns sa ridice mana pe orice strada principala si o masina se va opri in cateva secunde. Pentru moscoviti este o adevarata traditie, ca o a doua slujba, sa ofere calatorii cu masina contracost. Din capul locului, trebuie sa stiti cateva tipsuri: destinatia trebuie comunicata cat se poate de coerent in limba rusa, negocierea pretului se face dinainte de a porni masina, este aproape un miracol ca un astfel de sofer sa vorbeasca limba engleza, iar daca driverului nu-i convine cursa o sa va refuze pe loc. Si pentru cursele lungi şi pentru prima oara intr-un loc necunoscut, nu trebuie făcute astfel de combinatii dupa caderea serii! Din Romania, cele mai multe curse cu avionul spre Moscova ajung la aeroportul international Sheremetyevo II, cel mai mare din Rusia si situat la nord de metropola moscovita. Din nefericire, pentru a ajunge de la aeroport in oras trebuie sa mergeti pe Leningradskoye, una dintre cele mai aglomerate autostazi din Rusia: blocajele in trafic sunt la ordinea zilei. De la aeroport pana in centrul Moscovei, cursa cu masina dureaza intre o ora (sunteti norocos), 1 ora jumatate – 2 ore (o zi obisnuita) si peste 2 ore (e clar, aveti ghinion!). Este total neindicat sa se ajungă la Moscova fara a se fi aranjat in prealabil transportul de la aeroport in oras. O cursa decenta cu taxiul, aranjata dinainte, pe traseul Sheremetyevo II-Piata Rosie, costă intre 50 si 70 de euro.
Pentru ca este cu adevarat un oras foarte frumos, al carui centru poate fi comparat fara nicio exagerare cu cel al oricarei alte mari capitale europene – Paris, Londra, Roma sau Madrid. In plus, desi astazi capitala Rasaritului a ajuns citadela oligarhilor si milionarilor pretentiosi, nu este chiar “atat” de scumpa: o noapte la un hotel decent de 4 stele din proximitatea centrului nu ar trebui sa fie mai mult de 65 de euro pentru 2 persoane, in vreme ce preturile din restaurante si baruri sunt comparabile cu cele din Bucuresti, iar la shopping doamnele si domnisoarele vor avea o multime de surprize placute: in mall-urile si galeriile comerciale din centrul Moscovei se inghesuie cele mai fitoase si prestigioase branduri din lume, iar preturile de aici sunt de obicei consistent mai mici decat cele din Paris sau Viena. Daca banii nu sunt o problema, cu atat mai bine – la Moscova va veti intalni cu ultimele colectii ale designerilor celebri inainte ca acestea sa ajunga la Londra sau New York. Pe langa toate aceste aspecte mai mult sau mai putin discutabile ale consumerismului decadent de tip capitalist, Moscova are un farmec aparte articulat pe baza simbolurilor imagistice care-i dau identitate:
Piata Rosie. Este inima orasului si prima destinatie pe care ar trebui sa o vizitati pentru a gusta cat mai consistent din savoarea metropolei. Este inconjurata de Catedrala Sfantului Bazil, Muzeul de Istorie de Stat, Mausoleul lui Lenin, cel mai exclusivist mall moscovit, GUM, si unul dintre zidurile Kremlinului. Practic aici aveti cuprinsa chintesenta orasului – cladiri istorice stravechi, relicve ale comunismului si simboluri ale Noii Rusii, concentrate toate in cativa kilometri patrati. Pentru a vizita pe indelete toate locatiile din Piata Rosie va sunt necesare cel putin 2 zile. Statii de metrou din proximitatea Pietii Rosii: Ohotnii Ryad, Ploschad Revolutsii.- Vechea strada Arbat. La o prima vedere pare o combinatie greu digerabila intre un bazar turcesc si o alee din Napoli-ul istoric, insa Arbat are farmecul ei: este o inghesuiala de cafenele, baruri, restaurante si magazine cu suveniruri. Preturile celor din urma pot fi negociate. Statii de metrou: Smolenskaya, Arbatskaya.
- Balsoi Teatr. Pretul unui show este destul de piperat, pornind de la 1000 de ruble (90 de lei), insa va puteti odihni pe maiestuoasa fantana din fata si admira privelistea. In prezent este in renovare, insa chiar si asa un astfel de obiectiv nu poate fi ratat. Metrou: Teatralnaya.
- Galeria Tretiakov. Este unul dintre cele mai mari si mai frumoase muzee din lume – daca doriti sa vizitati un singur muzeu in Moscova, cu siguranta pe acesta trebuie sa-l alegeti. Aici veti intalni exclusiv arta ruseasca: tablourile si sculpurilor celor mai faimosi artisti rusi si cea mai bogata colectie de icoane vechi din Rusia. Metrou: Tretyakovskaya
- Parcul Gorky. Cel mai mare si mai cunoscut parc moscovit se lauda cu impresionante spatii verzi, locuri de promenada, statui si cafenele – este cel mai popular loc de intalnire si petrecere a timpului liber pentru locuitorii orasului. Iarna are amenajate mai multe patinoare, iar majoritatea aleilor sunt decorate cu statui de gheata. Statii de metrou: Oktyabrskaya, Park Kultury.
Moscova nu s-a aflat niciodata in topul ideal al destinatiilor pe care mi-am dorit sa le vizitez. Pe de o parte, celebrele povesti cu raketi, reglari de conturi si eliminari/disparitii suspecte m-au facut sa privesc capitala Rusiei cu multa precautie. Ca sa nu-i spun, de-a dreptul, teama. Pe de alta parte, s-a tot popularizat ideea ca Moscova este unul dintre cele mai scumpe orase din lume si, prin urmare, cu totul inaccesibil. „Nimic mai fals!“ ne spune Alexei, taximetristul basarabean pe care l-am tocmit sa ne duca de la aeroportul international Seremietevo la gara Iaroslavski. „Putin a facut curatenie aici! Raketii sunt de domeniul trecutului, snoave din anii ’90. Acum e foarte bine.“ In ceea ce priveste luxul moscovit, cu 100 de euro pe noapte (care, hai sa fim seriosi, nu sunt chiar un capat de tara) te poti caza intr-un hotel decent, de 4 stele, aflat la 10-15 minute de mers cu metroul de centrul orasului. Asadar, cele doua prejudecati pe care le aveam despre Moscova inainte sa o vad s-au dovedit, ca mai toate prejudecatile, false. Cum este Moscova, de fapt?
Surprinzatoare. Drumul de la aeroport la gara este lung, strabatand peste jumatate din oras. Sosele foarte largi, cladiri inalte, multe spatii libere, curatenie. De la perestroika & dezintegrarea URSS si pana in prezent
s-a construit foarte mult, insa, chiar si asa, o metropola de 1.081 kmp, cu peste 11 milioane de locuitori si cu cel de-al saselea cerc de centura aflat in lucru, nu se putea transforma, precum broscoiul din poveste, peste noapte. Gandindu-ma la slutul Bucuresti, trag concluzia dureroasa si ofticata ca pana si la rusi, cel putin la Moscova, cel putin in ceea ce priveste arhitectura si amenajarea habitatului urban, comunismul a fost mai altfel, mai cu simt estetic, mai bland si mai rational decat la noi. Ajuns in centru, in preajma Pietei Rosii, nu mai am nici o indoiala: ma aflu intr-un oras extraordinar de frumos, comparabil fara pic de exagerare cu orice mare capitala europeana. In fond, aceasta este soarta fostelor capitale de imperiu (Roma, Beijing, Istanbul, Madrid, Paris, Londra etc.) – sa straluceasca.
s-a construit foarte mult, insa, chiar si asa, o metropola de 1.081 kmp, cu peste 11 milioane de locuitori si cu cel de-al saselea cerc de centura aflat in lucru, nu se putea transforma, precum broscoiul din poveste, peste noapte. Gandindu-ma la slutul Bucuresti, trag concluzia dureroasa si ofticata ca pana si la rusi, cel putin la Moscova, cel putin in ceea ce priveste arhitectura si amenajarea habitatului urban, comunismul a fost mai altfel, mai cu simt estetic, mai bland si mai rational decat la noi. Ajuns in centru, in preajma Pietei Rosii, nu mai am nici o indoiala: ma aflu intr-un oras extraordinar de frumos, comparabil fara pic de exagerare cu orice mare capitala europeana. In fond, aceasta este soarta fostelor capitale de imperiu (Roma, Beijing, Istanbul, Madrid, Paris, Londra etc.) – sa straluceasca.
Lingvistii spun ca numele Moscovei provine dintr-o limba finica antica, in care insemna „intuneric“, iar istoricii ne invata ca prima consemnare a orasului a avut loc in 1147, cand printul Iuri Dolgoruki (Iuri Mana-Lunga) ii scria fratelui sau: „Vino, frate, la Moscova! Vino sa ma vezi!“ Orasul are o istorie deosebit de zbuciumata: in Evul Mediu este ars si distrus din temelii de mai multe ori; isi capata statutul de capitala in 1480, in timpul domniei tarului Ivan al III-lea, si-l pierde 223 de ani mai tarziu, cand Petru cel Mare isi ridica propria metropola, dupa care il recapata pe 5 martie 1918, la ordinul lui Lenin, care se astepta ca Petersburgul sa fie invadat. Ajungem la gara Iaroslavski, ne lasam bagajele si pornim spre Kremlin. Dureaza vreo zece minute pana ne familiarizam cu alambicata harta a statiilor celebrului metrou, dar asta nu e o problema: la Moscova, metroul vine intotdeauna o data la doua minute si circula cu mare viteza. Komsomolskaia, statia de langa gara noastra, este considerata una dintre cele mai frumoase – in interior arata precum Opera din Bucuresti. Suntem directionati gresit si iesim undeva aiurea, in Moscow International Business Centre. Cladiri luxoase de birouri, sedii de institutii publice, muzee, localuri de fite. Ajungem in Piata Rosie, ne stamparam vreme de un sfert de ora uriasa sete de a poza absolut tot ce vedem, iar apoi, la insistentele stomacului lui Catalin, pornim sa cautam un fast-food. Cu burtile pline, ne indreptam agale spre Balsoi Teatr, spre mausoleul lui Lenin din Piata Rosie, spre luxosul mall Glavnii Universalnii Magazin si spre catedrala Pokrovskiy. Piata Rosie este arhiplina de turisti. Adevarul e ca acest loc actioneaza ca o vraja: nici nu simti cum trece timpul si ai sta acolo o zi intreaga fara sa te plictisesti.
Iaroslavski este asemenea oricarei mari gari din lume: un spatiu ambiguu, gri, in care se strang laolalta personaje dintre cele mai diferite, de la curve, hoti de buzunare, dealeri de droguri, betivi si oameni fara adapost, la domni in costum, domnisoare fandosite, calugarite, rockeri, soldati si familii de oameni simpli. Alexei ne-a atras atentia sa fim deosebit de precauti, sa ne vedem numai de treaba noastra si sa nu zabovim prea mult fara rost. L-am ascultat si, in noaptea zilei de 28 iulie, dupa ce am traversat uriasul bazar cu chinezarii si marfa piratata care sugruma accesul la peron, ne-am suit cu bine in Transsiberian.
Fiecare vagon al trenului are, cum bine le-a numit Catalin, doua „maici“ care lucreaza in ture. Acestea sunt mai mult decat nasii CFR-ului nostru: pe langa controlarea biletelor, iti ofera asternuturi si cani de ceai sau cafea, fac zilnic curat pe hol si in compartimente, iti dau informatii utile despre traseu si despre cat de mult stationeaza Transsiberianul in diverse gari – intr-un cuvant, au grija ca totul sa fie OK in vagonul pe care-l patroneaza. Pe drumul spre Novosibirsk, „maicile“ noastre au fost o femeie tanara si draguta care habar nu avea de engleza si o tanti grasuta, trecuta de 35 de ani, care nici ea nu vorbea engleza, dar macar intelegea chestiile elementare.
Am avut bilete la clasa a II-a, intr-un compartiment cu cuseta pe care l-am impartit cu doi tineri: un baiat moscovit de 17 ani, fotbalist in Liga a II-a, si un tanar de 28 de ani, muncitor in constructii, cu trasaturi tipic siberiene: brunet, cu ten inchis si ochi migdalati, un bizar melanj facial intre un european, un chinez si un eschimos. Fotbalistul ne-a parasit a doua zi, dar siberianul ne-a fost companion pana la Omsk. Nu i-am retinut numele din prima, iar apoi, dupa ce ne-am imprietenit, ne-a fost rusine sa-l intrebam din nou cum il cheama. Dar l-am botezat Balenuta, datorita colaceilor sai. Lui Balenuta ii facea placere sa ne spuna pe nume de fiecare data cand vorbea cu noi. Intelegea destul de bine engleza, dar se exprima cu multa dificultate. Atunci cand nu discutam, siberianul bea bere, citea un roman politist, iar apoi se culca. Dormea ca un prunc; de fapt, pe parcursul calatoriei, mai mult a dormit decat a fost treaz. Amanunt deosebit de important pentru noi: a sforait „elegant“ si de foarte putine ori. Trenul in care am nimerit la plecare purta numele de Manciurianul. Catalin dezvoltase teoria ca trenurile Transsiberian cu nume, precum acesta, ofera mai mult confort decat cele care poarta un simplu indicativ numeric. Gresit! Dar asta aveam sa descoperim abia la intoarcere. Manciurianul nostru era curat, dar vagonul in care am stat avea un miros greu – borhot olfactiv de ulei, vodca, bere, transpiratie si mancare proasta, de care nu am scapat in cele trei zile ale calatoriei.
Adevarul este ca mitul Transsiberianului transcende cu mult realitatea. Inchipuiti-va drumul de la Bucuresti la Fetesti, multiplicati-l cu 3 zile si 3 nopti si veti avea o vaga idee asupra calatoriei de la Moscova la Novosibirsk. Monotonia ei este data si de faptul ca atunci cand au construit calea ferata, intre 1891 si 1913, pentru a proteja trenurile de vanturi si zapada pe timpul iernii, rusii au plantat si de o parte, si de cealalta a liniei ferate culoare groase si dese de copaci, mesteceni si conifere. Prin urmare, cu rare exceptii, cam asta este tot ceea ce vezi pe geam. Iar atunci cand in nesfarsitul „perete“ arborescent apare cate o bresa, observi fie o imensa si nesfarsita stepa, fie cate un satuc cu case darapanate. Din nefericire, „evenimentele“ majore ale calatoriei – traversarea Volgai si a Muntilor Urali – au avut loc intr-o bezna totala, la ore mici din noapte, atat la dus, cat si la intors. Uniformitatea plictisitoare mai era alinata de opririle in gari, aproximativ 6-7 pe zi. In statiile mai mari, Transsiberianul zabovea cate un sfert de ora – 20 de minute, asa ca aveai timp sa te mai plimbi un pic, sa te dezmortesti. Aici localnicii organizeaza adevarate targuri ad-hoc, in cadrul carora vand alimente proaspete, conserve, paine, bautura si jucarii chinezesti.
La dus, cele 3 zile si 3 nopti nu au trecut, totusi, foarte greu. Ne-am reanalizat de cateva ori planurile pe care le aveam pentru Novosibirsk, am incercat fara succes sa invatam limba rusa, cele trei mese (compuse din conserve, batoane de ciocolata si cipsuri) au devenit piloni centrali ai existentei noastre zilnice, am descoperit placerea de a juca touchscreen Spider Solitaire pe laptopul Panasonic Toughbook din dotare si am conversat, in limita posibilitatilor, cu ceilalti drumeti. Faptul ca noi nu intelegeam rusa, iar rusii nu intelegeau engleza nu a constituit un impediment. In afara de Balenuta, ne-am mai imprietenit cu „maica“ mai in varsta, cu o fata roscata si sasie care lucra la vagonul-restaurant, cu Serioja, un fost pilot de vanatoare cu alura de buldog, care-si bea vodca precum noi apa, si mai ales cu nevasta lui, o doamna blonda cu ochi albastri, care intr-o seara a venit la noi in compartiment si ne-a povestit aprins tot soiul de lucruri, vreme de 45 de minute. Evident, nu am inteles nimic. Pe 31 august, la 3 dimineata, am ajuns in Novosibirsk.
Novosibirsk a fost infiintat in anul 1893, ca statie a Transsiberianului, dupa construirea podului peste marele fluviu Obi. Importanta sa a crescut semnificativ la inceputul secolului XX, odata cu terminarea caii ferate Turkestan-Siberian, care leaga Novosibirskul de Asia Centrala si de Marea Caspica. Dupa 1926, centrul politic si administrativ al Siberiei s-a mutat de la Omsk aici. Metropola s-a extins si pe celalalt mal al fluviului Obi, ajungand cel de-al treilea oras ca marime din Rusia, dupa Moscova si Sankt-Petersburg, pozitie pe care, cu cele 1,5 milioane de locuitori si cu o suprafata de 500 kmp, si-o pastreaza si astazi.
In toiul noptii, in mijlocul Siberiei, a fost o adevarata aventura sa ajungem la locul unde aveam rezervata cazarea. Din gara am luat un taxi condus de un tip imbracat smart casual, cu alura de killer KGB-ist – par blond tuns scurt, ochi albastri, o privire crunta si rece. Am mers continuu vreme de 40 de minute, am trecut prin numeroase cartiere de blocuri sovietice, apoi am iesit din oras pe soseaua de centura si am intrat intr-o padure in care era o bezna totala, moment in care am crezut ca pana aici ne-a fost. Ideea era sa ajungem la un anumit magazin Anusca, de unde urma sa luam o cheie, iar apoi sa ne continuam drumul pana la apartament. Lucrurile nu s-au intamplat tocmai asa, insa in cele din urma totul a iesit bine. Pe la 4 si jumatate dimineata, am ajuns la destinatie: un bloc cu 10 etaje situat la marginea unui camp. Am fost cazati intr-un apartament de 3 camere, modest, dar curat.
In toiul noptii, in mijlocul Siberiei, a fost o adevarata aventura sa ajungem la locul unde aveam rezervata cazarea. Din gara am luat un taxi condus de un tip imbracat smart casual, cu alura de killer KGB-ist – par blond tuns scurt, ochi albastri, o privire crunta si rece. Am mers continuu vreme de 40 de minute, am trecut prin numeroase cartiere de blocuri sovietice, apoi am iesit din oras pe soseaua de centura si am intrat intr-o padure in care era o bezna totala, moment in care am crezut ca pana aici ne-a fost. Ideea era sa ajungem la un anumit magazin Anusca, de unde urma sa luam o cheie, iar apoi sa ne continuam drumul pana la apartament. Lucrurile nu s-au intamplat tocmai asa, insa in cele din urma totul a iesit bine. Pe la 4 si jumatate dimineata, am ajuns la destinatie: un bloc cu 10 etaje situat la marginea unui camp. Am fost cazati intr-un apartament de 3 camere, modest, dar curat.
A doua zi, dupa ce ne sculam, pe la pranz, apare Liuba, fiica de 18 ani (spune ea, cel mult 16 – credem noi) a proprietarului. Intelegem ca acest domn, pe numele lui Nikolai Mihailovici, a hotarat ca avem nevoie de un ghid full-time care sa ne indrume prin Novosibirsk. Adica de Liuba. Ii apreciem gestul, dar descoperim surprinsi ca, in afara de „Hello!“, Liuba nu stie nici macar un cuvant in limba engleza. Dictionarul meu de conversatie romano-rus este un adevarat tezaur, desi in mai multe momente-cheie am fost nevoit sa o sun pe doamna Elena Petrovici, mama cumnatului meu, fosta profesoara de rusa, care a instruit-o cum trebuia pe Liuba. Spre deosebire de Moscova, Novosibirskul mi se pare foarte familiar, ceva intre Ploiesti, Pitesti si Constanta. In fond, capitala Siberiei este un oras cu o istorie de numai 115 ani, tributara in proportie de 99% stilului arhitectonic comunist. Centrul sau este considerat zona din preajma Casei Operei si Baletului (cea mai mare Opera din Rusia).
O uriasa statuie a lui Lenin, secondata de un grup statuar de soldati, troneaza revolutionar in piata din fata Operei, scrutand zarile. Mancam un delicios bors ucrainean si o friptura Stroganoff ca de la mama ei, apoi pornim sa cercetam locul de unde, maine, vom fotografia eclipsa. In urma cu cateva luni, mai multi experti NASA profeteau pe internet ca, in Rusia, eclipsa totala de Soare se va observa cel mai bine din apropierea lacului Obi. Aflat la 20 km de Novosibirsk, Obi este unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din lume.
A fost creat pe la mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut, odata cu ceea ce, peste decenii, avea sa se numeasca, in replica la Silicon Valley, Silicon Taiga. Adica asezarea Akademgorodok, Orasul Stiintelor, unde s-a dezvoltat programul spatial rusesc, unde au fost inventate si testate cele mai eficiente arme ale Armatei Rosii si unde, la mijlocul anilor ‘80, in cadrul unui experiment social top secret, a aparut conceptul de perestroika, adoptat ulterior ca politica de stat de catre Mihail Gorbaciov. Pentru a multumi oamenii de stiinta de la Akademgorodok, Kremlinul a dictat si demararea unei ample ecotransformari: o parte a padurilor dimprejurul lacului Obi a fost taiata, iar in locul copacilor au fost aduse milioane de tone de nisip, amenajate intr-o imensa plaja artificiala. In dupa-amiaza in care am ajuns acolo, plaja nu era deloc aglomerata; prin urmare, Catalin s-a desfasurat in voie, performand ritualul pe care-l intreprinde cu ocazia oricarei eclipse (stat pe vine cu ochii inchisi si tinandu-se de cap, 10 pasi la stanga, 10 la dreapta, cautarea Nordului, plus alte chestii din care n-am inteles nimic). Seara ne-am intors in oras si i-am zis Liubei ca vrem sa trecem pe la un supermarket. Singurul asezamant cu adevarat supermarket din Novosibirsk se intituleaza chiar Super Market, iar in acest supermarket se afla cam tot ce se gaseste in orice supermarket.
Dupa cumparaturi, ne-am intors in centru. Pe drum, am observat doua lucruri care deveneau din ce in ce mai evidente. In primul rand, 90% dintre masinile din Novosibirsk au volanul pe dreapta. O calatorie in Japonia via Vladivostok este mult mai scurta si mai ieftina decat una la Moscova; aveam sa aflam ca nu numai masinile sunt aduse de la niponi, ci si majoritatea aparaturii electrocasnice. In al doilea rand, absolut oriunde si oricand intorceai capul, era imposibil sa nu vezi o fata tanara si frumoasa. Ca si cum Dumnezeu ar fi strans toate participantele la editiile din toate timpurile ale Miss Word si le-ar fi dat drumul prin Novosibirsk. Pe 1 august, ne-am trezit de dimineata si am mers din nou pe plaja lacului Obi, unde am pozat cu succes eclipsa. Seara, ne-am intors in oras, am servit cina intr-un restaurant foarte trendy, cu acces la internet, iar apoi ne-am luat la revedere de la Liuba si ne-am imbarcat din nou in Transsiberian.
Trenul era foarte curat, mirosea frumos si arata mult mai bine decat cel cu care veniseram, insa locul „maicilor“ fusese luat de doua „vrajitoare“ mereu suparate si nervoase, care – din ratiuni ce-mi scapa – il priveau cu multa rautate pe blandul Catalin, iar mie imi aruncau ocheade inciudate. Am nimerit in compartiment cu un tata care calatorea impreuna cu fiul sau, un baiat foarte linistit si ascultator, in varsta de 8-9 ani, amandoi blonzi cu ochi albastri, draguti si prietenosi... desi, in momentul in care le-am spus ca suntem romani, i-am auzit soptind in rusa „tiganski, tiganski“, neducandu-i capul ca s-ar putea sa-i intelegem. Alexei avea sa ne dezvaluie ca aceasta asociere, pe care rusii de rand, fara cultura, o fac cand e vorba de romani, ni se trage de la mai multe poeme de-ale lui Puskin. Drumul spre Moscova a fost cu adevarat plictisitor – culoarul nesfarsit de mesteceni si conifere parea de data asta furat dintr-un vis absurd. In ultima zi, la toaleta a fost non-stop ocupat. Absolut toate doamnele din vagon s-au spalat pe cap si si-au facut manichiura si pedichiura, iar apoi si-au probat cele mai bune haine. Majoritatea erau femei simple, care veneau pentru prima data la Moscova, si era inadmisibil sa nu se dichiseasca pentru un asemenea eveniment.
La ultima cina pe care am luat-o in tren am mancat supe cu taitei instant, de pui si de vaca, luate dintr-o gara. Colegii nostri de compartiment ne-au oferit si ei doua caserole cu supa instant; pentru ca eram cu adevarat infometati, le-am acceptat bucurosi. A fost cea mai proasta decizie pe care am luat-o in toata expeditia.
In Siberia nu stiu daca as mai merge vreodata; cu siguranta nu cu Transsiberianul, dar la Moscova m-as intoarce oricand cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu