TOLEDO

 

Capitală a Castiliei în secolul al XVI-lea, Toledo este un oraş cu istorie bogată, reflectată de numeroasele monumente ce pot fi admirate în acest oraş spectaculos. Amprentele lăsate de mauri, catolici şi evrei, alături de vestigiile romane şi vizigote ce se păstrează până astăzi explică de ce Toledo este considerat de către spanioli un oraş-patrimoniu.

Toledo se află la sud de capitala Madrid, distanţa ce separă cele două oraşe fiind de 71 de kilometri. Trenurile de înaltă viteză ajung aici în doar 30 de minute, costul unei călătorii dus-întors fiind de 21€. Dacă doriţi să plătiţi mai puţin, o cursă cu autobuzul dus-întors vă va costa sub 10€, însă durata călătoriei va fi de aproximativ 90 de minute.

Oraşul este situat pe un deal şi este înconjurat din 3 părţi de fluviul Tajo, cel mai lung râu din peninsula Iberică. Toledo a reprezentat mereu un punct strategic esenţial pentru cei ce doreau să controleze această regiune a Spaniei. De aceea, cei ce vizitează această urbe se vor afla într-o cetate cu o istorie de mai bine de 2.000 de ani.

De-a lungul timpului, oraşul a fost un municipium roman, capitala regatului vizigot Hispania, fortăreaţă a Emiratului Cordoba, o cetate cheie a regatelor creştine aflate în război cu maurii şi, în secolul al XVI-lea, sediul central al regatului lui Carol al V-lea.

Toate aceste civilizaţii şi-au lăsat amprenta asupra oraşului, însă cea mai importantă perioadă a fost cea care i-a dat cetăţii supranumele de "oraşul celor 3 culturi", într-o epocă în care evreii, musulmanii şi creştinii trăiau laolaltă, toţi contribuind în felul lor la dezvoltarea patrimoniului inegalabil al urbei şi transformând Toledo în unul dintre cele mai importante centre culturale ale lumii în Evul Mediu.

Întregul oraş a fost declarat monument de către statul spaniol, fiind interzise orice fel de construcţii moderne. Odată ce călătorul curios a pătruns printr-una din impozantele porţi ce străpung zidurile cetăţii, va descoperi un loc parcă desprins din paginile istoriei.

Zidurile ce înconjoară cetatea datează de pe vremea romanilor, fiind refăcute în secolul al VII-lea de către regele vizigot Wamba. Numeroase porţi se păstrează până în zilele noastre, printre care poarta Bab-al-Mardum (cea mai veche, construită de mauri), Puerta del Sol (datând din secolul al XII-lea) sau Puerta del Cambrón (din secolul al XVI-lea).

Străzile înguste ale cetăţii şi aleile labirintice ce străbat oraşul evocă un spirit oriental, reprezentând primul din semnele influenţele maurilor asupra oraşului.

De altfel, influenţa culturii maure se vede şi în denumirea purtată pieţei centrale a cetăţii, Zocodover, nume derivat din souq ad-dawab, care în araba veche înseamnă "piaţă de cai". De-a lungul anilor, în piaţa Zocodover s-au desfăşurat numeroase evenimente sângeroase, acesta fiind atât locul în care Inchiziţia catolică îi executa pe necredincioşi prin arderea pe rug, cât şi scena luptelor cu tauri.

Astăzi, piaţa găzduieşte numeroase cafenele (şi singurul McDonald's din oraş), fiind principalul loc în care toledanii ies pentru a socializa. De aici puteţi lua trenuleţul turistic ce traversează întreaga cetate, constituind totodată un bun punct de start pentru explorarea la pas a oraşului, cea mai bună cale pentru a descoperi Toledo (însă şi cea mai obositoare!).

Alcázar, simbolul oraşului Toledo

În apropiere de Piaţa Zocodover se găseşte fortăreaţa Alcázar, cea mai cunoscută clădire din Toledo, o construcţie impunătoare care domină vizual oraşul. Deşi numele vine din arabă (de la al-qasr, însemnând cetate), fortăreaţa a fost folosită de romani ca palat încă din secolul al III-lea, fiind renovată şi extinsă în secolul al XVI-lea.

Fortăreaţa a jucat un rol important în timpul Războiului Civil Spaniol, fiind asediată timp de 70 de zile (între 21 iulie şi 17 septembrie 1936). A fost grav avariată în luptă, forţele republicane ce o asaltau recurgând la amplasarea de mine sub turnuri. Deşi acestea au reuşit să distrugă cele două turnuri, forţele naţionaliste au rezistat cu brio asaltului republican până la sosirea întăririlor.

După război, cetatea a fost refăcută, iar astăzi găzduieşte Biblioteca Regiunii Castilia-La Mancha şi Muzeul Armatei. Vizitatorii pot retrăi experienţa luptei din Războiul Civil în cadrul acestui muzeu, existând numeroase dovezi fotografice şi reconstituiri ale experienţelor celor blocaţi în fortăreaţă de-a lungul asediului republican. Muzeul mai conţine exponate preţioase precum sabia lui El Cid, legendarul erou spaniol, o bucată din crucea purtată de Cristofor Columb în expediţia spre America şi obiecte ce au aparţinut marilor conquistadori spanioli Francisco Pizarro şi Hernán Cortés.

El Greco, artistul cucerit de Toledo

Domenikos Theotokopoulos, cunoscut pretutindeni ca El Greco, a pictat o bună parte a tablourilor sale în acest oraş magnific. Născut în Creta în 1541, El Greco a studiat pictura la Veneţia sub îndrumarea lui Tiţian şi la Roma, unde a admirat opera lui Michelangelo. Invitat la Toledo în 1577 pentru a picta capela unei mănăstiri, El Greco a rămas aici şi a pictat până la finalul vieţii sale, în 1614. Multe din operele sale pot fi admirate în Toledo, cea mai importantă fiind Înmormântarea Contelui de Orgaz, păstrată în Iglesia de Santo Tomé.

În vechiul cartier evreiesc al oraşului, pe una din aleile înghesuite, se găseşte Casa y Museo de El Greco, în care puteţi admira mai multe opere ale artistului şi ale altor pictori contemporani cu acesta, muzeul fiind decorat cu piese de mobilier datând din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.

În Hospital de Tavera, un palat datând din secolul al XVI-lea, construit de cardinalul Tavera, se regăsesc alte câteva opere ale lui El Greco, alături de tablouri pictate de Tiţian, Tintoretto, Bassano şi alţii.

Catedrala din Toledo, un monument unic

Toledo este considerat şi astăzi drept capitala religioasă a Spaniei. Catedrala oraşului găzduieşte nenumărate comori artistice cu însemnătate spirituală, fiind cel mai important monument din oraş. Construită de-a lungul a peste 250 de ani (între 1226 şi 1493), ea este considerată una dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii gotice.

Sacristia catedralei conţine numeroase picturi semnate de El Greco şi de Caravaggio, Goya, Rafael, Rubens, Tiţian, constituind un veritabil muzeu într-o singură cameră. Monstranţa catedralei este de asemenea impresionantă, fiind confecţionată din 183 de kilograme de argint, 18 kilograme de aur de 18 karate şi numeroase diamante, smaralde şi rubine. Se spune că o parte din aurul folosit pentru construcţia acesteia a fost adus din America de către Cristofor Columb. Monstranţa este purtată prin oraş în fiecare an în cadrul unei ceremonii fastuoase, cu ocazia sărbătorii Corpus Christi. Procesiunea are loc în fiecare an, această tradiţie importantă a oraşului fiind menţionată în documente datând încă din secolul al XIII-lea.

Catedrala găzduieşte şi astăzi o capelă mozarabă - mozarab era numele dat creştinilor care trăiau în regiunea Al-Andalus (astăzi Andaluzia) sub dominaţie musulmană. Deşi au rămas creştini, aceştia au adoptat câteva elemente culturale arabe, ritul catolic mozarab apărând în secolul al VII-lea. Aproximativ 1.500 de creştini mozarabi mai trăiesc astăzi în Toledo, catedrala din oraş fiind unul dintre puţinele locuri în care se mai oficiază liturghia în rit mozarab.

Sinagoga Santa María la Blanca, cea mai veche din Europa

Dintre cele 11 sinagogi ce se aflau cândva în cartierul evreiesc al cetăţii, doar două au mai rezistat până în ziua de astăzi. De altfel, în toată Spania doar 3 sinagogi istorice s-au păstrat până în zilele noastre după ce evreii au fost expulzaţi în 1492, cea de-a treia aflându-se în Cordoba.

Construită în 1180, sinagoga Santa María la Blanca reflectă perfect istoria tumultoasă a oraşului. Astfel, ea a fost ridicată de arhitecţi mauri pentru populaţia iudaică a oraşului, iar în 1405 (sau 1411, după alte surse) a devenit biserică catolică, primind atunci numele pe care îl poartă şi astăzi.

Considerată unul dintre cele mai bune exemple ale cooperării între cele 3 culturi în această regiune din Evul Mediu până astăzi, sinagoga este astăzi muzeu şi se află în continuare în posesia Bisericii Catolice.

Un alt monument ce reflectă importanţa religiei mozaice în istoria oraşului Toledo este Sinagoga del Tránsito, ce datează de la 1336. După ce evreii au fost expulzaţi din Spania în 1492, sinagoga a fost transformată în bisercă. Astăzi, aceasta găzduieşte Muzeul Sefardí, nominalizat în 1996 la titlul de Muzeul Anului în Europa.

Un alt punct de atracţie important este moscheea Cristo de la Luz, construită în anul 999. Denumită iniţial Mezquita Bab-al-Mardum, aceasta a fost transformată în biserică în anul 1186. Dintre cele 10 moschei construite în Toledo de-a lungul perioadei de dominaţie a maurilor, aceasta este cea mai bine conservată.

Amintiri din Toledo: săbii, bijuterii damasquinado şi marţipan

Artizanii din Toledo sunt renumiţi pentru săbiile excelente produse aici, considerate în Evul Mediu drept cele mai bune din întreaga Europă. Oţelul de Toledo a fost apreciat încă de pe vremea romanilor, aceştia apreciind calitatea săbiilor produse aici după ce Hannibal le-a folosit împotriva lor în războaiele punice.

Dacă industria prelucrării metalului a constituit un element cheie al economiei oraşului vreme de secole bune, astăzi ea rezistă graţie turiştilor ce doresc un suvenir autentic. Bijuteriile de tip damasquinado, create din oţel oxidat şi aur, reprezintă un alt produs de artizanat local popular în rândul turiştilor.

Dacă doriţi o amintire din Toledo mai compactă şi mai puţin costisitoare, merită să încercaţi marţipanul, un desert delicios creat din migdale, zahăr şi miere.

Adus în Toledo în secolul al VIII-lea de către mauri, marţipanul a fost principalul desert al Peninsulei Iberice înainte ca exploratorii spanioli să aducă ciocolata din America. În Toledo se găsesc numeroase magazine de familie ce vând mazapán (aşa cum este el denumit de către localnici), însă veţi găsi această delicatesă şi la numeroasele mănăstiri din oraş, unde este produsă chiar de către călugăriţe.

Bucătarii din Toledo şi-au construit o reputaţie de-a lungul secolelor, localnicii mândrindu-se cu faptul că scriitorul francez Alexandre Dumas a apreciat Toledo drept oraşul spaniol în care a avut parte de cea mai bună masă. Fiind o regiune cu o veche tradiţie a vânătorii, Toledo nu este destinaţia ideală pentru vegetarieni. Veţi găsi în meniu carne de iepure, de mistreţ şi de cerb, însă atracţia principală este potârnichea, considerată o delicatesă de către localnici. Preparatele din carne de potârniche sunt delicatese locale de secole bune, fiind menţionate chiar şi de Cervantes în legendara sa operă Don Quijote. Dincolo de carnea de vânat, locanicii apreciază mielul la grătar şi purceii de lapte la proţap.

O menţiune specială merită şi brânza de Manchego, produsă în regiune, pe care o puteţi consuma atât ca aperitiv, cât şi ca desert, alături de unul din vinurile din regiune, celebre pentru aroma lor robustă. Dacă nu doriţi brânză la desert, aveţi la dispoziţie numeroase alternative, printre care marquesitas (un fel de chec cu migdale), melindres de Yepe (prăjituri de marţipan) sau rosquillas de Bargas (un fel de gogoşi).

După o cină copioasă, merită să faceţi o plimbare pe străzile cetăţii. Cei mai mulţi turişti părăsesc Toledo spre seară, lăsându-vă şansa de a savura atmosfera medievală a acestui superb oraş-muzeu. Rătăcind pe aleile labirintice ale cetăţii Toledo, veţi înţelege de ce El Greco nu a dorit să mai părăsească vreodată acest oraş...