CABANA DOCHIA X

Cabana Dochia - 2014

Asezată la răspântie de poteci, între varful Lespezi (altitudine 1807 m) și Bâtca Ghedeonului (1845 m), cabana Dochia oferă adapost numeroșilor turiști care vin să cutreiere masivul Ceahlău - bătrânul rege al Carpaților răsăriteni. Numele cabanei provine de la o stâncă aflată în preajmă. Legenda zice că aceasta ar fi pietrificarea unei fete de împarat pe nume Dochia, care, fugind de un împărat cotropitor ce voia sa o ia de nevastă, s-a travestit in păstoriță, urcând cu o turmă de oi în munți. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, s-a lăsat deodată un frig ca de iarnă aspră. Nefiind deprinsă cu frigul și temându-se să se întoarcă, a început a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta a  pedepsit-o prefăcând-o în stâncă de piatră, iar oile în bolovani.Pe locul actualei cabane, în anul 1908, profesorii universitari Dimitrie Cădere și Ion V. Praja, din Iasi, au construit un adăpost din pietre lipite intre ele cu lut. Acesta n-a rezistat vremii foarte capricioase de pe Ceahlău - uneori cu ploi, viscole și furtuni naprasnice - și s-a dărâmat în câteva luni. Un alt ieșean, gazetarul Gheorghe Panu, a încercat și el să ridice, între timp, un refugiu de lemn, la Piatra Sură, pe versantul sud-vestic al Ocolașului Mic. Dar constructia a fost luată de vânt și aruncată pe coasta muntelui, în abrupturile dinspre Bistra.

Cabana Dochia - 2009

După încercările nereușite făcute în anul 1906 la Fîntâna Rece şi în anul 1908 chiar pe actualul loc al adăpostului montan, a fost construită, în sfârșit, cabana mult dorită. In anul 1912, membrii secției de turism ai Societății de Gimnastică, Sport şi Muzică din Iași au organizat un comitet, din care făceau parte şi profesorii Dimitrie Cădere şi Ion Praja, ing. Niculescu Dacu, din Piatra Neamț, ing. Balș (care făcuse și planurile cabanei), dr. I. Costinescu și  general medic N. Vicol. Astfel, cu ajutorul unor subvenții obținute de la instituții, subscripții ale membrilor societății şi ale altor iubitori ai muntelui, s-a purces la ridicarea unei construcții din beton. Lucrarea a durat din primăvară până în toamna anului 1913.
Lucrările de execuție au debutat în anul 1913, în primăvară, sub conducerea antreprenorului italian Carlo Zane, care locuia in orașul Piatra Neamț. El a angajat, pentru început, un număr de meșteri-zidari, care, însă, s-au speriat de condițiile vitrege ale climatului alpin dint timpul verii de pe Ceahlău și au abandonat lucrarea. Carlo, ambițios din fire și meșter iscusit, nu a renunțat si a găsit alți lucrători printre emigranții italieni din țara noastră, oameni căliți cu clima aspră din Alpi și Apenini.
Foarte, foarte greu au fost transportate materialele de construcție, in afara de piatra, care se gasea, desigur, din abundenta pe munte. Motivul: relieful extrem de frământat, lipsa drumurilor potrivite si a unor mijloace de transport moderne. In special cimentul, dar si alte materiale au fost carate pe spinarea cailor mărunți din partea locului. Cele mai multe dificultăți s-au întâmpinat la transportul ușilor și ferestrelor, confecționate din fier forjat la Uzina din Piatra Neamț. La ducerea acestora au fost folosite cărucioare cu roti groase trase de cai. Faptul acesta a întârziat însă lucrarea, încât cabana a fost terminata "la rosu" abia in toamna anului 1913. Inaugurarea ei s-a petrecut in primăvara anului următor, după încheierea tuturor lucrărilor de finisare.
Inaugurarea cabanei a avut loc în ziua de 5 august 1914. Este prima cabană turistică construită în Carpații Răsăriteni. Ca urmare a deteriorării grave a adăpostului montan în timpul primului război mondial, au fost efectuate importante lucrări de restaurare, prin grija aceleiași societăți. La 6 august 1922, cu ocazia sărbătoririi Ceahlăului (Ziua Muntelui cum spun localnicii), refăcută, cabana (aproximativ 30 de locuri) a fost pusă din nou la dispoziția drumeților, de astă dată pentru un timp îndelungat. La inaugurare au fost prezente 606 persoane deși ningea.
Cabana Dochia avea să fie devastată in vremea primului război mondial (1916-1918), ceea ce a impus societății cheltuieli suplimentare pentru refacere. Ea a fost reparată și, apoi, reinaugurată la 6 august 1922, de "Ziua Muntelui" - o tradiție pe care și astăzi locuitorii satelor din jur o păstrează, continuând să se adune în această zi pe vârful masivului, sărbătorindu-l. După anul 1922, secția de turism a S.G.S.M. Iași a desfășurat o activitate rodnică și binefăcătoare, care a crescut an de an, organizând trei-patru excursii pe Ceahlău în fiecare vară. In 1930, s-a pus și problema marcajului potecilor Ceahlăului, după ce se contractase, in 1929, de Gheorghe Baciu, concesionarea îngrijirii cabanei Dochia. 
In timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cabana a fost închisă, dar armata germană a spart lacătele și a creat aici un punct de observație. După retragerea nemților, cabana a fost locuită, pentru o perioadă scurtă de timp, de sovietici.
Prin grija Oficiului de Turism din Piatra Neamț, în anii 1958-1959, cabana a fost mărită, capacitatea sa de găzduire sporind de la 30-40 de locuri la aproape 120 de locuri.
Următoarea refacere a cabanei a avut loc în anul 1946. In 1958-1959, încăperilor vechi le-au fost adăugate altele noi, cu ziduri din piatră fixată cu mortar, şi a fost introdusă lumina electrică. In anul 1962 cabana putea găzdui 150 turiști,inclusiv la priciuri. In anii 1984-l988, capacitatea și condițiile de confort ale cabanei au crescut prin adăugarea unei noi aripi, cu trei niveluri.

Cabana Dochia - 2014

In înfăţişarea actuală a cabanei se disting ușor cele trei faze principale de realizare şi extindere a construcției: vestibulul, bucătăria, bufetul şi sala de mese constituie clădirea iniţială din beton şi piatră; cele două dormitoare mari, cu priciuri suprapuse, reprezintă extinderea realizată ulterior (azi sînt transformate în săli de mese); corpul de clădire cu trei niveluri, lipit de cel anterior, este o construcţie a ultimilor ani. Această ultimă componentă a cabanei, cu parterul din piatră, etajul I din cărămidă şi etajul II din buşteni, ultimele două acoperite la exterior cu draniță, este folosită ca spațiu de cazare în camere cu 2-3 paturi și dormitoare mai mari. Incălzirea este asigurată cu lemne în sobe de teracotă, luminarea electrică este obținută de la rețea, iar apa curentă este adusă prin conductă de la Fântâna Rece, prin intermediul unui bazin din beton construit pe Vârful Lespezi. Cabana a aparţinut de O.J.T. Neamţ.
Obiective turistice în împrejurimi: Vîrful Toaca (1 900 m) şi Stânca Panaghia, Jgheabul cu Hotaru, Stînca lui Cobal şi Santinela, Detunatele, Hornul Ghedeonului, Vîrful Ocolaşul Mare (1 907 .m) şi La Pavilion, Brîna şi Abruptul Ocolaşului Mare, Jgheabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, Piatra Lăcrămată . etc. ş.a

Cabana Dochia - 2014 

In afara răsăriturilor de soare, "Dochia" oferă posibilitatea unor excursii pe platoul muntelui și prin imprejurimi, printre ciudatele stânci șlefuite în forme fantastice de ploi și vânturi, stânci ce au contribuit la renumele peisajului spectaculos din Ceahlău. Chiar din fața cabanei se zărește imensul cleștar al lacului de acumulare Bicaz, iar dincolo de el - culmile Stânișoarei. Pentru amatorii de schi, terenurile sunt in apropiere. Buna primire la "Dochia" a fost totdeauna recunoscută și apreciată.

Așezată în zona superioară a masivului montan, pe platou, între vîrfurile Lespezi (1 805 m) şi Bâtca Gheodon (1 845 m). Are o poziţie dominantă, cu vizibilitate totală spre est, sud-est şi sud, şi este principala cabană a Munţilor Ceahlău, fiind singura bază de cazare la mare altitudine din masiv.

Altitudine 1750 m.

Acces pe poteci turistice marcate, de la baza muntelui, din toate punctele cardinale; din satul Ceahlău în 4½–5 ore; din localităţile Izvorul Alb sau Secu în 5½-6 ore; de la cabana Izvorul Muntelui în 3–3½  sau 4–4½ ore; din satul Neagra în 6-7 ore; din satul Telec în 5-5½ ore; din satul Pintic în 5½-6 ore; din staţiunea Durău în 3–4½ ore.


CABANA DOCHIA - prici