CABANA URLEA X

Fără uși și geamuri, cu acoperișul, pereții și obloanele distruse, cu saltele arse, în afara circuitului turistic. Doar numele a mai rămas, ca tristă mărturie a primei cabane ridicate în Făgăraș de SKV.

CABANA URLEA - 2000 - proprietate particulară

Cabana Urlea este (a fost) situată în nord-estul crestei principale a munților Făgăraș, pe culmea Moșului, la limita pădurii, în Poiana Curmăturii, la o altitudine de 1.533 m. Prima construcție a fost ridicată de către secția Făgăraș a SKV (Siebenburgischer Karpaten Verein). Inaugurarea a avut loc la 3 iulie 1927. Splendoarea munților ce se înfățișa turiștilor la 1.533 de metri altitudine a făcut ca adăpostul să fie, curând, neîncăpător, astfel că, la 4 august 1935, s-a inaugurat cea de-a doua construcție a cabanei.

CABANA URLEA- Fază finală

In 1945, SKV a fost scoasă în afara legii, iar cabanele sale au fost naționalizate și exploatate de noul înființatul Oficiu Național al Turismului. În luna noiembrie a aceluiași an, în revista România se putea citi: ”Cabanele care au aparținut fostei asociații de turism hitleriste S.K.V. au fost trecute în patrimoniul Oficiului Național de Turism. Lucrările de lichidare continuă”.

Cabana Urlea se află la 1533 metri altitudine, în poiana din Curmătura Colților, pe Culmea Mușuleții, cu Valea Pojortei la est și Valea Brescioarei la vest, fiind cabana cea mai estică din Făgăraș. Sunt pitorești împrejurimile, în special Colții Brezei, și la fel de attractive, Lacul Urlea și traseul de creastă. Aici se ajunge din Țara Oltului (Transilvania), satul Breaza. 

In timpul perioadei comuniste, la Urlea au fost cazați mii de turiști români, dar și străini. Cei mai mulți turiști veniți din afara granițelor erau din SUA, Irlanda, Anglia, Australia, Germania, Cehia și Polonia. Afluxul mare de turiști a făcut ca între 1981 și 1983 să fie extins al doilea corp (cel inaugurat în 1935). De asemenea, în aceeași perioadă au fost făcute și o serie de reparații.

”In timpul verii, se organizau tabere pentru elevi și studenți pe care-i programam în 6 – 7 serii, de câte 10 zile. Organizam focuri de tabără, concursuri, iar atmosfera era de nedescris. Petrecerile de Revelion erau deosebite, cu câteva luni înainte se făceau înscrieri. Turiștii erau dornici de drumeții, iubeau natura și Munții Făgărașului. Se făcea aprovizionare cu măgarii, ca să nu ne lipsească nimic, iar clienții erau mulțumiți”

Atenție: cabana este în paragină!! Nu mai are uși, geamuri, iar acoperișul și pereții sunt distruși, nu se poate dormi în ea.



CABANA URLEA - anii 1980

După Revoluție, cabana a fost cumpărată de către o firmă din Brașov care se ocupa cu gestionarea librăriilor. În 1996, SKV s-a reînființat și a demarat un proces pentru retrocedarea Cabanei Urlea, așa cum s-a întâmplat și pentru Cabana Postăvaru, de care s-a scris, însă cabana a ajuns, în 2005, pentru 32.500 de euro, în posesia lui Mihai Tînjală, cel care cumpărase și Cabana Valea Sâmbetei.

CABANA URLEA - martie 2009

”A avut niște bani (un anume Mihai Tînjală) și a cumpărat, fără contract cu vreun minister, mai multe cabane din Făgăraș. La una a găsit niște băieți care să stea și să se ocupe de cabană, dar la Urlea nu a găsit tineri dispuși să întrețină cabana (după plecarea fostei cabaniere) și care să nu fie plătiți pentru ce fac"

Cabana Urlea - început  de secol 20

Cumpărarea Cabanei Urlea a făcut parte dintr-o acțiune complexă de înstrăinare a cabanelor Urlea, Turnuri, Podragu, Valea Sâmbetei și Fața Pădurii, numită, în Monitorul de Făgăraș, ”Famiglia” și catalogată drept o ”rețea pentru spălarea banilor”, mai ales că Tînjală nu a trecut niciodată pe la cabanele cumpărate pentru a-și vedea achizițiile.

Cabana Urlea SKV - 1927

După ce a devenit proprietatea privată a lui Tînjală, Urlea a fost lăsată pradă timpului și vizitatorilor iresponsabili, fiindcă noul proprietar nu a investit nici bani în reparații și nu a adus nici un cabanier care să se ocupe de adăpostul din Făgăraș. Până în 2011, cu efortul voluntarilor, a putut fi folosită drept refugiu. Nepăsarea sau ignoranța au dus la transformarea zonei nu numai într-o groapă de gunoi, căci cabana arată înfricoșător. Cuprinsă de mucegai, fără uși și geamuri, cu mobilierul dezmembrat, Urlea s-a transformat, dintr-o atracție pentru străini, într-un pericol pentru trecători. Nici măcar sigla nu a rămas intactă, drumeții rău-voitori au avut grijă să transforme ”Cabana Urlea” în ”Dolce & Gabana Urlea”.

Cabana Urlea- ce a mai rămas dintr-o privatizare dubioasă - 2000

S-a încercat să se ia legătura cu proprietarul, acum 10 ani, când era cazul și se mai putea face ceva. Acum, cabana e distrusă în proporție de 80%. E devastată! Dacă ar exista un cumpărător s-ar poate face ceva pentru zona respectivă, mai ales că proprietatea are și teren. Primăria comunei Lisa tot promitea că va face ceva…” S-a vehiculat informația potrivit căreia o persoană din București ar fi interesată să cumpere cabana și să facă investițiile necesare pentru a o reintroduce în circuitul turistic. La Primăria din Lisa, angajații au alte informații.

Cabana Urlea - înainte de al doilea război mondial

”Cabana Urlea este acum a unei firme din Cluj, de fapt, a unei persoane fizice, care a cumpărat-o acum 3 ani de la Tînjală”(2011), a spus o reprezentantă a Primăriei, adăugând că ”nu cred că există cineva care să vă poată oferi informații în legătură cu acest subiect”. Primăria nu are nici evidența proprietarului și nici acte de plata taxelor, sau de vânzare. Este vorba și aici de o delăsare și de un dezinteres tipic românesc.

 A cui este, de fapt, Cabana Urlea? Și ce vrea să facă proprietarul cu ea? Rămâne de văzut. Ca turiști, putem măcar să lăsăm Culmea Moșului așa cum a fost ea destinată naturii, adică fără gunoaie, dacă vrem să mai urcăm vreodată cu drag pe versanții Făgărașului. Altfel, nu putem decât să acceptăm mesajul unui turist polonez, scris pe tocul uneia dintre ușile Cabanei Urlea: 
”Romanians, please, clean you mountains!”.