Crucea Eroilor Neamului este situată în
șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea
Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în lume atât prin altitudinea
amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m
și două brațe de câte 7 m fiecare. Monumentul era cea mai înaltă construcție
din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine.
Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în
axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m.
Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton
armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o
încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta
cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.
Construcția
Crucea Eroilor Neamului a fost
construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști
căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor
Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui
Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.
Unele legende povestesc că acest
monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții
Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în
Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar
al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful
principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de
pe platou.
Proiectul ansamblului a fost
realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu.
Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august
1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei.
Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie
1928, de Ziua Sfintei Cruci.
Lucrările efective au fost
executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5
din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred
Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de
șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost
obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și
instituții de stat.
Monumentul a fost confecționat din
traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă
a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați
și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și
restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR
Bușteni.
De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de
construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf.
Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul
materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a
transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul
Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în
vârful Caraiman.
Deoarece numărul căruțelor din zonă
era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru
achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o
săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a
propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și
astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani,
câteva brațe de fân și hrană.
Soclul crucii a
fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar
fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii
pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în
stâncă. Grinzile Crucii sunt
confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu
zăpadă înghețată.
Iluminarea
La început iluminatul monumentului
s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul
din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost
racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca
sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de
la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la
instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta
Maria Mare (15 august), dar și de Inălțarea Domnului (sărbătoare
cu dată variabilă, la 40 de zile după Invierea Domnului), când este și Ziua
Eroilor.
In perioada regimului comunist,
monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind
să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie.
Până în anul 1989 s-a
tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat
instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor
și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația
electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști
care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.
In anul 2003, instalația care
lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat
echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui
sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit
de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai
funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată
la energia electrica a orașului Bușteni.
Monumentul este în prezent în
administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe
Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi
văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou
proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă,
iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.
In
2014 Crucea Eroilor de pe Caraiman a intrat în Cartea Recordurilor fiind cea
mai înaltă cruce din lume (39,30 m), amplasată la peste 2.291 de metri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu