Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA

Glorieta de la Schonbrunn

Glorieta este o clădire ornamentală ridicată de posesorii de castele sau parcuri în milocul naturii. Construcția are o arhitectură originală aparținând unor diverse stiluri și unor inspirații libere. Multe Gloriete sunt prelucrări din arhitectura antică sau reprezintă inspirații de stil baroc, perioadă în care construcția lor a luat extindere.

Deși construcția de gloriete pare a fi mai veche, în sec.al 18-lea și în epoca neoclasică micile temple în stil antic au revenit la modă, ele fiind dedicate muzelor sau zeilor antici (Venus sau Apollon) după apariția curentului literar romantic și al poeziilor elegiace. Ea a fost de multe ori folosită ca punct de belvedere pentru a admira frumusețea naturii înconjurătoare. Atunci când a fost construită în formă rotundă cu coloane grecești, ea a fost denumită și monopteros în țările germanice.
Cea din parcul palatului Schönbrunn din Viena este, probabil, cea mai mare și mai cunoscută glorietă.

Glorieta a fost construită în 1775, fiind ultima clădire înălțată în grădina de la Schonbrunn, după planurile arhitectului imperial austriac Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg. Ea a avut scopul de a fi un punct de observație asupra grădinii și de a împodobi peisajul general al marelui parc în pantă crescătoare din spatele palatului.
Incununarea Proiectul arhitectural baroc de la Schonbrunn a fost încununat prin realizarea prin Glorietei sub domnia Mariei Teresia. Prin Glorietă s-a închis coloana vertebrală, axa de simetrie a domeniului, și majestuosul palat și-a găsit o contrapondere către limita opusă a complexului, dominantă prin poziția sa pe culmea dealului. Indiferent ca se privește silueta Glorietei din apropiere sau de la departare, nu se poate să nu se observe inspirația arhitecților, modul în care au valorificat cadrul natural pentru a accentua efectul vizual al acestui edificiu triumfal. Coordonarea construcției și proiectul final, așa cum s-a spus, i-au aparținut lui Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, chiar dacă ideea de bază exista deja de câteva decenii.

Glorieta este o structură alungită, cu o secțiune centrală ce se apropie de ideea unui arc de triumf, flancată în părțile laterale de două aripi cu arcade semicirculare impozante. Deasupra edificiului central, este creat un ansamblu sculptural dominant, reprezentând vulturul imperial cu aripile desfăcute, așezat pe un glob aurit (globul solar), ținând în cioc cununa de lauri (simbol roman) și înconjurat de arme și trofee (arme albe, sceptru, etc). Simbolurile romane sunt predominante și la acest obiectiv. Habsburgii își asumau statutul de descendenți legitimi ai Romei antice. Sunt de remarcat cele patru grupuri statuare (trofee romane - o reprezentare apropiată de cea a trofeului de la Adamclisi) care străjuiesc scările de acces laterale.
Este o construcție grandioasă și largă pe lățime. In general structura se aseamănă cu un arc triumfal flancat de arcade. Aripile laterale au aspectul unui portic înalt sprijinit pe coloane suple plasate în perechi apropiate.
Glorieta a devenit un simbol interpretat în mai multe moduri. Cu siguranță este dedicată cinstirii faptelor de arme, eroismului, puterii armatei imperiale. Insă, se pare că a existat și o nuanță mai subtilă. In concepția Mariei Teresia monumental pare a fi fost asociat ideii de "razboi just", de "război legitim", lucru conform idealurilor sec.al 18-lea. Impărăteasa, exponentă a absolutismului luminat, dorea să marcheze și pe această cale faptul că razboaiele epocii sale nu erau purtate fără sens (ori din capricii egoiste), ci în scopul restabilirii echilibrului de putere și pentru consolidarea ordinii prestabilite, de drept.

Glorieta a fost construită ca un Monument al Războiului just, care conduce la pace. După urcarea pe tron a Mariei Teresia a început mai întâi Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) și apoi Războiul de Șapte Ani (1756-1763).

Fațada frontală deține următoarea inscripție:

IOSEPHO II. AVGVSTO ET MARIA THERESIA AVGVSTA IMPERANTIB. ERECT. CIƆIƆCCLXXV

(Inălțată în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea și al împărătesei Maria Theresia, 1775).

Modul de scriere al anului utilizează o latinizare a literei grecești Φ (Phi) pentru numărul 1000. In Roma antică, era un lucru obișnuit să se reprezinte numărul 1000 prin litera grecească phi (CIƆ) în loc de M și 500 prin intermediul jumătății lui phi (IƆ) în loc de D.

O parte semnificativă a inscripției este adăugarea cuvintelor AVGVSTO și AVGVSTA, folosite ca o legătură cu primul împărat și zeu pământean roman AVGVSTVS și pretinșii săi moștenitori și succesori din familia de Habsburg care au deținut și demnitatea de împărați ai Sfântului Imperiu Roman de națiune germană până în 1806.
Elementele artistice de la Glorietă au o poveste interesantă. Majoritatea nu au fost executate special pentru aceasta lucrare, ci au provenit de la un palat renascentist deținut de familia imperială, Neugebaude, ridicat de Maximilian al II-lea în 1568. Niciodată complet finalizat, acel palat a ajuns în cele din urmă să fie preluat la 1774 de armată și folosit ca depozit de muniție. Maria Teresia a ordonat, în prealabil, ca elementele decorative valoroase să fie demontate și folosite la remodelarea parcului și grădinilor de la Schonbrunn. Coloanele gemene, capitelurile, multe dintre elementele de arcadă, frizele cu capete de taur și alte decoratiuni mai mici care se văd astăzi integrate în Glorietă provin de la palatul Neugebaude.

Glorieta este cel mai bun punct de privit depărtările de la Schonbrunn, atât asupra complexului imperial, cât și pentru o bună parte din oraș. Senzația este și mai puternică de pe platforma superioară a construcției. Acoperișul plat, cu balustrade de protecție a fost utilizat ca platformă de vizionare încă de la începutul sec.al 19-lea.

Partea centrală a edificului a fost protejată cu stică în ultimul an de viață al Mariei Teresia. In sec.al 19-lea. Geamurile au fost eliminate în 1925, dar repuse la loc la ultima renovare completă.

Glorieta a servit mai târziu ca sală de mese și sală de festivități, precum și ca o sală de mic dejun pentru împăratul Franz Joseph. Sala de mese a fost utilizată până la sfârșitul monarhiei, acolo funcționând astăzi o cafenea. Ornamentele decorative sculpturale noi ale Glorietei au fost realizate de faimosul sculptor Johann Baptist Hagenauer din Salzburg. Glorieta a fost grav avariată de bombardamentele din al doilea război mondial, dar a fost restaurată deja în 1947 și apoi iarăși în 1995.
De pe terasa Glorietei se poate aprecia cât de vast este arealul palatului imperial, palat cu o istorie îndelungată și zbuciumată. Vulturul și celelalte decorațiuni sculptate au fost realizate de Benedikt Henrich.

O replică mai puțin cunoscută și construită la scară de 90% a glorietei originale de la Schönbrunn a fost construită la aproximativ 23 km de Shanghai, în China.