Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA

Palatul Schonbrunn

Palatul Schonbrunn împreună cu clădirile înconjurătoare şi parcul său imens este unul din monumentele culturale de cea mai mare importanță ale Austriei. A fost folosit ca reşedinţă de vară a dinastiei imperiale de Habsburg. Este un edificiu grandios.

Palatul a fost construit pentru a rivaliza cu palatal Versailles din Franţa, într-un stil baroc frumos. Din lipsă de fonduri nu a putut rivaliza totuși cu cel francez.
Impăratul Franz Joseph (a domnit între anii 1848-1916) s-a născut aici în 1830 și tot aici și-a petrecut ultimii ani din viaţă. Se pot admira și vizita apartamentele magnifice ale Mariei Teresia (camera de zi, dormitorul și salonul în care timp de 6 ani Mozart a cântat pentru împărăteasă.
Deasemenea, sunt magnifice saloanele şi apartamentele cuplului imperial Franz și Sissi (Elisabeth). Interiorul este o orgie de tavane împodobite cu frescă, candelabre de cristal, oglinzi uriaşe şi ornamente aurite. Candelabrele de cristal de Bohemia și căminele cu faianţă de poţelan alb fac parte din designul armonios al palatului.
Sălile, camerele şi birourile lui Frantz Joseph sunt simple și puțin pretențioase în contrast cu camerele oficiale și de oaspeți.

In 1772, Wolfgang Amadeus Motzart, la vârsta de 6 ani, a susținut un concert în Sala Oglinzilor.
In Camera Rotundă Chinezească (Chinesische Kabinette) se țineau conferințe secrete. Napoleon s-a întâlnit cu generalii lui în Vieux-Laque-Zimmer, iar în Salonul Chinezesc Albastru (Blauer Chinesischer Salon) împăratul Carol I a semnat abdicarea sa în 1918, marcând astfel sfârşitul a 640 de ani de dominaţie Habsburgică în Austria și căderea monarhiei. Camera Milioanelor (Millionenzimmer), cu panouri de lemn de trandafir şi decorată de la podea la plafon cu miniaturi Persane inestimabile, este probabil cea mai magnifică cameră.

Palatul Schonbrunn și împrejurimile sale formează un tot unitar. Designul baroc al palatului și al grădinilor, împreună cu zonele adiționale amenajate în perioada în care a domnit Maria Teresia, au rezistat până azi, mai mult sau mai puțin, în forma lor inițială și determină și astăzi aspectul general de început al ansamblului de la Schonbrunn. Domeniul Schonbrunn are o istorie lungă și destul de agitată, care a început la sfârșit de evul mediu.

La începutul sec.al 14-lea domeniul se numea Katterburg, aparținea de o mănăstire și adăpostea o moară de apă, ferme și podgorii. In 1569 domeniul a intrat în posesia împăratului Maximilian al II-lea care a amenajat grădini imense, împrejmuite, în care creștea fazani, rațe, cerbi și mistreți, pentru propria plăcere, și o parte mai mică a populat-o cu curcani și păuni (animale exotice des întâlnite în grădinile regale din acele vremuri). Grădinile au fost apoi distruse de unguri, în 1605, dar refăcute parțial de dinastul Mathias I-ul și folosite de acesta și de urmașii lui pentru vânătoare. Legenda spune că în timpul unei vânători, împăratul ar fi descoperit Schoner Brunnen (în traducere, Izvorul Frumos), de la care se trage numele actual al întregului domeniu.

Incepând cu anul 1673 domeniul a devenit rezidența Eleonorei de Gonzaga, văduva împăratului Ferdinand al II-lea. Pentru aceasta a fost construit un frumos palat căruia i s-a zis Schonbrunn, nume găsit înscris în documente începând cu 1642. Eleonora de Gonzaga a cerut ca în jurul palatului să se amenajeze grădini imense, ca loc al festivităților și ceremoniilor care se desfășurau la curte. In perioada care a urmat grădinile au fost extinse. In sec.al 17-lea au găzduit spectacolele în aer liber prin care împăratul Leopold I își etala talentul artistic de compozitor și actor. Acest stil de viață a luat sfârșit în 1683, când turcii au asediat Viena și au devastat castelul.

După acele evenimente, Leopold I s-a hotărât să dea domeniul fiului său, Joseph, pentru ca acesta să își construiască acolo un palat demn de un viitor împărat. La inițiativa câtorva membri ai nobilimii, arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach, care studiase la Roma, a fost invitat să întocmească planurile viitoarei curți imperiale. Conform dorinței sale,palatul trebuia să eclipseze toate celelalte reședințe regale din Europa, inclusiv Palatul Wersailles. Cum planurile inițiale au fost aproape utopice, von Erlach a început mai întâi cu construirea unei cabane de vânătoare, în 1696, dar care nu a fost terminată complet în timpul vieții lui Joseph.

Planurile pentru gradină au fost realizate de către Jean Trehet, un elev al lui Andre Le Notre (faimos designer de gradini) și datează din 1695. De-a lungul axei centrale, Trehet a amenajat parcelele centrale, scoase in evidență de o zonă în formă de stea și flancate de diferiți arbori și arbuști. Initial, grădinile baroce erau parcurse de alei largi, amenajate în așa fel încât să formeze un labirint (labirintul era un element aproape obligatoriu in grădinile de acet tip, din acea perioadă).

In 1728, domeniul Schonbrunn a intrat in posesia împăratului Carol al VI-lea, dar acesta nu îl vizita decât rareori, pentru a vâna fazani. In cele din urmă, Schonbrunn a revenit fiicei sale, Maria Teresia, care a îndrăgit nespus de mult cabana de vânătoare și grădinile care o înconjurau. Astfel a început o epoca de aur pentru domeniul Schonbrunn, palatul de aici devenind curte imperială și centrul vieții politice din acea vreme. Extinsă și reconstruită după planurile arhitectului Nikolaus Pacassi, între 1743 și 1763, fosta cabană de vânătoare a fost transformată într-un magnific palat rezidențial, decorat cu interioare costisitoare, în stil rococo, iar parcul din spate a fost trasat de către Ferdinand de Hohenberg. Cu toate că palatul nu a căpătat caracterul grandios gândit de Ficher von Erlach, palatul Schonbrun se prezintă, totuși, ca o operă reușită, pusă în valoare de perspectiva parcului său.

In timp ce Maria Teresia se ocupa de palat, consortul ei, Franz I de Lorraine (Lorena), s-a dedicat amenajării grădinilor.

Numeroase amintiri istorice sunt legate de palat și de parcul său. Sub domnia Mariei Teresia (sau Theresia), Schonbrunn a fost reședința de vară a curții imperiale. Maria-Antoaneta, viitoarea regină a Franței, și-a petrecut aici copilăria. In sala de audiență a palatului, Mozart, de numai șase ani, a încântat pe împărăteasă și pe curteni cu precocitatea talentului său. In micul teatru al palatului tânărul geniu muzical a dirijat opera sa "Directorul teatrului" și tot ici s-a jucat, mai târziu, opera sa evoluată "Don Juan". In 1805 și în 1809, Napoleon I și-a stabilit cartierul general în Schonbrunn. In 1815, pe timpul Congresului de la Viena, Marea Galerie a palatului a constituit cadrul recepțiilor care au reunit pe suveranii, prinții și diplomații ce participau la tratative.
După căderea imperiului francez, Schonbrunn a devenit reședința fiului lui Napoleon, tânărul rege al Romei. Plasat sub tutela bunicului său, tânărului i s-a interzis orice raport cu Franța și a cunoscut în această colivie aurită un exil lung și a devenit duce de Reichstadt, pe care talentul lui Edmond Rostand l-a imortalizat sub numele de Aiglon.
La Schonbrunn s-a născut împăratul Franz Joseph și tot aici a murit după 68 de ani de domnie. Tot acolo a fost semnat de către Carol I, ultimul dintre Habsburgi, actul de abdicare de la 11 noiembrie 1918.
Marele corp al palatului dezvoltă pe 180 de metri o fațadă anterioară și posterioară lipsită de suplețe, care caracteriza marea perioadă barocă vieneză, pe timpul arhitectului Fischer von Erlach. Armonia ansamblului este susținută de culoarea ocru folosită la zugrăveală, culoare numită "galben de Schonbrun", sau "al Mariei Teresia", pusă în valoare de ancadramentele verzi ale ferestrelor.
Numai patruzeci de încăperi din cele 1441 pe care le cuprinde palatul, sunt amenajate în prezent pentru a fi vizitate. Este un triumf al stilului rococo al secolului al 18-lea. Coloritul roșu, alb și auriu, finețea și eleganța stucaturii ce încadrează volutele frescelor și tavanelor, lustrele de cristal, sobele de faianță bogat ornate, tapițeriile și mobilele de preț, fac din apartamente un ansamblu foarte luxos, tulburător prin amintirile care sunt legate de acele locuri.
Apartamentelor împăratului Franz Joseph și ale împărătesei Elisabeth le urmează sălile de ceremonii, cu trei încăperi decorate de pictorul austriac Joseph Rosa, cele două cabinete chineze cu lacuri și porțelanuri ce încadrează Mica Glerie. Acestea comunică prin arcade cu Marea Galerie, Marea Sală de ceremonii unde se păstrează celebrul portret al Mariei Teresia de Meytens.
Apartamentele invitaților contează prin cele mai bogate ale palatului: Salonul bleu, acoperit de tapițerii chineze, unde a fost semnat actul abdicării din 1918, camera "Vieux-Laque", cu lambriuri negre ce încadrează remarcabile încrustații, "camera lui Napoleon" dotată cu tapițerii de Bruxelles, care a servit de salon de lucru al împăratului francez și unde, la 22 iulie 1832, a murit fiul său, ducele de Reichstadt, la 21 de ani, "Camera milionului", cu lambriu din lemn de trandafir din America de Sud, ce încadrează miniaturi persane pe pergament.
Traversând o ultimă serie de apartamente, unde o încăpere este amenajată în memorial al ducelui de Reichstadt (unde se află o mască de marmură a sa), se ajunge în Marea Galerie, decorată cu stucatură aurită și picturi. Așa cum am amintit, aici s-a desfășurat Congresul de la Viena, dintre 1814-1815. In teatrul baroc al palatului, restaurat în 1980, au loc reprezentații de vară.

Cu riscul de a mai repeta unele informații este interesant un tur de interior prin palat.

Făcând turul palatului se vizitează: Scara Albastră, Sala de billiard, Camera de Nuc folosită de Franz Joseph pentru audiențe, Biroul de stdiu al lui Franz Joseph, Dormitorul lui Franz Joseph, Cabinetul cu terasa de vest a Elisabethei, Camera de stidiu a împărătesei Elisabeth, Camera Dressing, Camera Imperială, unde se lua masa. S-a consemnat că în 30 de minute se serveau cam 27 feluri de mâncare, destul de exagerat. Se poate presupune că porțiile nu erau prea mari și erau alese după gustul fiecăruia, deoarece nu era nici timp, nici apetit pentru atâta mâncare.
Mai trebuie reamintite din nou:Camera Mariei Antoaneta, Camera copiilor, Cabinetul de mic dejun, Salonul Galben, Camera balconului, Camera oglinzilor, Cameras Lantern cu ușa de marmură, Marea galerie, Mica galerie, Cabinetul chinezesc, Camera caruselului, Holul de ceremonii, Albastrul Salon Chinezesc, Camera cu vedere spre lac, Camera lui Napoleon-folosită chiar de cel al cărui nume îl poartă în 1805 și în 1809. Napoleon s-a căsătorit cu Maria Louise, fiica regretatului împărat Franz II. Ulterior, camera a fost ocupată de fiul lui, ducele de Reichstadt, botezat Napoleon Franz, Camera de porțelanuri denumită Camera de milioane datorită panourilor de pe pereți cu prețiosul și exoticul palisandru, care are o exceptional de fină suprafață cu efecte estetice orientale, Cabinetul minuaturilor cu numeroasele picturi mici, multe dintre ele executate de copiii Mariei Teresia, Salonul goblenelor, camera de studiu a Arhiducesei Sophie, Salonul Rosa (după numele pictorului), Cabinetul de flori, Camera bogaților, unde părinții lui Franz Joseph-Karl și Sophie locuiau și unde el însuși s-a născut, Camera de studiu a lui Franz Karl, Camera de vânătoare. Apartamentele imperiale cu colecțiile de tacâmuri și vase folosite la dineuri reprezintă o aripă nedeschisă a palatului.

Deși aici, la Schonbrunn, totul este impunator si emană bogăție, Palatul seamănă cu o mare cazarmă cu colorit cazon de galben stins, ocru, iar marile grădini nu oferă o liniște deconectantă, proporțională cu întinderea sa oarecum exagerată. Luate singular unele din lucrările plastice sunt atrăgătoare, sau interesante, dar domeniul pare prea sărac în artă. O mare parte din palat nu este deschisă publicului, probabil din lipsă de exponate.

După căderea monarhiei în 1918, nou-înființata Republica Austria a devenit proprietarul Palatului Schönbrunn și a conservat camerele, palatul devenind muzeu.

După al doilea război mondial și în timpul ocupației aliate din Austria (1945-1955), Palatul Schönbrunn, care era gol în acel timp, a fost rechiziționat pentru birourile Delegației britanice la Comisia Aliată pentru Austria și pentru sediul central al micii garnizoane militare britanice din Viena.

Mai târziu, el a fost folosit pentru evenimente importante cum ar fi întâlnirea dintre John F. Kennedy și Nikita Hrușciov din 1961.

În anul 1996 Palatul Schönbrunn și grădinile sale au fost înscrise pe Lista patrimoniului mondial UNESCO, ca un ansamblu baroc remarcabil și exemplu de sinteză a artelor.

Palatul Schönbrunn este cea mai populară destinație turistică din Viena, cu 2.600.000 de vizitatori în anul 2010. Sunt organizate multe concerte clasice cu muzica lui Mozart și a contemporanilor săi în sălile de spectacule, în Orangerie sau în Schlosstheater.

Un simbol al Vienei – Palatul imperial Schonbrunn