Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA

Strada Graben

In centrul Vienei, una dintre cele mai populate și elegante străzi se numește Graben. Este o stradă străveche, cu rădăcini medievale, de mare lărgime (cu aspect de piață prelungă), care are un capăt în piața de la marea catedrală Stephansdom, numită Stephanplatz și se termină în dreptul pieței Michaelerplatz, în strada Kohlmarkt. Din Graben se ajunge prin strada Kohlmarkt la palatul imperial Hofburg, respectiv la intrarea magnifică Michaelertor. Kohlmarkt este una dintre cele mai vechi străzi vieneze, astăzi o arteră comercială unde branduri renumite își vând produsele. Tot pe această stradă se găsește, pe latura de vest, cofetăria Demel, furnizoarea Casei imperiale. La capătul de sud al strazii Kohlmarkt se află Michaelerplatz și palatul Hofburg. Piața, realizată în stil baroc, are forma de stea, iar în 1927 a fost trasformată în primul sens giratoriu austriac.

La sfârșitul sec.al 12-lea, seniorii din familia Babenberg au extins orașul grație răscumpărării plătite pentru eliberarea lui Richard Inimă de Leu.

Strada Der Graben care înseamnă Șanțul în limba germană, datează din perioada amplasamentului militar roman Vindobona și a fost prima stradă iluminată cu lămpi de neon din Viena, în 1950. In fața zidului de odinioară al Vienei medievale se afla amenajat de romani un șanț, în germană “graben”, șant care a rămas în fața zidurilor construite de noii stăpâni germanici.

In 1220, șanțul a fost astupat și nivelat, devenind prima strada realizata după extinderea orașului. Dacă la începuturi această stradă era mărginită de case modeste, ridicate din lemn, după incendiul din 1327, în care toate au ars până la temelii. Strada Kohlmarkt ce ducea spre Hofburg a fost cuprinsă de flăcări și focul s-a extins în întregul cartier. In acele condiții, Graben nu a fost încă locul privilegiat al nobilimii, numai rudele de șvabi ale familiei lui Rudolf I locuiau acolo

Zona a început a fi reconstruită treptat sub directa supraveghere a regelui Frederick cel Frumos, care s-a alăturat echipei de salvare. O singură clădire a scăpat incendiului și care există și astăzi, casa Freisingerhof.
In secolele 13-14 strada Graben a fost opturată de construcțiile de case de la fiecare capăt. Astfel, în nord-vest apare Paternostergässchen, o prelungire a Naglergasse, în sud-est apar Grabengasse și mica Schlossergässchen foarte îngustă, străduța lăcătușilor. Aici s-au stabilit și alți meșteșugari printre care și fierarii. Schlossergässchen este atât de îngustă încât a fost adesea criticată că este un obstacol în calea traficului rutier. Incepând de la realizarea acestor construcții noi, Graben devine mai degrabă o piață și nu o stradă. Cu toate acestea, acest spațiu nu este încă o adresă exclusivă, pârâiașul Morung circula prin canalizare și emana un miros puternic. Personalitățile orașului au început totuși să se stabilească aici, în special burghezii bogați.

Extinderea orașului Viena s-a manifestat prin urbanizarea inegală pe ambele părți ale Graben-ului. Pe latura de nord, clădirile sunt încă neregularizate și astăzi și nu există decât un mic pasaj către Biserica Sf. Petru, Jungferngässchen. Pe latura de sud, cinci străzi sunt construite într-un mod regularizat încă din sec.al 13-lea: Obere Bräunerstrasse (azi Habsburgergasse), Untere Bräunerstrasse (Bräunerstrasse), Färberstrasse (Dorotheergasse), Laderstrasse (Spiegelgasse) și Reifstrasse (Seilergasse). Cea mai mare parte a laturii sudice a fost în acea epocă încă un teren viran, dar acest lucru se va schimba rapid.

In epoca barocului structura străzii Graben se schimbă puțin, dar nu se întâmplă același lucru și cu caracterul său. Arkadenhof ("Curtea cu arcade"), o clădire în stil renascentist, domină strada până în 1873, atunci când se începe construcția Grabenhof. Graben devine locul unde se organizează mai multe festivități. Proprietarii de case încep apoi să-și transforme casele și să realizeze fațade bogat decorate. Vechea biserică Sfântul Petru a fost distrus în 1701 și reconstruită în 1708 într-un stil baroc.

În cursul secolului al XVIII-lea, Graben își pierde importanța sa ca loc de piață, vânzătorii de zarzavaturi pleacă în 1753, piața de Crăciun se stabilește altundeva în 1772. Graben devine scena principală a vieții urbane și loc de promenadă, iar dezvoltarea antreprenorilor este la apogeu în timpul construcției Trattnerhof de către Thomas von Trattner. Apar, de asemenea, și prostituatele, celebrele Grabennymphen ("nimfele de pe Graben").

Demnitarii orașului au început să își construiască reședintele pe această stradă încă din sec.al 18-lea, unde aristocrația vieneză ieșea la promenadă ca să își etaleze toaletele. In sec.al 19-lea deja se deschiseseră primele magazine de lux, iar în 1855 s-a deschis Sparkasse (prima bancă de economii din Austria), a cărei clădire se poate vedea și astăzi.

Graben a cunoscut o perioadă prosperă la începutul secolului al XIX-lea. Au fost înființate atunci magazine de lux, cu însemne bogat decorate și artistice.

Circulația rutieră a crescut, iar clădirile care au închis Graben din cele două părți au început să fie percepute din ce în ce mai mult ca un obstacol. Prima casă de economii din Austria a demolat în 1835 casele din colțul dinspre Tuchlauben pentru a construi o clădire principală ce există și în zilele noastre. În 1840, clădirile din capătul de nord-vest au fost demolate și ele. Între 1860 și 1866, casele situate între Grabengasse și Schlossergasse au fost distruse, și Graben a fost legată direct de Stock-im-Eisen-Platz și Stephansplatz. Alte case de pe Graben au dispărut, cu excepția Palatului Bartolotti-Partenfeld. Jungferngässchen a fost extinsă pentru a permite un acces mai bun către Biserica Sfântul Petru. Trattnerhof a dispărut și a fost înlocuită în 1911 cu o nouă construcție.

Pe aceasta stradă s-au ridicat multe obiective turistice care merită să fie vizitate:

· - cladirea Freisingerhof – cea mai veche clădire construită pe strada Graben, menționată din anul 1273;

· - cladirea Tratternhof - ridicată în 1776 pentru nobilul Johann Thomas Trattner;

- casa Anker – proiectată de Otto Wagner și unde a locuit Friedensreich Hundertwasser;

· - Palatul baronilor Bartolotti von Partenfeld, singura cladire barocă de pe strada Graben;

· -Cladirea Grabenhof, sau Thieenemannhof, proiectată de Otto Wagner și Otto Thienemannhof, destinată activitățlor culturale;

· - Cladirea Generalihof construită în 1794 și cumpărată de Assicurazione Generali o suta de ani mai tarziu;
- Erste Osterreichische Sparkasse, prima banca de economii;

- Pestsaule sau statuia ciumei – monument baroc închinat Sfintei Treimi și celor peste 76.000 de decedați;

- Fântânile Josefbrunnen (odinioară Lowenbrunnen, sau Fântâna Leilor) – situată în nord-vestul străzii, decorată cu patru capete de leu și Leopoldsbrunnen- amplasată în sud-estul străzii.
Se spune că arhivele orașului consemnează încă de la 1455 cheltuieli legate de fântâna amplasată la capătul de nord-vest al străzii. Este denumită Lowenbrunnen (Fântâna Leilor), de la capetele de leu care o împodobesc. A doua fântână a fost ridicată cu circa 100 de ani mai târziu, în 1561. Istoria consemnează faptul că ambele fântâni au fost refăcute în 1638, apoi la ordinul împăratului Leopold I au fost împodobite cu sculpturi superbe ale sfinților Joseph și Leopold, executate de Johann Fruhwirt. Peste ani, acestea au fost înlocuite cu reprezentari de plumb realizate de Johann Martin Fischer, iar statuilor originale li s-a pierdut urma.
De pe strada Graben se ajunge foarte repede la Palatul Imperial Hofburg sau la Stephandom. Stock im Eisen, copacul breslelor, este situat la colțul străzilor Kartner și Graben, într-o nișă din colțul palatului Equitable. In acest ciot sunt înfipte sute de cuie încă din Evul mediu și este protejat cu o banda de fier, ferecată cu un lacăt mare. Cea mai veche mențiune scrisă datează din 1533.

Odată cu dezvoltarea transportului auto, Graben devine o stradă cu trafic intens. Cu toate acestea, această circulație a fost limitată în partea de sud a străzii Graben. La 4 decembrie 1950, Graben a devenit prima stradă din Viena cu un sistem de iluminare cu neon.

Au fost făcute mai multe propuneri de organizare a străzii Graben, două dintre ele atrăgând o atenție specială. La 22 noiembrie 1974, Graben a devenit prima zonă pietonală din Viena. In timpul construcției metroului, au fost făcute mai multe modificări consecutive, iar zona pietonală este extinsă. În acest context, cinci arhitecți sau grupuri de arhitecți sunt chemați să propună amendamente. O propunere destul de contestată a fost cea a grupului « Gruppe M » care proiecta construirea unei copertine.

Astăzi, Graben rămâne una dintre străzile de promenadă cele mai importante din Viena. La Stephanplatz Graben-ul se intersectează cu la fel de atrăgătoarea și luxoasa arteră Kartnerstrasse, cea care conduce direct spre Ring pe lângă Operă. Impreună, străzile Kartner și Graben și Kohlmarkt sunt străzile cele mai importante pentru promenadă și cumpărături de lux din Viena.

In cele cinci zile petrecute de noi la Revelionul pentru anul 2012 ne-am obișnuit să mâncăm prânzul și cina la restaurantul cu un nume curios,"Chattanooga". aflat nu departe de Stephanplatz pe latura nordică a Graben-ului. Avea un meniu foarte bun și divers și o servire deosebit de promptă. Se intră într-o sală cu atmosferă imperială, decorată cu lambriuri de lemn și cu multe bare metalice metalizate auriu, bare care despart diverse separeuri, toate așezate pe partea dreaptă și ceva mai sus de podeaua de circulație a consumatorilor și a chelnerilor. Sala este îngustă și mereu aglomerată. La capătul terminal se unește cu un alt tronson de sală în unghi drept spre stânga. Din această sală, mult mai scurtă, se poate ieși într-o stradă secundară ce pornește din Grabe. In verile următoare am constatat că restaurantul are drptul la o terasă largă și îngrădită cochet pe trotuarul străzii. Pe cea terasă se servesc, însă, numai cafele, răcoritoare și imense cupe cu o înghețată delicioasă. De altfel în toată Viena înghețata este preparată după renumita rețetă italiană.

Cu alte ocazii, am mâncat unele din cele mai mari șnițele din lume și lăudate de ofertanți ca fiind cele mai bune snițele vieneze. Unul l-am savurat la restaurantul Figlmüller, un restaurant aflat foarte aproape de Stephansdom, pe care l-am văzut plin an de an de fiecare dată când am ajuns în Viena, în sezon sau în extrasezon. Un al doilea astfel de șnițel renumit l-am mâncat la Plachutta – Gasthaus zur Oper, lângă Operă. Trebuie să amintesc că mai totdeauna am locuit la pensiunea Susanne la cel mult 150 de metri de Operă, adică în buricul orașului.

Un alt loc unde bucătăria este combinată și cu altă plăcere și surprindere este Griechenbeisl Inn. Pe pereții acestui restaurant considerat ca fiind cel mai vechi din Viena, într-o clădire din 1447, descoperi copiile semnăturilor unor personalități carte au trecut pe acolo, respectiv Mozart, Brahms, Strauss, Beethoven, Wagner, Mark Twain, Johnny Cash, Einstein, cântărețul Șaliapin, pictorii Egon Schiele, Waldmüller, Schwind și scriitorii Grillparzer și Nestroy și alte personalități politice austriece și străine.

Și pentru că am atins aici problema modului în care să-ți găsești locul plăcut pentru astâmpăratea apetitului trebuie să amintesc și de faptul că poți Să mănânci o porţie zdravănă şi savuroasă de cârnaţi la un chioşc de pe stradă, după ce ieşi de la Operă. Chiar dacă nu vii de la Operă, trebuie să ştii că lumea bună, îmbrăcată la costum și tocuri înalte, iese de la un spectacol sau concert şi se îndreaptă fie către Café Sacher, fie către un renumit chioşc cu cârnaţi, Bitzinger sausage stands, fără să-şi facă vreo problemă. Cine eşti tu aşadar, un turist, să nu te laşi tentat de carnea suculentă sfârâind chiar sub nasul tău, picantă sau nu, cu sau fără brânză, dar neapărat cu pâine neagră şi muştar.
Am povestit mai înainte că în seara dinainte de Anul Nou am fost la un concert minunat de valsuri în sala Festsaal din Hofburg. Dar timpul s-a scurs și după multe ore de la cina luată în restaurantul preferat, "Chattanooga", foamea ne-a dat târcoale din nou. Am apelat cu foarte mare plăcere la o gheretă din marginea luxoasei Kärntner strasse. S-a adăugat și o cană cu vin fiert, care a încins sângele. Cert ! Vienezii vând cârnați prăjiți de-a dreptul savuroși.

Ajuns la aceste mărunte mănunte ale experiențelor din periplurile prin Viena, nu pot să trectnepăsător pe lângă o pățanie jenantă și ilară. In dimineața zilei de 31 decembrie 2011, obosiți după un periplu lung, am decis să nu mai străbatem Kärntner strasse până la restaurantul nostru, ci să mâncăm ceva în apropiere de pensiunea noastră. In apropiere de Operă, la un colț de străduță cu Kärntner strasse am ochit un chioșc cu multe oferte calde, dar în special cu cârnați prăjiși. Pe străduța aceea, însă, bătea un vânt nesuferit, în rafale, deși soarele strălucea orbitor. Ne-am alăturat de o măsuță înaltă ca de bar (nu erau scaune) cu spatele la direcția vântului și ținând bine de tăvițele de carton în care se odihneau cârnații și muștarul. In spatele nostru, la altă măsuță, s-a postat o doamnă tânără și elrgantă. La un moment dat s-a produs un vârtej al vântului care mi-a smuls din mână tăvița ușurată de cârnatul mâncat și a zburat-o peste umăr direct pe fața doamnei din spate. Tăvița buclucașă s-a oprit ferm peste fața doamnei, purtând încă pe ea o apreciabilă cantitate de muștar neconsumat. In clipa următoare doamna arăta ca ieșită din canalizare. Scuzele au devenit deprisos, deși le-am adresat cu mare părere de rău ajutat de Carmen. am și ajutat-o să-și îndepărteze urmele de muștar și zoaie de cârnat, dar rezultat nu s-a dovedit saltar. Ne-am îndepărtat apoi cât s-a putut de jenați și fără a gusta ridicolul situației, ridicol asemănător cu cele din filmele mute.