VIENA - GRĂDINILE PALATULUI SCHONBRUNN

Grădinile de la Palatul Schonbrunn

Deoarece Tante Hilda ne-a deschis porțile Vienei începând cu o părticică din mult iubitul palat Schonbrunn, de a doua zi ne-am început periplul prin capitala Habsburgilor din acest vast și valoros domeniu imperial.

Palatul Schonbrunn și împrejurimile sale formează un tot unitar. Designul baroc al palatului și grădinilor, împreună cu zonele adiacente amenajate în perioada în care a domnit Maria Teresia (Theresia), au rezistat până azi, mai mult sau mai puțin în forma lor inițială și determină și astăzi aspectul general, de început, al ansamblului de la Schonbrunn. Domeniul Schonbrunn are o istorie lungă și destul de agitată, care a început la sfârșit de evul mediu.

La începutul sec.al 14-lea domeniul se numea Katterburg, aparținea de o mănăstire și adăpostea o moară de apă, ferme și podgorii. In 1569 domeniul a intrat în posesia împăratului Maximilian al II-lea care a amenajat grădini imense în care creștea, pentru propria plăcere, curcani și păuni (animale exotice des întâlnite în grădinile regale din acele vremuri). Grădinile au fost apoi distruse de unguri, în 1605, dar refăcute parțial de dinastul Mathias I-ul și folosite de acesta și de urmașii lui pentru vânătoare. Legenda spune că în timpul unei vânători, împaratul ar fi descoperit Schoner Brunnen (în traducere, Izvorul Frumos), de la care se trage numele actual al întregului domeniu.

Incepând cu anul 1673 domeniul a devenit rezidența Eleonorei de Gonzaga, văduva împăratului Ferdinand al II-lea. Pentru aceasta a fost construit un frumos palat căruia i s-a zis Schonbrunn, nume găsit înscris în documente începând cu 1642. Eleonora de Gonzaga a cerut ca în jurul palatului să se amenajeze grădini imense, ca loc al festivităților și ceremoniilor care se desfășurau la curte. In perioada care a urmat grădinile au fost extinse. In sec.al 17-lea au găzduit spectacolele în aer liber prin care împăratul Leopold I își etala talentul artistic de compozitor și actor. Acest stil de viață a luat sfârșit în 1683, când turcii au asediat Viena și au devastat palatul.

După acele evenimente, Leopold I s-a hotărât să dea domeniul fiului său, Joseph, pentru ca acesta să își construiască acolo un palat demn de un viitor împărat. La inițiativa câtorva membri ai nobilimii, arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach, care studiase la Roma, a fost invitat să întocmească planurile viitoarei curți imperiale. Cum planurile inițiale au fost aproape utopice, von Erlach a început mai întâi cu construirea unei cabane de vânătoare, în 1696, dar care nu a fost  terminată complet în timpul vieții prințului Joseph.

Planurile pentru gradină au fost realizate de către Jean Trehet, un elev al lui Andre Le Notre (faimos designer de grădini francez) și datează din 1695. De-a lungul axei centrale, Trehet a amenajat parcelele centrale, scoase în evidență de o zonă în formă de stea și flancate de diferiți arbori și arbuști. Initial, grădinile baroce erau parcurse de alei largi,  amenajate în așa fel încât să formeze un labirint (labirintul era un element aproape obligatoriu în grădinile de acet tip, din acea perioadă).

In 1728, domeniul Schonbrunn a intrat in posesia împăratului Carol al VI-lea, dar acesta nu îl vizita decât rareori, pentru a vâna fazani. In cele din urmă, Schonbrunn a revenit fiicei sale, Maria Teresia, care a îndrăgit nespus de mult cabana de vânătoare și grădinile care o înconjurau. Astfel a început o epoca de aur pentru domeniul Schonbrunn, palatul de aici devenind curte imperială și centrul vieții politice din acea vreme. Extinsă și reconstruită după planurile arhitectului Nikolaus Pacassi, între 1743 și 1763, fosta cabană de vânătoare a fost transformată într-un magnific palat rezidențial, decorat cu interioare costisitoare, în stil rococo.

In timp ce Maria Teresia se ocupa de palat, consortul ei, Franz I de Lorraine (de Lorena), s-a dedicat amenajării grădinilor. Parcul a fost extins și îmbogățit cu încă o zonă cu alei dispuse în forma de stea, precum și cu două alei principale largi, dispuse în diagonală și a căror intersecție era îndreptată înspre palatul imperial. Imensele grădini în stil baroc aveau menirea să fie un simbol al puterii imperiale și erau văzute ca o continuare, în exterior, a decorațiunilor somptuoase din palat. Partea din spate a palatului conducea înspre o zonă imensă amenajată cu straturi simetrice de flori și gazon. Acestea erau mărginite de tufe de buxus și pietriș colorat, aranjat în diferite modele brodate, stil cunoscut ca ''parterre de broiderie''. Zona de straturi de flori era flancată în dreapta și stânga de boscheți ornamentali care, prin modul in care erau tunși, formau pereti verzi străpunți de câteva pasaje de trecere spre exterior.

In 1753, împăratul Franz Stephan, care era pasionat de științele naturii, a inaugurat Gradina Botanică Olandeză în partea de vest a parcului. Cu un an înainte, tot el inaugurase menajeria de la Schonbrunn, considerată acum prima din Europa.

In timp ce palatul și grădinile au fost aproape terminate, în anul 1770, dealul Schonbrunn, aflat în spatele zonei principale cu straturi de flori, rămăsese neamenajat. Arhitectul curții, Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, a realizat planuri elaborate minuțios pentru amenajarea acestuia însă Maria Teresia, rămasă văduvă în 1765, a ales ca acesta să fie decorat mai simplu, prin amplasarea numai a Fântânii Neptun la poalele dealului și construirea în vârful acestuia a Glorietei (1775). Dealul avea sa fie urcat pe alei simple, trasate in zig-zag.

In aceasi perioadă, zona cu straturi de flori a fost parțial reamenajată. De-a lungul bordurilor verzi au fost așezate statui reprezentând personaje mitologice (statuile au fost realizate în 1777 în atelierul sculptorului Johann Wilhelm Beyer). Tot în această perioadă pe domeniu au fost ridicate și amenajate numeroase clădiri și elemente de interes, precum Complexul de ruine romane, Fântâna cu obelisc și Fântâna izvorului frumos. Toate aceste proiecte au fost terminate în 1780, anul în care a murit Maria Teresia. Cu un an înainte toate grădinile, mai puțin grădina privată, au fost deschise publicului.

Intre anii 1880 și 1882 a fost construită Casa palmierilor, o seră de dimensiuni monumentale. Ultimul proiect dus la bun sfârșit în grădini a fost Casa ceasului solar, ridicată în 1904, casa care adăpostește o colecție imensă de plante exotice.

Zona centrală

Pentru a respecta princiipiile unei grădini în stil baroc, grădinile de la Schonbrunn exprimau din plin statutul împăratului și au fost amenajate în strânsă legătură cu arhitectura palatului, fiind, într-un fel, o continuare a decorațiunilor somptuoase din interior. Axul central al palatului formează linia centrală a grădinilor, iar simetria acestora a fost determinată de aleile ortogonale și diagonale.

Priveliștea care se arăta vizitatorilor în partea din spate a palatului cuprindea zona cu straturi de flori amplasate simetric. Straturile erau formale și delimitate cu pietriș colorat aranjat în modele foarte delicate.

Fantana lui Neptun

Situată la poalele dealului aflat în spatele palatului, fântâna face parte din planul de ansamblu al grădinilor, avizat de Maria Teresia în 1770. Excavațiile pentru bazin au început în 1776, iar fântâna a fost terminată patru ani mai târziu, chiar înainte de moartea împărătesei (29 noiembrie 1780). Cel mai probabil, fântâna a fost realizată după planurile lui Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, iar statuile propriu-zise, realizate din marmură de Sterzing (o localitate din Tirolul de Sud), au fost sculptate de Wilhelm Beyer.

Peretele din fundal, care protejează un bazin mare alungit, a fost ridicat după forma circulară a dealului și înfrumusețat cu o balustradă cu vaze de piatră, formează spatele bazinului. In centrul zidului se află o plintă semi-ovală din care se ridică grupul statuar ce îl reprezintă pe zeul mărilor, Neptun.  Soclul masiv, în doua trepte, creiază tot atâtea căderi ale apei și este decorat cu măști și ghirlande florale.  Deasupra soclului este realizat un peisaj stâcos, iesit parca din mare, unde Neptun și însoțitorii săi sunt creați din marmură de Sterzing. Zeul marilor, în pozitie verticală, relaxată, aflat într-un car în forma de scoică, ține în mâna stânga tridentul.
In stânga lui se află o nimfă, iar în dreapta îngenunchiată zeița Thetis, care îi cere să calmeze apele pentru fiul său Achiles, plecat să cucerească Troia. Tema zeului mărilor este des întâlnită în lucrările decorative din secolele  16-18.  La poalele grotei pe care este așezat Neptun să regăsesc mai multe creaturi mitologice, elemente fantastice cu temă acvatică. Carul zeului este tras de cai de mare, conduși de tritoni, ființe jumătate om, jumătate pești (se observă că nu au picioare, ci prelungiri tip coadă de pește). Detaliile sunt absolut remarcabile, atât la nivelul personajelor principale din grup (precum superba nimfă din stânga zeului), dar și al elementelor decorative - cochilii spiralate de diverse forme, melci, dar și motive vegetale marine.

Folosirea simbolică a lui Neptun, zeul stăpân absolut al apelor, este un motiv comun în arta sec. 16-18. Se sugerează astfel controlul exercitat de monarhi asupra națiunilor pe care le conduc.

     In proiectul inițial grupul statuar a fost gândit ca având drept fundal simplu pajistea dealului. Ulterior, în sec.al 19-lea, s-a plantat un ecran de arbori în spate (atât arbori comuni, cât și "peretele" de arbori decorativi), pentru protecție.

Ruinele romane

Numite inițial ruinele din Cartagina, ruinele se află la poalele împădurite ale dealului Schonbrunn. Sunt realizate astfel încât ruinele par reale. Adevărul este însă altul - începând cu mijlocul sec.al 18-lea în Anglia erau la modă ruinele construite pentru impresia artistică pe care o lăsau. Amenajat după planurile lui Johann Ferdinand von Hohenberg și terminat în anul 1778, complexul este perfect integrat în peisajul care îl înconjoară.

Hohenberg a recreat la Schonbrunn ruinele unui templu din Roma Antică, templu dedicat lui Vespasianus și Titus. Drept model a folosit gravurile realizate de Giovanni Battista Piranesi în jurul anului 1756. In contrast cu Glorieta, toate elementele arhitecturale ale ruinelor, inclusiv coloanele și reliefurile au fost realizate sub stricta supervizare a arhitectului curții. Decorațiunile din piatră au fost executate de sculptorii Beyer, Henrici și Franz Zacherle.

Ansamblul ruinelor romane de la Schonbrunn este format dintr-o zonă centrală în formă rectangulară, încercuită de un arc semicircular, ai cărui pereți laterali dau impresia de edificiu antic care pare ca se dărâmă încet, încet. In mijloc se află arcul, împărțit în arhitravă și friză, decorat cu basoreliefuri de inspirație romană. Pereții laterali sunt proiectați în unghiuri drepte și prezintă, pe langă același tip de decorațiuni în relief, și statui și busturi clasice.

Construcția care se ridică în spatele arcadei centrale a fost menită inițial să semene cu o cascadă. Ea duce înspre statuia lui Hercule în luptă cu cerberul, un câine cu trei capete care păzește intrarea în Hades. La picioarele lor se află Hidra, învinsă.

Dincolo de efectul romantic și pitoresc pe care îl oferă privirilor acest ansamblu, efect dorit de către arhitect, faptul că a fost inițial denumita Ruinele din Cartagina, poate fi o aluzie la faptul că inițial construcția trebuia să aducă aminte de victoria Romei asupra Cartaginei. Timp de secole, Habsburgii s-au considerat și au fost văzuți ca reprezentanți și chiar descendenți legitimi ai împăraților din Imperiul Roman. Astfel, edificiul trebuia să fie o expresie a revendicărilor lor.

Gradina privată

Cunoscută și drept gradina prințului Rudolf, aceasta se află în apropierea fațadei de est a palatului și a primit numele în anul 1870, după ce apartamentele din acea parte au fost mobilate și amenajate pentru printul Rudolf, dispărut prin sinucidere la Mayerling. Cele patru secțiuni ale grădinii sunt subliniate de straturi formale și au în centru un exemplar maiestuos de tisă.

Cum gradina este ferită de vânturile puternice, pe timpul verii ea este gazda unei expoziții splendide de lămâi.
Fântâna Obeliscului
Parcul de la Schonbrunn este în principiu delimitat pe latura opusă Palatului de trei repere principale: Glorieta în centru, Gradina Zoo la vest si Fântâna Obeliscului la est. Ca cea mai mare parte a atracțiilor din parc, Fântâna Obeliscului a fost proiectată de arhitectul Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg și construită, conform inscriptiei aurite de la baza obeliscului, în 1777. Sculpturile au fost realizate de Benedikt Henrici, parțial după schițele lui Wilhelm Beyer (numele acestuia se tot repetă legat de obiectivele din parc).

Fântâna Obeliscului, care închide aproape apoteotic diagonala principală și aleile care converg în acest punct din partea estică a parcului, place foarte mult. Desigur, nu se poate compara dimensional cu Fântâna lui Neptun, însă încântă mai mult prin concepție și detalii. Imaginea sugerată este a unui pârâiaș izvorând dintr-o grotă, într-o idilică zonă populată de zeități asociate apei. Există trei alimentari cu apă ale bazinului fântânii, cea principală sau centrală, din gura unei măști și două secundare, laterale, din vasele zeităților. Un zid arcuit, decorat cu o balustradă cu vaze impozante, protejează ansamblul de eventualele scurgeri și șuvoaie pluviale ce ar putea apărea pe panta dealului din spatele fântânii.
    Evident, elementul simbolic principal al ansamblului este obeliscul. Obeliscul de la Schonbrunn, trimițând spre simbolistica egipteană, nu este unul original. S-au gravat mai multe hieroglife și se clama la începuturi că acestea ar povesti istoria dinastiei de Habsburg, însă era o mică minciună, pentru că Champollion a descifrat scrierea hieroglifică abia în 1822. Simbolistica edificiului rămâne însă, ea fiind atent concepută. Obeliscul este sprijinit pe spatele a patru țestoase aurite, simbol al stabilității monarhiei și al unei guvernări ferme. Ca simbol cosmic egiptean, un obelisc este asociat cu soarele, reprezentat aici de globul auriu plasat în vârf. De fapt aceasta este și esența. Structura de tip obelisc simbolizează drumul razelor către pământ. Deasupra sferei solare se află un vultur, de asemenea aurit. El este simbolul monarhului, mediatorul între cer și pământ, elementul de legătură între voința divină și supușii pământeni. Doar împăratul (vulturul...) se poate apropia de globul solar. Fântâna Obeliscului exprimă năzuința Habsburgilor spre dominație absolută și eternă. De fapt, în majoritatea obiectivelor din parc, Maria Theresia (Teresia în exprimarea română obișnuită) a dorit să includă o idee referitoare la monarhie, la dinastia de Habsburg, sau la Austria, care să fie transmisă posterității.

Fântâna arată minunat noaptea, fiind prevazute multe surse de iluminare, probabil cu o cromatica extinsă. Puțini au însă ocazia și timpul de a vizita parcul de la Schonbrunn după lăsarea serii. Puțin mai la nord se găsește Fântâna Frumosului Izvor, în partea estică a Grande parterre (Marele Parter).
Grande parterre

Prima parte a imensei grădini, cea care pornea dinspre palat spre colina Glorietei, era și este plată și acoperea cea mai mare parte a suprafețelor amenajate. Ea se numea Grande parterre și părea, cu drept cuvânt că era o continuare a parterului palatului, fiind o extensie a interioarelor magnifice. Axa centrală a grădinilor vizibile era formată de o linie ce unea centrul palatului cu centrul Glorietei din depărtare. Grande parterre era împărțită în două părți  strict simetrice, despărțite de alei din pietriș. Totul era acoperit de ronduri de flori ce urmau modele de broderie. De ambele părți Grande parterre era mărginită de șiruri de arbuști cu coroanele fasonate cu măiestrie și aliniate militărește, străpunse din loc în loc de mici spații de trecere și de spații ascunse. În linie cu Marele Parter sunt 32 sculpturi, care reprezintă zeități și virtuți.
Grand Parterre este minunat la nivel de detaliu, însa este cu adevarat fabulos daca poate fi admirat si apreciat în integralitatea sa. Se poate face acest lucru de la ferestrele de la etaj din palat, în timpul turului interioarelor, sau - poate mai bine, de pe deal de la poalele sau de pe platforma Gloriettei.
Un obiectiv al imensei grădini este Sera de palmieri, cea mai voluminoasă seră din Europa, destinată colecției de plante exotice. Are linii arhitectonice puțin extrem orientale și se învecinează cu Casa deșert. In ultima se pot vedea mulțime de cactuși, dintre care unii gigantici. Fosta Casă Flutur, s-a redeschis sub numele de Casa Deşert (Wüstenhaus). Sunt prezentate segmente de habitat ale zonelor aride din Africa, Australia, Asia și America. Adăposteşte o colecţie unică de cactuşi, așa cum s-a mai amintit.
Grădina tiroleză

In partea de răsărit a parcului se poate vizita grădina tiroleză cu cabana ei originală. In 1874 o a doua cabană a fost construită pentru împărăteasa Sissi (Elisabeth).

Istorica casă a Ceasului Solar, construită în 1904, vis-a-vis de seră, a prins viaţă după  ce a fost închisă mulţi ani datorită renovărilor. 
Bazinele Naiadelor
Arhitecții au creat în parc simetric cu jumătățile dispuse față de axa centrală Palat - Glorietă, două spații deschise de tip stea, două intersecții. Practic în aceste zone converg simetric aleile din partea estică și, respectiv, vestică a parcului, ca niște raze ce pornesc de la un disc solar. In centrul fiecărei dintre aceste două zone de convergență se găsește câte un bazin, iar simetria se extinde până la identitatea temei abordate în ambele locuri. Se descoperă astfel aici lucrarea ce poartă numele de Bazinul Naiadelor. Ambele grupuri statuare din bazine sunt realizate de sculptorul austriac Beyer. Este vorba despre reprezentarea unei naiade aplecându-se asupra unei păsări de apă. Naiadele reprezintă în mitologie una dintre cele trei categorii principale de nimfe, și anume ființele asociate apelor dulci (izvoare, pârâiașe, râuri, lacuri). O naiadă era strâns legată de apa căreia îi era asociată și legenda spune ca dacă râul respectiv seca, atunci și naiada murea, dispărând odată cu el.

Grădina Zoologică 
Zoo de la Schönbrunn este cea mai veche grădină zoologică din lume şi a fost nominalizată deja de patru ori printre cele mai bune grădini zoologice din Europa. Ursuleţii Panda, puii de elefant, dar și multe alte animale rare sunt atracții pentru mai mult de două milioane de vizitatori anual.

In vara anului 1752 împăratul Francois de Loraine, soţul Mariei Teresia, și-a condus musafirii prima oară prin menajeria nou amenajată în grădina palatului Schönbrunn. De atunci există la Viena cea mai veche grădină zoologică a lumii.

Incă din 1906 a fost consemnat un eveniment senzaţional la Schönbrunn: pentru prima dată în lume s-a născut în captivitate, la Viena, un elefant african. In 2007 a urmat a doua premieră mondială: pentru prima oară a venit pe lume, într-o grădină zoologică, un pui de urs Panda prin reproducere naturală. Micuţul Panda din Schönbrunn s-a numit Fu Long. In august 2010 a venit pe lume al doilea pui de urs, iar în august 2013 a venit al treilea. Și elefanţii au pui din septembrie 2013. Numărul animalelor a crescut constant până în anul 1945, când cu ocazia bombardamentului Aliațior asupra Vienei, o parte din Gradină a fost distrusă și un număr mare de animale fiind ucise.

Grădina Zoologică de la Schönbrunn se numără astăzi printre cele mai moderne și bine amenajate grădini zoologice ale lumii. Habitatele animalelor sunt amenajate deosebit de generos și foarte apropiat de mediul natural. Aici trăiesc peste 390 de specii de animale și 4.000 de indivizi - de la tigrul siberian și hipopotam până la rinocer. Atracțiile principale sunt Pavilionul pădurii tropicale, parcela întinsă dedicată Americii de Sud și pavilionul denumit Urangerie, noul cămin al urangutanilor din Viena. In primăvara anului 2010 a fost inaugurat traseul tematic „Aventuri în natură". Incepând cu luna mai 2014, la Grădina Zoologică pot fi admiraţi din nou urşii polari. Noua construcţie "Zona Franz Josef" are o suprafaţă de 1.700 m² și oferă suficient spaţiu de joacă uriaşului alb. Pentru prima dată, urşii vor putea fi observaţi şi când fac scufundări. Grădina Zoologică se extinde în fiecare an cu construcţii noi spaţioase şi incinte pentru animale. Cu toate acestea, șarmul istoric al Grădinii Zoologice se păstrează.  Grădinile au fost dotate la sfârșitul sec.al 19-lea și cu o cușcă foarte înaltă pentru porumbei, cușcă care transmite tot caracteristici baroc și este acoperită cu tablă de cupru.

Muzeul Caleștilor adăpostește o foarte importanță colecție de calești de paradă, echipaje, echipamente, scaune ale conducătorilor și alte efecte din domeniu, din secolele 17, 18 și 19; caleștile Mariei-Louise, ale lui Napoleon, ale lui Franz Jseph și Elsabeth, phaetonul regelui Romei, valtrapuri și harnașamente somptuoase, luxoasa caleașcă de încoronare a împăratului Francois de Loraine, soțul Mariei Teresia, aurit și și ornat cu picturi, tras de opt cai albi.
Exponatele, multe la număr și absolut impresionante, au ajuns aici în 1922, când cea mai mare parte a inventarului fostelor grajduri imperiale de la Hofburg a fost transferată la Schonbrunn. Se pot descoperi calești, trăsuri decorate fabulos, ornamente pentru cai și conducătorii lor - totul aranjat cronologic, pe categorii, etichetat și explicat în detaliu. E greu de spus care ar fi piesele de rezistență din colecție. Cu siguranță vor atrage atenția caleștile folosite pentru ceremoniile de încoronare ori pentru nunțile imperiale. Sau poate cele destinate infanților, celor mai mici altețe imperiale. 
Labirint

Coborând de la Gloriette spre zona centrală a parcului, pentru o apropiere de latura sa vestică se intră într-o zonă mult iubită de copii la Schonbrunn, în "Irrgarten & Labyrinth", cum spun austriecii. Structurile de tip labirint, create din arbuști decorativi, au început sa fie la mare modă în Europa Apuseană din sec.al 16-lea, ori poate chiar mai devreme. In epoca respectivă, aproape fiecare palat, castel, sau reședință nobiliară, unde exista o preocupare pentru grădini, dispunea și de o zonă amenajată în acest mod, oricât de mică sau simbolică ar fi fost. Nici resedința imperială de vară austriacă nu putea face excepție de la această regulă.

La Schonbrunn, zona de labirint a fost amenajată între anii 1698-1740 și avea o complexitate ridicată, cuprinzând patru arii distincte, în jurul unui pavilion central situat la o înălțime suficientă pentru a putea aprecia ansamblul. Interesul pentru labirint a scăzut treptat, ori poate întreținerea sa era tot mai dificilă, astfel că structura a fost în cele din urmă abandonată și eliminată din complex în 1892. Abia în 1998 a fost recreată zona Labirintului, pe o arie inițială de 1.715 mp, cu o modernă platformă de vizionare. In mare măsură, configurația noului labirint a fost concepută pe baza schițelor structurii originale.

Reamenajarea s-a realizat cu mare inspirație, atât prin gruparea mai multor tipuri diferite de zone de labirint (există astfel Labirintul cel Mare, cu pereți de peste 2,10 metri, dar și zone pentru copii, cu vegetația până la 1,50 metri), dar mai ales prin diversificare, prin alipirea în acest sector a unei zone destinate celor mici, dornici de joacă. Sectorul respectiv, denumit Labyrinthikon, a fost proiectat pe baza conceptului de descoperire prin joc și se adresează tuturor, nu numai generației celei mai tinere.

Parcul de la Schonbrunn este imens și are multe obiective interesante. Funcție de timpul disponibil, ele pot fi sau nu atinse. De exemplu, trebuie ajuns în partea de est la Mica Glorietă, la izvorașul "Schoner Brunnen" sau la piscina publică, la băile de la Schonbrunn. Tot așa, există destule repere din partea de vest care ar trebui atinse. Toate cele din urmă  prezintă mai puțin interes. In Viena sunt infinit mai multe obiective mai interesante. Toate sunt, însă, taxate abundent. 

Ultimile date despre acest domeniu imperial și despre alte monumente, muzee, sau obiective le-am cules și adăugat în multe ale excursii făcute la Viena.


Grădinile Schonbrunn - Grande parterre
Grădinile Schonbrunn - Fântâna lui Neptun

Gădinile Schonbrunn - Serele Palmenhaus

Schonbrunn - spectacol în Grande Parterre

Grădinile Schonbrun - Complexul Ruinelor romane

Grădinile Schonbrunn - Complexul Ruinelor romane

Grădinile Schonbrun - Fântâna Obelisc

Grădinile Schonbrunn - Grădina privată

Grădinile Schonbrunn - Casa deșertului

Grădinile Schonbrunn - vedere spre palat

Grădinile Schonbrunn- vedere spre Grande parterre și Palat

Grădinile Schonbrunn - alee

Grădinile Schonbrunn - vedere spre Glorietă de pe Grande parterre

Grădinile Schonbrunn - alee cu statui

Grădinile Schonbrunn - Grădina Prințului moștenitor văzută din palat

Grădinile Schonbrunn - Kaiser pavillon

Grădinile Schonbrunn - Labirint

Grădinile Schonbrunn - alee boltită

Grădinile  Schonbrun - Muzeul caleștilor

Grădinile Schonbrunn - Muzeul caleștilor

Grădinile Schonbrunn cu Glorieta - vedere centrală dinspre Palat

Fântâna lui Neptun - vedere laterală

Shone Brunnrn - Grădinile Schonbrun

Schone Brunnen - Grădinile Schonbrunn

Schone Brunnen - cabina de protecție

Frumoasa fântână din fata Palatului Schönbrunn stă mărturie 
privind iubirea vienezilor pentru frumusețe.

Grădinile Schönbrun - Artemisia

Grădinile Schönbrunn - Kalliope

Grădinile Schonbrunn - Brutus și Lucretia

Grădinile Schonbrunn - Ceres și Bacchus

Grădinile Schonbrunn - Zbor la Troia

Grădinile Schonbrunn - Angerona

Grădinile Schonbrunn - Jason

Grădinile Schonbrunn - Aspasia

Grădinile Schonbrunn - Omphale

Grădinile Schonbrunn - Nimfa Flora

Grădinile schonbrunn - Bacchantin

Grădinile Schonbrunn - Apollo (?)

Grădinile Schonbrunn - Hygieia


Grădinile Schonbrunn - Vestală

Grădinile Schonbrunn - Paris

Grădinile Schonbrunn - Hannibal

Grădinile Schonbrunn - Meleager

Grădinile Schonbrunn - Mercur

Grădinile Schonbrunn - Preoteasă

Grădinile Schonbrunn - Sybilă

Grădinile Schonbrunn - Aeskulap

Grădinile Schonbrunn - Preoteasă a lui Ceres

Grădinile Schonbrunn - Preoteasă a lui Ceres

Grădinile Schonbrunn - Hercules

Grădinile Schonbrunn - Perseu

Grădinile Schonbrunn - Fabius Maximus Cuntactor

Grădinile Schonbrunn - Flora

Grădinile Schonbrunn - Răpirea Helenei

Grădinile Schonbrunn - Janus și Bellona

Grădinile Schonbrunn - Marte și Minerva

Grădinile Schonbrunn - Amphion
a
Grădinile Schonbrunn - Mucius Scaevola

Fântână cu bazin apropiată palatului

Statuie într-o fântână di parcul Schonbrunn

Statuie dintr-o fântână din parcul Schonbrunn

Statuie dintr-o fântână din parcul Schonbrunn.