VIENA - MICHAELERKIRCHE - BISERICA SFÂNTUL MIHAIL

Biserica Sfântul Mihail

Michaelerkirche din Viena este una dintre cele mai vechi biserici ale orașului și, de asemenea, este una dintre puținele clădiri în stil romanic păstrate. Dedicată Arhanghelului Mihail, biserica este situată în Michaelerplatz, vizavi de Poarta Sfântul. Mihail a Palatului (Mihaelertor) Hofburg. Biserica Sfântul Mihail a fost folosită ca biserică parohială a Curții Imperiale, fiind numită Zum Heiligen Michael. Numele acestei biserici a dat pe cel al pieței și intrării din această parte a palatului Hofburg și a porții sale, numită Mihaelertor.
Biserica este o construcție discretă la exterior. O fațadă albă și un turnuleț zvelt, nu spun prea multe pentru a îndemna turiștii neaparat să pășească în interior. Fațada însăși îndemnă să se creadă că este vorba o  biserică nu foarte veche. Doar o privire mai atentă asupra grupului statuar de la intrare ar putea să sugereze că interiorul poate oferi surprize dintre cele mai plăcute. Și, în fapt, chiar așa este. Michaelerkirche este un giuvaer al arhitecturii de factură religioasă din Viena. 

Aceasta biserică este un exemplu de mix de stiluri arhitectonice, purtând amprenta unor curente diferite, însă rezultatul este, în acest caz, unul fericit. Nucleul bisericii păstrează un miez de factură romanică, destul de greu recognoscibil datorită abundentei de elemente cu caracter gotic. Turnul, nava, bolțile, arcadele sunt în stil gotic și la o prima vedere asupra interiorului, cam aceasta ar fi o descriere sumară. Insă simplitatea și severitatea stilului gotic se completează neașteptat cu elemente baroce efervescente. Nu este un interior baroc, doar pasaje baroce într-o compoziție gotică, dacă se poate spune așa. Dar aceste pasaje apar în puncte esențiale (cum ar fi altarul principal) și asta dă o nota cu totul specială ansamblului.

In lunga sa istorie, care acoperă opt secole, biserica a încorporat un ansamblu de stiluri arhitectonice. Biserica este o clădire romanică, cu elemente gotice, ce datează din perioada 1220-1240, după un singur document. Acel document indică anul 1221 ca an de fondare al bisericii, dar acesta este cel mai probabil un fals din sec.al 14-lea. De-a lungul timpului, a suportat multe modificări, care au dus la aspectul său actual, neschimbat din 1792.

Interiorul bisericii este format dintr-un naos și două nave laterale care au păstrat vechea structură gotică. Capelele laterale au fost adăugate mai târziu.

Edificiul oferă impresia unei clădiri tridimensionale solide, datorate înălțimii lui reduse. Absida poligonală a fost înlocuită în sec.al 14-lea (1327-1340) cu un altar în stil gotic timpuriu. Capelele atașate altarului central și celui nordic au fost reamenajate în stil baroc. Basoreliefurile din stuc din capela altarului central au fost executate de către Karl Georg Merville (1782).

Altarul principal a fost proiectat în 1782 de către Jean-Baptiste d'Avrange. El este decorat cu o sculptură monumentală din alabastru în stil rococo cu tema "Căderea îngerilor" (1782), executată de sculptorul italian Lorenzo Mattielli (cunoscut și pentru sculpturile sale din Palatul Kinsky și de la Hofburg). Aceasta reprezintă o rupere a norilor pe unde cad îngeri și heruvimi de la tavan spre altar. A fost ultima lucrare majoră în stil baroc realizată la Viena. Piesa centrală a altarului principal îl constituie "Maria Candida", o icoană bizantină a Fecioarei Maria, aparținând Școlii cretane de iconografie și numită după fosta capitală Kandia (acum Heraklion), prezentată ca fiind transportată de doi arhangheli.

Piesa centrală a altarului din capela nordică este "Adorația Pruncului", realizată de Franz Anton Maulbertsch (1754-1755).

Capela de sud, Nikolauskapelle, a rămas neschimbată și își păstrează aspectul său medieval. Ferestrele gotice datează din sec.al 13-lea. Ea conține sculpturi gotice din piatră sub un baldachin (Sf. Ecaterina și Sf. Nicolae) (1350), precum și un crucifix din lemn realizat de Hans Schlais (1510-1520). Această capelă a fost ctitorită de un bucătar al ducelui Babenberg.

Frescele redescoperite recent ce datează de la începutul sec.al 15-lea dovedesc calitatea înaltă a artei picturii din Viena acelor vremuri. In nișa baptisteriului se află statuia din lemn "Omul amărăciunilor" (1430).

Orga aurită (1714) realizată de Johann David Sieber este cea mai mare orgă în stil baroc din Viena. La ea a cântat o dată tânărul Joseph Haydn (pe atunci în vârstă de 17 ani) în 1749. Requiemul lui Mozart a fost interpretat pentru prima dată în această biserică, la o slujbă religioasă memorială oficiată pentru compozitor la 10 decembrie 1791. Deoarece Mozart nu-și finalizase opera la data decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat".

Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află un grup de îngeri înaripați și cu Sf. Mihail ucigându-l pe Lucifer (1725). Aceste figuri sculpturale au fost executate de sculptorul italian Lorenzo Mattielli, care a sculptat, de asemenea, statuile gigantice ale lui Hercule de la intrarea în Hofburg, chiar vizavi de biserică. Turnul clopotniță de formă poligonală, construit în sec.al 16-lea în stil gotic, a devenit unul din simbolurile din Innere Stadt.

Biserica Sfântul Mihail este renumită pentru Michaelergruft, o criptă încăpătoare situată sub biserică. Doar nobili și cetățeni bogați au fost îngropați în criptă, familiile bogate având posibilitatea de a achiziționa propriile criptele de familie. Veniturile obținute din aceste vânzări au fost folosite pentru a menține cripta. Aristocrații puteau ajunge în criptele lor de familie prin dale de marmură marcate cu blazoanele lor aflate în podeaua bisericii. Sicriul unui membru decedat al familiei putea fi apoi coborât direct în criptă prin aceste dale de marmură.

Din cauza condițiilor climatice speciale și a temperaturii constante din criptă, mai mult de 4000 de cadavre au fost bine conservate. Sute de cadavre mumificate, unele având încă podoabe sau peruci, sunt prezentate, unele în sicrie deschise, împodobite cu flori sau cranii, altele decorate cu picturi baroce sau cu simboluri ale vanității. Cel mai renumit dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. In anul 1945, soldații americani au deschis cu forța cripta bisericii ferecată in ultimii 150 de ani. Au descoperit ramașițele mumificate ale unor foști enoriași, podoabele, hainele și încalțămintea lor păstrate într-o perfecta stare.