VIENA - RINGSTRASSE

Ringstrasse

Ringstrasse este o arteră largă, pitorească, vegetală și circulară ce încadrează nucleul cel mai vechi medieval al Vienei. In plus, este una dintre principalele sale artere de circulație către care converg multe altele. Artera pornește dintr-un punct al Canalului Dunării, în aval de centrul orașului și urmează un traseu mai lung decât un semicerc până întâlnește din nou Canala Dunărea într-un punct din amonte de centrul orașului. Strada a fost construită pentru a înlocui zidurile orașului, care au fost construite în timpul secolului al XIII-lea și consolidate ca urmare a primului asediu turcesc din 1529. Străvechea cetate, construită de Leopold Gloriosul din casa de Babenberg avea ziduri solide șase porți fortificate și nouă turnuri.

Până la jumătatea sec.al 19-lea în jurul Vienei crescuseră o serie de așezări satelit, care aveau rol important economic pentru capitală. S-a simțit nevoia ca acele anexe să fie încorporate orașului. In aceste condiții zidurile orașului au devenit un impediment supărător pentru trafic. In plus vechile ziduri nu își mai găseau utilitatea militară.Majoritatea orașelor mari europene trecuseră la demolarea zidurilor vechi de care erau înconjurate și deveniseră vetuste. La mijlocul sec.al 19-lea, Viena era încă înconjurată de ziduri mari de apărare, fortificate cu bastioane și povârniș. 
In 1857, împăratul Franz Joseph I al Austriei a promulgat decretul "Este voia Mea" (Es ist Mein Wille), dispunând demolarea zidurilor orașului și crearea unui bulevard. Proiectul său a fost ambițios, în dorința de a crea un oraș modern asemănător cu Parisul și Berlinul. Decizia împăratului a declanșat un proiect de dimensiuni epice. In decretul său, el a stabilit dimensiunea exactă a bulevardului, precum și pozițiile geografice și funcționalitățile noilor clădiri de interes statal. A trebuit să se facă o concesie conducerii militare și aceasta a fost proiectarea unei artere deosebit de late pentru acele timpuri. Artera trebuia să permită manevre și defilări militare. De aceea viitorul bulevard Ringstrasse a fost delimitat la începuturi de barăci. Dar Ringstrasse și clădirile planificate au fost destinate să fie un exemplu pentru grandoarea și gloria Imperiului Habsburgic. Prin asemănare practică, construirea la Paris a unui bulevard central de către împăratul Napoleon al III-lea al Franței a demonstrat deja că extinderea dimensiunii străzilor a făcut efectiv imposibilă ridicarea baricadelor revoluționare. 

In următorii ani, au fost ridicate un număr mare de clădiri opulente publice și private. Atât nobilimea, cât și plutocrația, s-au grăbit să construiască vile arătoase de-a lungul arterei foarte largi. Una dintre primele clădiri a fost Heinrichshof, deținută de producătorul de bere Heinrich Drasche, care era situată vizavi de Operă până în 1945. Distrusă de bombardamente, clădirea a fost înlocuită de un bloc modern pentru anii 1950, dar care dovedește resursele restrânse de după război.
Oficial terminarea arterei Ringstrasse s-a încheiat în 1880, așa că într-un interval foarte scurt, în numai douăzeci și cinci de ani, o zonă pustie a fost transformată într-un bulevard magnific căptușit cu clădiri monumentale.

O simplă informație se referă faptul că, mai târziu, Sigmund Freud obișnuia să se plimbe zilnic pe Ringul vienez.

Cele mai multe clădiri datează de dinainte de 1870. Cele mai notabile dintre acestea sunt următoarele:

- K.u.K. Hofoper (astăzi Opera de Stat din Viena), proiectată în stil neo-romantic de August Sicard von Sicardsburg și Eduard van der Nüll,

- Akademie der bildenden Künste (Academia de Arte Frumoase),

- Justizpalast (astăzi Ministerul Federal al Justiției),

- Parlamentul austriac, proiectat în stil neo-attic (o trimitere la democrația Atenei antice) de Theophil Freiherr von Hansen,

- Rathaus (Primăria), proiectată în stil gotic-flamand de Friedrich Schmidt,

- K.u.K. Hofburgtheater (astăzi Burgtheater) proiectată de Karl Freiherr von Hasenauer,

- Universitatea, în stil neo-renascentist (o trimitere la începuturile sistemului universitar din nordul Italiei), proiectată de Heinrich Freiherr von Ferstel.

- Votivkirche, proiectată în stil neo-gotic (o trimitere la catedralele gotice din Franța) de Heinrich Freiherr von Ferstel,

- Börse (Bursa),

- Ringturm, în stilul modern al anilor 1950,

- Observatorul Urania,

- Kriegsministerium (ulterior Regierungsgebäude), proiectată în stil neo-baroc de Ludwig Baumann, ulterior clădire guvernamentală cu patru ministere.

- Postsparkasse (Casa poștală de economii), proiectată în stil modernist de Otto Wagner,

- Museum für Angewandte Kunst (Muzeul de Arrul Aplicate), proiectat în stil neo-renascentist de Heinrich Freiherr von Ferstel,

- Palatul Württemberg (astăzi Hotelul Imperial),

- Ringstrassengalerien, cunoscută și sub numele de Korso, în stilul modern al anilor 1990 

- Palatul Schey von Koromla,

- Palatul Ephrussi.
- Hofburg

Singura clădire cu destinație religioasă este Votivkirche, care a fost construită după ce împăratul Franz Joseph a fost salvat în 1853 dintr-o tentativă de asasinat.
Stilul în care au fost ridicate aceste edificii a intrat în istorie drept stilul "Ringstrasse" (o formă de manifestare a historismului). Pluralismul stilurilor este caracteristic. Au fost imitate numeroase forme arhitectonice ale epocilor apuse. Cu timpul s-au adăugat și alte edificii impresionante.

Palatul Hofburg a fost prelungit cu o anexă, Neue Hofburg (Noul Hofburg), care adăpostește astăzi Muzeul de Etnologie, Muzeul Efes, Muzeul de armuri, Muzeul de instrumente muzicale și o parte din Biblioteca Națională a Austriei. Pe partea cealaltă a străzii, se-au ridicat minunate și luxoase edificii pentru Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istorie a Artei) și Naturhistorisches Museum (Muzeul de Istorie Naturală), care au fost construite pentru colecțiile imperiale. Inițial ar fi trebuit să fie construită o aripă a palatului, situată paralel și vis-a-vsi de Neue Hofburg, care ar fi fost învecinată Muzeului de Istorie Naturală și Maria-Theresien-Platz. Spașiul dintre cele două aripi ale noului palat ar fi devenit Kaiserforum (Forumul Impăratului). Noua aripă ar fi trebuit ridicată pe actualul Heldenplatz. Cu toate acestea, acest plan a fost amânat din lipsă de fonduri.

Construcția Noului Hofburg s-a încheiat abia în anul 1913 odată cu finalizarea clădirii Kriegsministerium (Ministerul de Război). La acea vreme, Ringstrassenstil era deja oarecum depășit, după cum se observă din clădirea Postsparkassengebäude proiectată de Otto Wagner pe partea de vizavi de clădirea ministerului, care a fost construită în același timp.

Ringstrasse a fost generos planificată, cu zone verzi și copaci, cele mai cunoscute parcuri fiind Stadtpark cu Kursalon, Burggarten, Volksgarten și Rathauspark, precum și un număr de piețe cum ar fi Schwarzenbergplatz, Schillerplatz, Maria-Theresien-Platz și Heldenplatz. De-a lungul Ringstrasse se află nenumărate statui și monumente ca de exemplu statuile lui Goethe, Schiller, monumentul amplu al împărătesei Maria Theresia (Teresia), statuile prințului Eugeniu de Savoia și a Arhiducelui Carol de Austria, statuile fondatorilor Primei Republici Austriece, a zeiței Athena (în fața Parlamentului), monumentul dedicat lui Andreas von Liebenberg (vis-a-vis de Universitate), al contelui Radetzky, Georg Coch, Johann Strauss și foarte multe altele.

Cea mai mare catastrofă de pe Ringstrasse a fost incendiul de la Ringtheater, din 1881, în care au murit câteva sute de oameni. Clădirea a fost ulterior demolată și înlocuită cu Sühnhof, care a fost construit în memoria celor peste 300 de victime, și s-a inaugurat de împăratul Franz Joseph. Ea a fost distrusă în timpul bombardamentelor Vienei din 1945. Astăzi se află acolo sediul poliției municipale.

Alte clădiri care au fost distruse, sau grav avariate, în timpul celui de al Doilea Război Mondial au fost Opera, clădirea de vis-a-vis, Heinrichshof, care a fost înlocuită în anii 1950 cu Kärtnerhof. Observatorul Urania, Kriegsministerium și clădirea Parlamentului au fost puternic avariate, iar Burgtheater a ars. Celebrul Hotel Metropol, care a fost situat pe Franz-Joseph-Kai, a fost complet distrus și înlocuit cu un monument pentru victimele nazismului.

Anual, în ziua de 26 octombrie, ziua națională a Austriei traficul pe Ringstrasse este anulat pentru defășurarea paradei militare. In acea zi Ringstrasse devine arteră pietonală.
Pe lungimea sa de cinci kilometri bulevardul circular este împărțit în tronsoane cu nume diferite: Schottenring, Dr. Karl Rennerring și Dr. Karl Luegerring, Burgring, Opernring, Kärntner Ring, Schubertring și Parkring, Stubenring.