VIENA - UNIVERSITATEA

Universitatea din Viena

In partea de apus a marelui parc al Primăriei urmează clădirea impozantă a Universității din Viena, clădire masivă și largă ce are pe centru o turlă în formă de trunchi de piramidă cu laturi curbate. Clădirea este aliniată pe latura de sud a Ring-ului și are o intrare centrală pe mijloc, cu trei arcade înalte ce protejează un portic avansat puțin spre trotuar și la care se ajunge pe calea a două rampe prelungi și curbate sau pe trepte centrale. Deasupra, la etaj, peste portic se află o loggie ce urmează același desen cu trei arcade, încheiată cu un fronton triunghiular plat cu basoreliefuri. Intrarea, loggia și turla formează structura centrală a clădirii și partea ei ornamentală cea mai importantă. Aripile clădirii sunt decorate de acoperișuri cu câte două domuri mici spre părțile terminale și cu balustrade scunde pe care se înalță un țir des de statui. Zidăria de sub cele patru domuri mici este și ea avansată ca și cea de la intrarea centrală, nu mult, dar și ornamentată. Clădirea are trei nivele, un demisol și două etaje. Etajul al doilea este ornamentat de ferestre înalte și rotunjite în partea superioară. In ansamblu, clădirea Univesității este monumentală, dar nu excesiv de ornamentată la fațadă. Dincolo de corpul de la stradă se întinde o curte dreptunghiulară generoasă. Clădirea are un amestec de stil baroc cu ceva elemente clasice.
In holul de la intrarea centrală este așezat un cap sculptural, care prezintă, pe un soclu alb, un profil de tânăr întins pe spate, jumătate secționat, puțin înclinat spre înainte și executat dintr-o rocă vișinie. Probabil că acea sculptură dorește să reprezinte privirea tineretului spre viitor și înălțimi. Ceea ce surprinde, însă, pe un vizitator român este faptul că acel profil se aseamănă perfect cu cel al lui Mihail Eminescu în tinerețe când purta un păr ceva mai lung.

Universitatea din Viena a fost înființată în urmă cu mai mult de 650 de ani și la început s-a luptat cu diverse dificultăți, provocate de papă și de moartea timpurie a ducelui Rudolf al IV-lea, fondatorul instituției. . In ordinea vechimii este a doua universitate din spațiul Sfântului Imperiu Roman, după Universitatea Carolină din Praga, fondată în 1348 de împăratul Carol al IV-lea din dinastia de Luxemburg.

Abia 20 de ani mai târziu, după Marea Schismă și despărțirea bisericilor a luat avânt dezvoltarea universității și au început să vină la Viena atât profesori, cât și studenți din alte orașe.

Înființarea acestei şcoli superioare la Viena a fost considerată un obiect de prestigiu în timpurile de atunci, deoarece doar împărații și regii aveau dreptul de a pune bazele unei instituții superioare. Intemeierea universităţii a fost semnată în data de 12 martie 1365 de arhiducele Rudolf al IV-lea şi de fraţii săi, Albrecht al III-lea şi Leopold al III-lea, toţi trei descendenţi din dinastia de Habsburg.

Vindobona a fost numele antic roman al Vienei, nume care provine de la lagărul militar de apărare roman așezat exact în centrul vechi al orașului actual, cu urme descoperite în Michaelerplz.

Exemplul a fost luat pe de-o parte de la Universitatea din Praga, înființată de socrul lui Rudolf, Karl al IV-lea, în 1348 și pe de altă parte de la Universitatea din Paris, Sorbona, al cărui rector și  întemeietor s-a și mutat la Viena.

Ca și Sorbona, Universitatea din Viena a fost împărțită în patru facultăți, Teologie, Drept, Medicină și Arte Libere (Facultatea artiștilor care era gândită ca o facultate de pregătire pentru celelalte 3 facultăți), care mai târziu a devenit Facultatea de Filozofie.

Refuzul recunoașterii unei Facultăți teologice de Papa Urban al V-lea, în iunie 1365, a fost o mare lovitură pentru Universitatea din Viena.

Puţin mai târziu, în 27 iulie 1365, Rudolf moare și o dată cu el și planurile acestuia ca întregul areal între Burg și Schottenstift să fie cesionat și să fie despărțit prin ziduri de restul Vienei. După moartea lui, urmașii acestuia, Albrecht al III-lea și Leopold al III-lea nu s-au mai simțit responsabili să finanţeze universitatea și funcționarea ei a fost finanțată de orașul Viena, dar ceva mai restrâns.

Salvarea a venit de la despărțirea bisericilor în 1378, când mulţi profesori și studenţi au fost alungați din Universitățile lor si au venit la Viena. Aceasta l-a convins pe Albrecht să folosească șansa ivită pentru Universitatea din Viena.

După ce și noul papă Urban al VI-lea a aprobat deschiderea Facultăţii de Teologie, ducele a băgat mâna adânc în buzunar și a donat banii pentru construirea unui complex de clădiri vis a vis de mănăstirea Dominicană, astăzi, Postgasse, pentru plasarea unui colegiu (Collegium ducale), una dintre corporațiile Universității, formată din 12 magistrați ai Facultății de Artă și 2 doctori în teologie.

In anii care au urmat, respectiv în deceniile următoare, datorită numărului în creștere de studenți a mai urmat o casă a juriștilor (“Juristenhaus”) în Schulerstrasse în 1385) și o casă a doctorilor (“Haus der Ärzte”), în 1419, pe actuala Weihburggasse.

Universitatea s-a bucurat de o mulțime de privilegii și de drepturi speciale. A fost independentă și de sine stătătoare vis a vis de instanţele bisericești sau orășenești. Aparținătorii ei erau scutiți de taxe sau de satisfacerea serviciului militar.

Toți cei înscriși în foaia matricolă a universității se subordonau jurisdicției rectorului și senatului format de decani precum și comitetelor de conducere a națiunilor academiei (Austria, Ungaria, Saxonia și regiunea Rinului).

Avântul a luat sfârșit în sec. al XVI-lea o dată cu începerea reformării bisericii, când universitatea a fost considerată ca instituție papală și mai apoi la ocupația turcă din 1529. Epidemiile și incendiul din 1525 precum și concurenţa crescută a celorlalte universități i-au adus mari pierderi.

Numărul studenților din Evul Mediu poate să fie doar estimat. In jurul anului 1400, anual, studiau cam 300 de studenți în Viena. In anul Revoluției de la 1848 erau deja 1800.  In 1980, studiau 40.000 de persoane, iar în anul 2015, 92.000.

Marea împărăteasă a Austriei, Maria Teresia, care a domnit între 1740-1780, a reformat sistemul universitar.

In primul rând, ea a scos afară Ordinul Iezuit, care de 150 de ani, avea o poziție dominată în Universitate. Maria Terezia a avut viziuni clare a ceea ce trebuia să însemne Universitatea.

Ea a adus în prim plan formarea profesională a medicilor și a funcționarilor publici și întregul corp de profesori și examinatori a trebuit să se subordoneze unui control sever din partea statului.

Arhitectul clădirii principale, care se afla pe Ring, a fost Heinrich von Fersel (1883). Pe culoarele ei au trecut și Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi și Ioan Slavici. Alți absolvenți români celebri au fost Lucian Blaga, Sextil Pușcariu și Alexandru Vaida Voievad..

In anul jubiliar 2015, Universitatea din Viena și-a deschis porțile pentru a prezenta tuturor celor interesați varietatea studiilor, a cercetării, pentru a privi în trecut și mai ales în viitor.

Pe lângă  conferințe, simpozioane, expoziții, concerte și festivități de tot felul mai sunt programate și evenimente dedicate istoriei universității și modernizării ei în sec.al 20-lea, a faptului că, timp de 530 de ani, femeilor le-a fost interzis studiul. Prima femeie a promovat medicina abia în anul 1897.

Primelor femei care au început să studieze, colegii le puneau pe locurile lor în sălile de studiu gheme de lână cu ace de tricotat înfipte în ele ca să le amintească care este adevărata lor atribuție.

Astăzi, Universitatea din Viena are 15 facultăți, 40 de centre și mai mult de 40 de biblioteci de specialitate, un observator astronomic, o grădină botanică.

In anul 2014, 12.000 de studenți au primit o diplomă de absolvire.

Universitatea din Viena are, în total, 92.000 de studenți și 9.500 de angajați, din care 6.900 de cercetători, fiind cea mai mare şcoală superioară din Austria și din ținuturile de limba germană. Inființată în 1365, ea este și cea mai veche universitate de limba germană.

In anul 2002, printr-o lege universitară, Facultatea de medicină a fost desprinsă de Universitate și a fost transformată, din 2004, în universitate de  sine stătătoare – Universitatea de medicină Viena (Medizinische Universität Wien).

Cu toate acestea, la ora actuală, Universitatea oferă 187 de specialităţi de studiu.

In mod curent, clădirea universității de pe Universitätsring 1 este denumită ca “Universitate principală” (Hauptuni) spre deosebire de celelalte locații în care sunt amplasate facultățile de specialitate cu clădiri mai mici. Organizatoric și juridic nu se face însă nicio diferență între facultăți.
Vis-a-vis de Universitate, dincolo de Ringstrasse se află o mică piațetă care are în centru monumentul Liebenberg (Liebenberg Denkmal) și pe o înălțime, mai în spate Casa Pasqualati în care a locuit un timp Beethoven. Liebenberg a fost primarul Vienei între 1680-1683 pe timpul marelui asediu al turcilor otomani. Monumentul său are forma unui obelisc cu un înger aurit în vârf. In spatele Casei Pasqualati se află o casă cochetă și veche numită popular "Casa cu trei fete" (Dreimäderlhaus).