Vladimir Rosulescu - Geografie: VIENA - PARLAMENTUL

Parlamentul austriac

Clădirea Parlamentului austriac (Parlamentsgebäude), (Österreichisches Parlament sau "Hohes Haus") este sediul celor două camere ale Parlamentului Austriei. Clădirea sa se află în imediata apropiere de Palatul de Justiție (Justizpalast) și a Palatului Hofburg, pe partea opusă a Ring-ului, la o distanță mai mare. In partea stângă a clădirii Parlamentului (privind de pe Ring) se află o grădină cu plan triunghiular care o desparte de Palatul de Justiție, grădină numită Grete-Rehor Park. Exact vis-a-vis de Clădirea Parlamentului se întinde vasta și odihnitoarea grădină Volksgarten.
Clădirea de un alb strălucitor a Parlamentului a fost construită de Theophil Hansen. Acesta s-a inspirat din arhitectura greacă în timpul unei lungi șederi la Atena, care i-a devenit familiară pentru a proiecta această imensă clădire neoclasică la Viena, cunoscută și sub numele de Palatul Epstein. Arhitectura neoclasică este o referire evidentă la Grecia antică, leagănul democrației.

Clădirea a fost construită pe Ringstrasse în perioada 1874-1883 pentru a găzdui ședințele Reichsrat-ului, Parlamentul (Consiliul) imperial compus din reprezentanți ai diferitelor țări aflate sub suveranitatea Habsburgilor, partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar. La acea dată Reichstrat-ul era format din două săli de adunare, Camera inferioară a deputaților (Abgeordnetenhaus) și Camera superioară a nobililor (Herrenhaus).

Comisia însărcinată să studieze modul de realizare a clădirii a decis ca, pentru a sugera ideea de democrație, exteriorul clădirii să fie realizat în stilulul antic grecesc. Pentru a sugera ideea de "leagăn al democrației", Hansen a ales drept model cladirea Zappeion din Atena. La 4 decembrie 1883 s-a ținut prima ședință parlamentară. După terminarea construcției clădirii Consiliului Imperial (Reichstrat), arhitectul Hansen a fost înnobilat de împăratul Franz Joseph cu titlul de Freiherr (Baron)

Consiliul Imperial (Reichstrat) a continuat să funcționeze până la sfârșitul imperiului Austro-Ungar, în anul 1918, când clădirea a fost ocupată de demonstranți. In aceasta clădire s-a proclamat in mod oficial Prima Republică. Clădirea a fost redenumită "Parlament", cu un nou Consiliu Național (Nationalrat) și un Consiliu Federal (Bundesrat).

Ornamentată cu efigii ale istoricilor antici, o dublă rampă largă este încadrată de Dresorii de cai, sculptați în bronz de Josef Lax, în 1901. Rampa dublă cu brațe de formă ovală urcă din ambele părți ale fațadei și conduce la porticul de intrare înălțat mult față de bulevard, sprijinit pe opt coloane corintice. Cele opt statui de pe balustrade prezintă istorici din antichitate: patru istorici greci sunt așezați pe rampa din stânga și patru istorici romani de pe rampa din dreapta. Imobilul este decorat pe toate laturile cu mai multe statui și frize (împreună mai mult de o sută).

Frontonul fațadei este decorat cu reprezentări sculpturale ale regiunilor istorice ale imperiului austriac și pe împăratul Franz Joseph, care acordă supușilor săi o constituție.. Cele două monumente ale Victoriilor înaripate conduc cvadrige de luptă. Cvadrigile sunt care de luptă folosite în războaie şi în paradele militare trase de patru cai. Ele simbolizează triumful nu războiul.

Incepând din 1902 în fața clădirii Parlamentului a fost construită o fântână impresionantă, numită Athenenbrunnen, proiectată de Karl Knudmann, Josef Tautenhayn și Hugo Haerdtl.

Mai jos de statuia dominantă a zeiței sunt așezate două statui feminine care reprezintă puterile legislativă și executivă.
Fântâna are reprezentări simbolice ale principalelor patru râuri ale Austriei, între care și Dunărea, pe malurile căreia a înflorit Viena și Inn-ul în partea din față, iar Elba și Vltava în partea din spate. Statuia zeiței este ridicată pe o coloană scurtă canelată de factură corintică, la poalele căreia se află sculpturi mari și ornamentale, ce reprezintă puterile legislativă și executivă, precum și cele patru mari râuri ale imperiului, dar și o serie de amorași, sau îngeri.
La 11 noiembrie 1918, după destrămarea Austro-Ungariei de către învingătorii din Primul Război Mondial, deputații au proclamat în această clădire înființarea Republik Deutsch-Österreich (Republica Austria Germană). Aceasta și-a schimbat numele în 1919 în cea de Republik Österreich (Republica

Austria

In timpul celui de Doilea Război Mondial, jumătate din clădirea Parlamentului a fost complet distrusă. Reconstrucția a fost finalizată în iunie 1956, dar restaurarea unor lucrări de artă deteriorate a început abia în anii 1990.

Astăzi Parlamentul Austriei este o instituția bicamerală, organ legislativ, compusă din Consiliul National (Nationalrat), cu 183 de membri care sunt aleși direct în alegerile generale, pentru un mandat de 5 ani și Consiliul Federal (Bundesrat), cu 62 de membri aleși indirect prin intermediul dietelor statelor federale.

Numărul membrilor Consiliului Federal este variabil, mandatul delegaților variază de la un land la altul, iar reprezentanții sunt aleși pe landurile federale.

Istoria modernă a Austriei s-a confundat multă vreme cu aceea a dinastiei de Habsburg. După revoluția liberală de la 1848, statul s-a îndreptat progresiv către un regim democratic constituțional. Prăbușirea imperiului austro-ungar și despărțirea de Prusia a adus Austria, de la statutul de imperiu triumfător asupra lui Napoleon și dominant în Europa, printr-o dublă monarhie alături de Ungaria, la conturul unui stat național. Deciziile majore aparțin de atunci unui parlament bicameral, care reflectă profilul de stat federal al Austriei: o cameră (Consiliul Național) e aleasă direct prin vot național, în timp ce altă cameră (Consiliul Federal) e ales indirect, de către dietele locale. Bicameralismul continuă tradiția aristocratică din perioada când exista o cameră a lorzilor.

Parlamentul austriac folosește această clădire de la sfârșitul sec.al 19-lea, după doar câteva decenii de la apariția instituției. Pentru evenimente majore, ambele camere ale parlamentului se reunesc într-o Adunare Federală, care are inclusiv puterea de a suspenda președintele republicii.