CEDRII DIN LIBAN

Astăzi, norocoşii care au prilejul să călătorească prin Liban pot admira de aproape celebrele păduri seculare de cedri, al căror renume a străbătut istoria. La umbra lor au poposit personaje din Vechiul şi Noul Testament, precum şi numeroşi oameni care au marcat Antichitatea. 

In mod miraculos, o parte din aceste păduri au reuşit să supravieţuiască furiei fierăstraielor, securilor şi, mai nou, fierăstraielor mecanice portabile. Cu atât mai mult cu cât cedrii cresc într-o ţară aridă, aşezată într-o regiune deşertică, unde lemnul este o resursă rară şi foarte preţuită. Călătorul trebuie să se bucure de prezenţa lor şi să se odihnească la umbra celor mai maiestuoşi copaci din Orientul Mijlociu, pentru că numai aşa aroma lor îl poate transporta instantaneu în lumi demult apuse...

Cedrul de Liban, copac cu frunza veşnic verde, face parte din familia pinaceelor, fiind înrudit cu pinii care cresc şi în Europa

Pădurile alcătuite din Cedrus libani, cum l-au denumit ştiinţific botaniştii, acopereau pe vremuri suprafeţe întinse din Libanul de astăzi, Palestina, Israel şi nord-vestul Iordaniei. Dar cei mai mulţi cedri creşteau în Munţii Libanului, unde şi în prezent se întâlnesc cele mai impozante exemplare, pe versanţii de est şi vest ai lanţului muntos.

Frumosul copac creşte până la înălţimi de circa 40 de metri, iar diametrul exemplarelor bătrâne atinge şi chiar poate depăşi 2,5 metri. Coroana are o formă pronunţat conică atunci când copacul este tânăr, devenind tabulară (cu un aspect mai turtit) odată cu înaintarea în vârstă a arborelui. Scoarţa este de un cenuşiu-închis si secretă o răşină cu miros sublim, care transformă plimbarea printr-o asemenea pădure într-o adevărată experienţă extatică.

Lemnul este foarte rezistent la putregai şi la atacul insectelor; are o culoare auriu-deschisă şi nu prezintă noduri.

Aceste păduri reprezintă unele dintre cele mai cunoscute şi preţuite monumente ale naturii de pe Terra. Religiile, poezia, artele frumoase, mitologia şi istoria, toate au celebrat şi onorat aceşti copaci.

Arabii menţin încă o veneraţie tradiţională la adresa lor, atribuindu-le o putere vegetală secretă care le permite cedrilor să fie nemuritori, precum şi o adevărată "inteligenţă naturală" care le-ar permite copacilor să manifeste o înţelepciune concretizată mai ales la schimbarea anotimpurilor. Populaţiile arabe care s-au stabilit cu timpul în preajma lor erau fascinate, de fapt, de elasticitatea crengilor de cedri, ce le permitea acestora să se îndoaie sub greutatea zăpezii aşezate, până când atingeau un punct-limită, după care îşi reveneau la forma iniţială, eliberate de zăpada depusă.

Importanţa cedrilor de Liban pentru diversele civilizaţii umane din bazinul estic al Mării Mediterane s-a materializat şi în întrebuinţarea lemnului săi în felurite scopuri practice.

Bunăoară, vechii egipteni nu ar fi putut niciodată să-şi mumifice morţii fără răşina cedrului libanez, care constituia un element important din complexul de substanţe folosit de aceştia la îmbălsămare. În aceeaşi notă, în mormintele faraonilor s-au descoperit cantităţi semnificative de rumeguş de cedru.

Egiptenii, filistenii, canaaniţii, fenicienii ardeau lemn de cedru în timpul ceremoniilor religioase şi al jertfelor oferite zeităţilor locale.

Tradiţia spune că preoţii evrei, la sfatul profetului Moise, au început să folosească preparate pe baza de scoarţă de cedru pentru vindecarea plăgilor produse în timpul operaţiunii de circumcizie a celor mici. Acelaşi preparat era folosit şi în tratamentul leprei. Conform Talmudului, evreii din vechime obişnuiau să ardă lemn de cedru pe Muntele Măslinilor la începutul fiecărui an nou.

Fenicienii au fost cei care s-au folosit primii de trunchiurile cedrilor, construind din ele legendarele lor corăbii comerciale şi nave de război. De asemenea, tot din cedru au durat şi acoperişurile templelor, caselor, precum şi porţile de locuinţe sau fortificaţii.

Cererea de lemn de cedru venea şi din parte regatelor şi imperiilor vecine, suveranii preţuind foarte mult acestă esenţă lemnoasă.

Trunchiurile cedrilor doborâţi în Antichitate erau folosite la ridicarea de construcţii civile şi religioase, cel mai faimos exemplu fiind reprezentat de Templul din Ierusalim, precum şi de palatele regilor biblici David şi Solomon.

Cât de preţuit a fost cedrul de către cei vechi, reiese cum nu se poate mai bine din Biblie, unde este cel mai pomenit copac: aici, cedrii sunt menţionaţi în 75 de ocazii.

Astăzi, cele mai mari corpuri compacte de păduri de cedri libanezi pot fi întâlnite în provinciile Akkar, Sannine şi Barrok.

Cedrul de Liban este un arbore care preferă înălţimile muntoase şi aerul mai rece. Prosperă şi se regenerează optim în zone unde media preciptaţiilor este între 190-800 milimetri, iar temperatura aerului atinge o medie de -4-+5 grade Celsius, iarna, şi +21-35 grade pe timpul verii. Pot vegeta până la 3000 de ani.

Germinarea şi creşterea puieţilor din seminţele proaspăt căzute pe sol este puternic influenţată de cantităţile de apă şi nutrienţi din pământ. Inflorescenţele apar în lunile septembrie şi octombrie.

De-a lungul secolelor, despăduririle excesive au făcut ravagii în arealul original de răspândire al acestui arbore.

Astăzi, cedrul mai supravieţuieşte doar în câteva rezervaţii din Liban. Totuşi, la ora actuală, graţie măsurilor severe de protecţie luate de autorităţile de la Beirut, populaţiile libaneze de cedri sunt într-o continuă expansiune.

Replantările cu puieţi de cedri, precum şi interzicerea păşunatului, pentru a permite regenerarea naturală a pădurilor, au dus în cele din urmă la rezultatele scontate

Incercări de protejare a cedrilor au fost consemnate încă din Antichitate, când împăratul roman Hadrian a luat prima măsură, concretizată printr-un edict imperial emis în anul 118.

În perioada medievală, cârmuitorii mameluci au fost cei care au dat primele ordine de replantări de puieţi în locul arborilor maturi doborâţi, iar în anul 1832, patriarhul maronit Iusuf Hbaych a luat cedrii sub protecţie personală.

Regina Victoria a Marii Britanii a plătit pentru construirea unui zid de piatră care să înconjoare o porţiune de 102 hectare, pentru a proteja astfel un pâlc de arbori - cunoscuţi sub numele de Cedrii lui Dumnezeu - de gurile lacome ale turmelor de capre lăsate să pască în zonă fără nicio supraveghere.

Astăzi, cedrul este simbolul naţional al ţării şi figurează la loc de cinste pe drapelul libanez. Constituie, de asemenea, şi logo-ul Middle East Airlines, compania aeronautică naţională a Libanului.

Turiştii pot beneficia de trasee special amenajate prin rezervaţiile destinate protejării acestui arbore simbolic.

Rezervaţiile de pe Muntele Makmel şi din Valea Kadisha găzduiesc cedri uriaşi, care cresc la altitudini de peste 2.000 de metri.

Rezervaţiile Bcharri, Chouf, Jaj, Tannourine, Ammouaa şi Karm Shbat sunt un exemplu minunat de menţinere a unor vestigii istorice şi oferă o lecţie reuşită de ecologie şi protecţie a celui mai celebru arbore din Orientul Mijlociu.