TUNGUSKA INFERIOARĂ

Principalul afluent al marelui Enisei, cu o lungime 2989 Km, Tunguska Inferioară, sau Nijnaia Tunguska, scaldă teritoriile Siberiei rusești, izvorând din partea centrală a Platoului Siberian Central. Cursul râului a fost de-a lungul istoriei folosit ca punct de reper al comercianților de blănuri și pește în partea de est a Siberiei, principalele ocupații ale locuitorilor acestui teritoriu vast până în perioada contemporană.

Principalul afluent al marelui Enisei, Tunguska Inferioară, sau Nijnaia Tunguska, scaldă teritoriile Siberiei rusești, izvorând din partea centrală a Platoului Siberian Central. Cursul râului a fost de-a lungul istoriei folosit ca punct de reper al comercianților de blănuri și pește în partea de est a Siberiei, principalele ocupații ale locuitorilor acestui teritoriu vast până în perioada contemporană.

O zonă virgină, populată de vechiul trib de evenki, face parte din planurile Rusiei de dublare a capacității hidroenergetice până în 2020. Proiect anulat în anii '80, hidrocentrala ce va purta, probabil, numele populației locale, a fost din nou amânat în 2010 datorită opoziției virulente a aceleiași populații, din cauza efectelor devastatoare provocate de bazinul inundat de lacul format de barajul hidrocentralei, conform proiectului, un lac de trei ori mai mare decât orașul New York.

Marea zonă Tunguska a devenit celebră datorită unui fenomen terifiant, ieșit cu totul dintre fenomenele cunoscute în epoca istorică.

Fenomenul Tunguska, sau Explozia de la Tunguska (în spațiul rus relatat drept Meteoritul de la Tunguska sau Meteoroidul de la Tunguska) a fost o explozie puternică, care a avut loc în apropiere de Râul Podkamennaia Tunguska, în ceea ce este numit acum Ținutul Krasnoiarsk la ora Greenwich 00:13:35 (ora locală 07:14) în data de 30 iunie 1908 (17 iunie, conform calendarului iulian, timpul local în uz).

         Explozia se crede că a fost cauzată de un meteorit mare sau de un fragment de cometă la o altitudine de 5–10 km. Diferite studii au dat mai multe estimări privind dimensiunea și natura obiectului, toți cercetătorii fiind de acord că obiectul avea dimensiuni de zeci de metri.

Deși meteoritul sau cometa mai degrabă a explodat în aer decât să lovească suprafața, acest eveniment este menționat în continuare ca un impact. Estimările privind energia exploziei se încadrează între 5 și 30 megatone de TNT (21–130 PJ), aproximativ egală cu energia bombei termonucleare americane Bravo testată pe 1 martie 1954. Energia exloziei a fost de circa 1.000 de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima, Japonia, și aproximativ o treime din puterea eliberată de bomba țarului, cea mai mare armă nucleară detonată vreodată. Explozia a scos din rădăcini peste 80 de milioane copaci aflați pe 2150 kilometri pătrați. Se estimează că unda de șoc a exploziei ar fi măsurat 5.0 grade pe scara Richter. O explozie de această amploare este capabilă să distrugă o zonă metropolitană mare. Această posibilitate a dus la inițierea discuțiilor privind strategiile de apărare anti-asteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarței terestre, în istoria recentă a Pământului.

         Se relateză că încă cu trei zile înainte de eveniment, începând cu 27 iunie 1908 (stil vechi), în Europa, Rusia europeană și Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobișnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic Wiliam Dening scria că în nopatea de 30 iunie  cerul deasupra orașului Bristol era într-atât de luminos, încât stelele practic nu se observau; și toată partea nordică a cerului era de un ton roșiatic, iar partea estică — verzuie.

           Explozia a avut loc în data de 30 iunie 1908. Aproximativ 80.000.000 de copaci de pe o suprafață de 2.150 de km² au fost spulberați în explozia foarte puternică, cu o forță echivalentă cu cea a 20 de bombe atomice.

             In dimineața zilei de 30 iunie 1908, deasupra Siberiei Centrale a zburat un obiect arzător, cu direcția spre nord, însoțit de sunete similare celui de tunet; zborul său fiind observat în multe localități din acea regiune. Forma coprului a fost descrisă ca fin rotundă, sferică sau cilindrică; culoarea — roșie, galben sau alb; fără prezența unei urme de fum, totuși unii martori oculari au relatat despre o bandă coloră similară curcubeului, rămasă în urma obiectului.

           La ora locală 7 și 14 minute, deasupra ”bălții de sud” din apropiere de râul Podkamenaia Tunguska corpul a explodat; puterea exploziei, conform unor aprecieri, fiind de 40—50 megatone în echivalent trotil. 

           In jurul orei 7:17 a.m., băștinașii Tungus și rușii stabiliți în dealurile din nord-vestul lacului Baikal au observat o coloană de lumină albăstruie, la fel de strălucitoare ca Soarele, deplasându-se pe cer. După 10 minute un flash puternic de lumină și sunete asemănătoare focului de artilerie au fost descrise.

Martorii oculari aflați mai aproape de explozie susțin că sursa sunetului se deplasa de la est la nord. Sunetele au fost însoțite de o undă de soc care i-a trântit pe oameni la pământ și a spart ferestre aflate la sute de kilometri distantă. Majoritatea martorilor vorbesc numai despre sunete și cutremur și nu despre o explozie. Mărturiile diferă în ceea ce privește secvența evenimentelor sau durata lor. Undele seismice au înconjurat globul terestru de două ori. Cinci ore după impact o stație meteorologică britanică detecta furtuni deosebit de puternice în Marea Neagră