Este legendarul mausoleu al lui Shah Jahan, tribut al iubirii, care a marcat istoria prin faptul că nu are nevoie de cuvinte pentru a spune povestea de dragoste a unui mare dinast şi a soţiei sale preferate. Este suficient să-l vezi şi vei simţi cum un fior te trezeşte din visare, cum vântul îţi şopteşte, florile îţi cântă, soarele îţi zâmbeşte, iar apa îţi oglindeşte imaginea sticloasă a cuplului ce a vrăjit omenirea. Agra, oraşul Taj Mahalu-ului, cea mai frumoasă coroană arhitectonică din câte există în această parte a Indiei, trăieşte astăzi datorită lui, pentru că este mărturia eternă a unui îndrăgostit, iar dacă dragostea nu învinge totul, atunci cu siguranţă o face timpul. Dar iată că Taj Mahal a rezistat testului timpului şi radiază şi acum mândru de statornicia sa. Este cel mai cunoscut monument din India.
Taj Mahal poate fi văzut în ilustrate, poze şi filmări de nenumărate ori. Totuşi, realitatea depăşeşte cu mult orice imagine. Impresia pe care o lasă acest loc este cea a perfecţiunii şi armoniei, la fel ca un superb apus de soare, Taj-ul lasă fără cuvinte pe vizitator. Prin simplitate şi simetrie este un simbol al eleganţei arhitecturale. Este un monument extrem de feminin şi delicat, care sfidează greutatea marmurei. Emoţie sculptată în piatră sau, cum spunea Tagore, o lacrimă pe obrazul timpului.
Aflat în Agra, monumentul este considerat cel mai bun exemplu de arhitectură mogulă din India şi este una din minunile lumii medievale asiatice.
Povestea Taj Mahal-ului este una despre iubirea care depăşeşte moartea. Cel puţin aşa se spune. Construirea Taj-ului a fost poruncită de conducătorul Shah Jahan (1628-1658). Soţia cea mai dragă a acestuia, Arjumand Bano Begum, iubită, prieten, consilier politic, a devenit ulterior Mumtaz Mahal (Coroana Palatului). Mumtaz i-a dăruit lui Shah Jahan 14 copii şi l-a însoţit pe împărat peste tot, inclusiv pe câmpul de luptă. Într-una din campaniile militare, Mumtaz a murit dând naştere celui de-al 14 copil. Ultima ei dorinţă a fost ca împăratul să-i dovedească iubirea construind cel mai frumos mausoleu.
Construcţia monumentului a început în 1632 şi a durat 22 de ani, implicând munca a peste 20.000 de oameni. Se spune că Imperiul Mogul a dispus la vremea respectivă de enorme bogăţii şi resurse financiare. Astfel, pentru a da viaţă acestui proiect au fost folosite materiale de cea mai bună calitate şi au fost angajaţi cei mai talentaţi meşteri sau artizani.
Accesul la Taj se poate face prin 3 porţi din piatră roşie de Agra, perfect aliniate cu centrul monumentului. Fiecare poartă reprezintă un văl care dezvăluie treptat frumuseţea ascunsă în spate.
După ce se trece de poartă se vede la depărtare superba bijuterie albă de care vizitatorul se apropie traversând grădina, charbagh (char=patru, bagh=gradina), ca un covor persan. In lumea islamică, grădina are o simbolistică spirituală. Potrivit Coranului, paradisul este o grădină minunată, iar grădina de pe pământ trebuie să fie o reflectare a paradisului. Dintr-o suprafaţa totală de 580 m x 300 m, grădina ocupă 300 m x 300 m.
Taj-ul a fost construit, strategic, pe malul râului Yamuna care furniza apa necesară printr-un ingenios sistem de aprovizionare. Apa era parte a paradisului, în viziunea profetului Mohamed. In mod normal, canalele care traversează grădina reflectă silueta vaporoasă a Taj-ului, iar fântânile arteziene, când funcţionează, transformă locul într-o Grădină a Edenului.
Taj-ul este construit din marmură albă, adusă din Rajasthan. In funcţie de momentul zilei, de la răsărit la apus, marmura reflectă nuanţe şi culori din cele mai diverse şi răpitoare.
Impresionează armonia dimensiunilor şi a spaţiului folosit, stilul ce combină superlative ale artei indiene şi persane. Una din caracteristicile principale ale arhitecturii mogule este simetria radială şi bilaterală. Astfel, din orice parte este admirat Taj-ul, imaginea pare repetabilă. Are formă octogonală, cu faţete identice. In interior există 16 săli, 8 pe fiecare nivel. Mumtaz este înmormântată de-a dreapta lui Shah Jahan, cu faţa către Mecca. Vizitatorii pot vedea doar o replică a mormintelor, originalele aflându-se în camera subterană.
Mausoleul este construit pe o platformă şi are câte un minaret în fiecare colţ. Dacă se priveşte cu atenţie, fiecare minaret nu este perfect vertical ci înclinat spre exterior, astfel încât, în caz de cutremur să nu se prăbuşească peste construcţia centrală.
Este evident că fără cunoştinţe avansate în arta construcţiilo, fără minţi strălucite şi mâini îndemânatice asemenea perfecţiune nu se putea realiza.
Dacă de departe Taj-ul impresionează prin armonia între grandoare şi eleganţă, de aproape surprinde prin minunăţia detaliilor.
Inscripţiile din Coran, frumos caligrafiate cu negru, se folosesc de iluzia optică ca să arate de aceeaşi dimensiune când sunt privite de jos. Cei care au studiat tematica acestor inscripţii spun că locaţia şi forma monumentului sunt o reprezentare a tronului lui Allah care domneşte peste Grădina Paradisului în Ziua Judecăţii.
Decoraţiunile superbe sunt realizate prin piatră dură, pietre preţioase şi semipreţioase, fiind inserate în marmură sub formă de modele florale repetitive. Arabescurile denotă o precizie matematică, care devine estetică şi simbol. Fiecare colţisor este minuţios decorat, ca o operă de artă unică. Din păcate, dacă timpul nu a fost un duşman suficient de puternic, invaziile străine şi vârtejul istoriei au reuşit să mutileze faţa Taj-ului. In prezent, pietrele strălucitoare, despre care se vorbea în trecut, lipsesc cu desăvârşire şi au rămas puţine colţuri perfect intacte.
Aflat în Agra, monumentul este considerat cel mai bun exemplu de arhitectură mogulă din India şi este una din minunile lumii medievale asiatice.
Povestea Taj Mahal-ului este una despre iubirea care depăşeşte moartea. Cel puţin aşa se spune. Construirea Taj-ului a fost poruncită de conducătorul Shah Jahan (1628-1658). Soţia cea mai dragă a acestuia, Arjumand Bano Begum, iubită, prieten, consilier politic, a devenit ulterior Mumtaz Mahal (Coroana Palatului). Mumtaz i-a dăruit lui Shah Jahan 14 copii şi l-a însoţit pe împărat peste tot, inclusiv pe câmpul de luptă. Într-una din campaniile militare, Mumtaz a murit dând naştere celui de-al 14 copil. Ultima ei dorinţă a fost ca împăratul să-i dovedească iubirea construind cel mai frumos mausoleu.
Construcţia monumentului a început în 1632 şi a durat 22 de ani, implicând munca a peste 20.000 de oameni. Se spune că Imperiul Mogul a dispus la vremea respectivă de enorme bogăţii şi resurse financiare. Astfel, pentru a da viaţă acestui proiect au fost folosite materiale de cea mai bună calitate şi au fost angajaţi cei mai talentaţi meşteri sau artizani.
Accesul la Taj se poate face prin 3 porţi din piatră roşie de Agra, perfect aliniate cu centrul monumentului. Fiecare poartă reprezintă un văl care dezvăluie treptat frumuseţea ascunsă în spate.
După ce se trece de poartă se vede la depărtare superba bijuterie albă de care vizitatorul se apropie traversând grădina, charbagh (char=patru, bagh=gradina), ca un covor persan. In lumea islamică, grădina are o simbolistică spirituală. Potrivit Coranului, paradisul este o grădină minunată, iar grădina de pe pământ trebuie să fie o reflectare a paradisului. Dintr-o suprafaţa totală de 580 m x 300 m, grădina ocupă 300 m x 300 m.
Taj-ul a fost construit, strategic, pe malul râului Yamuna care furniza apa necesară printr-un ingenios sistem de aprovizionare. Apa era parte a paradisului, în viziunea profetului Mohamed. In mod normal, canalele care traversează grădina reflectă silueta vaporoasă a Taj-ului, iar fântânile arteziene, când funcţionează, transformă locul într-o Grădină a Edenului.
Taj-ul este construit din marmură albă, adusă din Rajasthan. In funcţie de momentul zilei, de la răsărit la apus, marmura reflectă nuanţe şi culori din cele mai diverse şi răpitoare.
Impresionează armonia dimensiunilor şi a spaţiului folosit, stilul ce combină superlative ale artei indiene şi persane. Una din caracteristicile principale ale arhitecturii mogule este simetria radială şi bilaterală. Astfel, din orice parte este admirat Taj-ul, imaginea pare repetabilă. Are formă octogonală, cu faţete identice. In interior există 16 săli, 8 pe fiecare nivel. Mumtaz este înmormântată de-a dreapta lui Shah Jahan, cu faţa către Mecca. Vizitatorii pot vedea doar o replică a mormintelor, originalele aflându-se în camera subterană.
Mausoleul este construit pe o platformă şi are câte un minaret în fiecare colţ. Dacă se priveşte cu atenţie, fiecare minaret nu este perfect vertical ci înclinat spre exterior, astfel încât, în caz de cutremur să nu se prăbuşească peste construcţia centrală.
Este evident că fără cunoştinţe avansate în arta construcţiilo, fără minţi strălucite şi mâini îndemânatice asemenea perfecţiune nu se putea realiza.
Dacă de departe Taj-ul impresionează prin armonia între grandoare şi eleganţă, de aproape surprinde prin minunăţia detaliilor.
Inscripţiile din Coran, frumos caligrafiate cu negru, se folosesc de iluzia optică ca să arate de aceeaşi dimensiune când sunt privite de jos. Cei care au studiat tematica acestor inscripţii spun că locaţia şi forma monumentului sunt o reprezentare a tronului lui Allah care domneşte peste Grădina Paradisului în Ziua Judecăţii.
Decoraţiunile superbe sunt realizate prin piatră dură, pietre preţioase şi semipreţioase, fiind inserate în marmură sub formă de modele florale repetitive. Arabescurile denotă o precizie matematică, care devine estetică şi simbol. Fiecare colţisor este minuţios decorat, ca o operă de artă unică. Din păcate, dacă timpul nu a fost un duşman suficient de puternic, invaziile străine şi vârtejul istoriei au reuşit să mutileze faţa Taj-ului. In prezent, pietrele strălucitoare, despre care se vorbea în trecut, lipsesc cu desăvârşire şi au rămas puţine colţuri perfect intacte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu